Află care sunt cauzele şi simptomele sindromului antifosfolipidic
Sindromul antifosfolipidic este o anomalie a sistemului imunitar care produce în mod greşit anticorpi împotriva unor proteine normale din sânge. Acesta poate cauza formarea unor cheaguri de sânge în artere şi vene care pot duce la afecţiuni grave. La gravide sindromul antifosfolipidic provoacă complicaţii precum avortul spontan sau naşterea unui copil mort.
Oamenii de ştiinţă au demonstrat în laborator faptul că anormaliile caracteristice ale acestui sindrom includ niveluri constant ridicate de anticorpilor care au acţiune indreptată împotriva fosfolipidelor membranare anionice, sau asupra proteinelor plasmatice asociate.
Trebuie remarcat faptul că anticorpii antifosfolipidici se pot regăsi în sângele persoanelor care nu manifestă boala. Anticorpii fosfolipidici sunt prezenţi la 2% din populaţia sănătoasă.
Anticorpii antifosfolipidici inofensivi pot fi detectaţi în sânge pentru o scurtă perioadă de timp, ocazional, în asociere cu o largă varietate de condiţii, inclusiv infecţii bacteriene, virale (hepatite, HIV) şi parazitare (malaria). Unele medicamente pot provoca formarea de anticorpi antifosfolipidice care vor fi produşi în sânge (antibiotice, cocaină, procainamida, chinina).
Cauze
Cauzele principale ale sindromului antifosfolipidic pot fi: primare – dacă nu suferiţi de tulburări autoimune cum ar fi lupus eritematos sistemic, sau secundare – dacă sunteţi diagnosticaţi cu lupus sau alte tulburări autoimune.
În ceea ce priveşte sindromului antifosfolipidic secundar, cauza este considerată a fi lupusul sau alte tulburări autoimune. Cauza sindromului antifosfolipidic primar este necunoscută. Cu toate acestea există factori asociaţi cu dezvoltarea de anticorpi antifosfolipidici care includ:
Infecţii – persoanele cu sifilis, HIV, hepatita C şi malarie, printre altele au posibilităţi mai mari de a avea anticorpi antifosfolipidici.
Medicamente – utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi hidralazina pentru tratarea hipertensiunii arteriale, chinidina pentru reglarea ritmului cardiac, fenitoina – medicament anticonvulsiv şi amoxicilina pot creşte riscul formării anticorpilor antifosfolipidici.
Predispoziţie genetică – deşi nu este considerată o tulburare ereditară, cercetările indică faptul că rudele persoanelor cu sindrom antifosfolipidic sunt mult mai susceptibile de a avea anticorpi antifosfolipidici.
Simptome
Principalele simprome ale sindromului antifosfolipidic includ: formarea de cheaguri de sânge la nivleul picioarelor care pot ajunge până la plămâni, avorturi spontane repetate sau naştere prematură, accident vascular cerebral. De asemenea, pot aparea dureri cronice de cap, inclusiv migrene, erupţii cutanate, boli cardiovasculare, sângerare, convulsii şi demenţă – sunt posibile atunci când un cheag de sânge blochează fluxul de sânge în anumite părţi ale creierului.
Tratament
Principalul scop al tratamentului este de a subţia sângele pentru a reduce riscul coagulării acestuia. În prezent, tratamentul recomandat conţine doze mici de aspirină. Pentru persoanele care au suferit deja accidente cerebrale vasculare sau au experimentat recurent cheaguri de sânge, medicii recomandă tratament cu warfarină.
În ceea ce le priveşte pe femeile însărcinate, acestea sunt tratate fie cu aspiriniă, fie cu alt tip de anticoagulant, întrucât warfarina poate provoca malformaţii congenitale.
