Caută doctor

Etichetă: leziuni cerebrale

12/03/2018

Încetarea deliberată a vorbirii este total diferită de bolile care afectează capacitatea noastră de a rosti cuvinte, cum ar fi disartria, disfonia sau afonia. Acestea sunt tulburări care pot fi atribuite leziunilor cerebrale sau defecțiunilor neurologice.

Deocamdată nu există studii sau cercetări care să arate clar ce se întâmplă în acest caz, însă sunt specialiști care spun că nu s-ar întâmpla mare lucru, însă s-ar putea să apară câteva probleme în ceea ce privește controlul vocal, dar dacă cineva nu își mai folosește corzile vocale atât de mult nu e ca și cum acestea s-ar atrofia.

În cazul în care nu mai reușești să utilizezi o funcție a corpului sau alegi să nu o mai faci, riști să experimentezi diminuarea zonelor din creier asociate cu funcția respectivă. De fapt, este vorba despre numărul de neuroni care sunt disponibili și dedicați pentru o anumită performanță sau pentru o sarcină specifică.

Practic, dacă încetezi să vorbești, numărul neuronilor care sunt activi sau ar putea fi activi se va diminua, iar aceștia vor fi cooptați pentru a face alte lucruri. Cel mai bun exemplu de reorganizare este întâlnit în cazul în care o persoană își pierde un deget. Automat reprezent

22/04/2017

O tânără cercetătoare, pe nume Indrani Das, a creat un tratament revoluţionar care împiedică moartea neuronilor după o leziune cerebrală. Studiul ei s-a focusat pe o celulă numită astrocită.

Această celulă are formă de stea şi umple spaţiile dintre neuroni, celulele creierului responsabile pentru transmiterea informaţiilor, pentru a forma o reţea echilibrată chimic care ajută la funcţionarea optimă a neuronilor.

Unele leziuni pot face ca astrocitele să aibă un comportament imprevizibil, numit astroglioză, iar celulele nu mai absorb compuşi chimici neurotransmiţători precum glutamatul. Prea mult glutamat rămas va surescita neuronii şi poate duce la moartea lor.

Din dorinţa de a împiedica acest lucru, tânăra cercetătoare a introdus un anumit lanţ de microARN care avea scopul de a altera expresia anumitor gene, sperând că microARN-ul va mima semnalul că astrocitele sănătoase trimise la neuroni ajută la absorbţia cantităţii de glutamat. Acest demers a funcţionat, observându-se că glutamatul se îndepărtează de neuroni.

Pentru această descoperire extrem de importantă tânăra a fost recompensata cu suma de 250.000 de dolari, bani cu care întenţionează să

16/03/2016

Sindromul mâinii străine este considerat o ciudăţenie a zilelor noastre. Cu toate că medicina modernă a făcut progrese formidabile în multe domenii, există încă aspecte ale sănătăţii omului pe care nu le înţelege în întregime. Sindromului mâinii străine este unul dintre aceste mistere. Cei care suferă de acest ciudat sindrom au o mână, de obicei cea non-dominantă, care se comportă ca şi cum ar avea o minte proprie. Sindromul este descris de oamenii de ştiinţă drept o activitate complexă şi centrată pe scop, care nu reprezintă o iniţiată voluntară, a uneia dintre mâini. Cei care suferă de sindrom sunt conştienţi de mişcare şi simt ceea ce simte mâna, dar au adesea senzaţia că nu au niciun control asupra ei. Tulburarea se manifestă aproape întotdeauna pe partea non-dominantă ( dacă eşti dreptaci, mâna ta străină ar fi cea stângă), iar mulţi pacienţi ajung în punctul în care se referă la mână ca fiind o altă persoană, dându-i chiar şi un nume. Cei care suferă de sindrom se plâng adesea că nu pot face mâna să-i asculte. Simptomele variază de la apucarea şi eliberarea compulsivă a unui obiect până la acte diametral opuse voinţei persoanei, precum stingerea unei ţigări imediat după ce mâna cealaltă a aprins-o sau desfacerea nasturilor unei cămăşi pe măsură ce mâna cealaltă îi închide. Afla