Tensiunea oculară mare înseamnă întotdeauna glaucom?

Ai fost la un control oftalmologic și medicul ți-a spus că ai tensiunea oculară crescută? Este firesc să te întrebi dacă acest rezultat înseamnă că ai glaucom și dacă vederea îți este în pericol. Cele două situații sunt însă diferite, iar o valoare crescută a presiunii din interiorul ochiului nu stabilește, singură, diagnosticul de glaucom.

Tensiunea oculară mare nu înseamnă întotdeauna glaucom. Există persoane care au presiunea intraoculară peste valorile considerate obișnuite, dar al căror nerv optic nu prezintă leziuni. Această situație se numește hipertensiune oculară. În același timp, glaucomul poate apărea și la persoane care au o tensiune oculară aparent normală.

Diferența este importantă deoarece nu toate persoanele cu hipertensiune oculară au nevoie imediat de tratament. Uneori, monitorizarea periodică este suficientă. În alte situații, reducerea presiunii intraoculare poate preveni sau întârzia apariția unor leziuni ireversibile ale nervului optic.

Ce este tensiunea oculară și de ce poate crește?

Tensiunea oculară, numită medical presiune intraoculară, reprezintă presiunea exercitată de lichidele din interiorul globului ocular. Aceasta contribuie la menținerea formei ochiului și la funcționarea normală a structurilor sale.

În partea anterioară a ochiului circulă permanent un lichid transparent, numit umoare apoasă. Acesta este produs în mod continuu și se elimină printr-un sistem de drenaj situat în zona de întâlnire dintre cornee și iris.

În condiții normale, există un echilibru între producerea și eliminarea lichidului. Atunci când umoarea apoasă nu mai este drenată suficient, presiunea din interiorul ochiului poate crește.

O presiune intraoculară prea mare pentru capacitatea de rezistență a nervului optic poate contribui, în timp, la deteriorarea fibrelor nervoase. Aceste fibre transmit informațiile vizuale de la retină către creier, iar afectarea lor poate determina pierderea progresivă a unor zone din câmpul vizual.

Totuși, presiunea oculară nu acționează identic asupra tuturor persoanelor. Unii pacienți pot tolera valori relativ crescute fără să dezvolte leziuni glaucomatoase, în timp ce alții pot prezenta afectarea nervului optic la valori mai mici.

Care este diferența dintre hipertensiunea oculară și glaucom?

Hipertensiunea oculară și glaucomul sunt două diagnostice diferite, deși între ele există o legătură importantă.

Hipertensiunea oculară este caracterizată prin valori crescute ale presiunii intraoculare, fără dovezi de afectare glaucomatoasă a nervului optic sau de pierdere a câmpului vizual cauzată de glaucom.

Glaucomul este o afecțiune a nervului optic, în care apar modificări structurale și, pe parcursul evoluției, pot apărea defecte ale câmpului vizual. Presiunea intraoculară crescută reprezintă principalul factor de risc modificabil, dar nu este singurul element implicat.

Pentru a înțelege diferența, pot fi luate în considerare trei situații:

• Tensiune oculară crescută, fără leziuni ale nervului optic: pacientul poate avea hipertensiune oculară și necesită evaluarea riscului de a dezvolta glaucom.
• Tensiune oculară crescută, asociată cu modificări caracteristice ale nervului optic: poate exista glaucom, iar diagnosticul trebuie confirmat prin evaluare oftalmologică.
• Tensiune oculară în intervalul obișnuit, dar cu afectarea nervului optic: pacientul poate avea glaucom cu tensiune normală, o formă în care presiunea oculară nu depășește neapărat pragul considerat convențional normal.

Prin urmare, diagnosticul nu poate fi stabilit doar prin măsurarea tensiunii oculare. Medicul trebuie să evalueze nervul optic, structurile oculare și funcția vizuală, folosind investigații complementare.

Citește și: Glaucomul: factori de risc, diagnostic, tratament și cum poate fi protejată vederea.

Ce valori ale tensiunii oculare sunt considerate normale?

Tensiunea oculară se măsoară în milimetri coloană de mercur, notați mmHg. Pentru majoritatea adulților, intervalul aproximativ de 10-21 mmHg este considerat un reper obișnuit.  Acest interval nu trebuie însă interpretat ca o limită absolută între un ochi sănătos și unul bolnav.

De exemplu, o persoană poate avea o tensiune oculară de 22-24 mmHg fără să prezinte leziuni ale nervului optic. O altă persoană poate avea o presiune de 17-18 mmHg și să fie diagnosticată cu glaucom.

Ce înseamnă o tensiune oculară de 22, 24 sau 25 mmHg?

Valorile peste 21 mmHg sunt considerate frecvent crescute, dar semnificația lor depinde de contextul clinic.

O tensiune oculară de 22 mmHg poate necesita repetarea măsurătorii și examinarea nervului optic. O valoare de 24-25 mmHg justifică evaluarea atentă a riscului și poate influența decizia de tratament. Valorile mult mai mari necesită o evaluare promptă, iar dacă sunt însoțite de simptome acute, poate exista o urgență oftalmologică.

Ghidul NICE utilizează pragul de 24 mmHg în anumite recomandări privind trimiterea pentru evaluare și tratamentul hipertensiunii oculare. Acest prag nu reprezintă însă valoarea de la care începe glaucomul și nici o limită universală sub care ochiul este protejat.

Medicul interpretează rezultatul ținând cont de mai multe elemente:

• valoarea presiunii intraoculare și eventualele modificări între măsurători;
• grosimea și caracteristicile corneei;
• aspectul nervului optic;
• vârsta și antecedentele familiale;
• alte boli oculare și tratamente administrate;
• rezultatele investigațiilor suplimentare.

O valoare izolată nu permite estimarea exactă a riscului. Pentru unele persoane sunt necesare măsurători repetate și o perioadă de supraveghere înainte de stabilirea conduitei medicale.

Tensiunea oculară poate varia pe parcursul zilei?

Da. Presiunea intraoculară nu este constantă și poate prezenta variații fiziologice în timpul zilei și al nopții. De aceea, o măsurătoare normală efectuată la un anumit moment nu exclude posibilitatea existenței unor valori mai mari în alte intervale.

Atunci când există suspiciunea unor fluctuații importante, medicul poate recomanda repetarea măsurătorilor la ore diferite sau efectuarea unei evaluări a variațiilor presiunii intraoculare.

Acest lucru este relevant mai ales atunci când există modificări suspecte ale nervului optic, dar valorile înregistrate la consultațiile obișnuite nu par suficient de mari pentru a explica afectarea.

De ce poate crește tensiunea oculară?

Creșterea presiunii intraoculare poate avea mai multe cauze. Cel mai frecvent, aceasta este legată de eliminarea insuficientă a umorii apoase, dar pot exista și alte mecanisme.

Printre situațiile asociate cu presiunea oculară crescută se numără:

• Modificările sistemului de drenaj ocular: rezistența crescută la eliminarea umorii apoase poate determina acumularea lichidului.
• Anumite particularități anatomice ale ochiului: un unghi de drenaj îngust poate favoriza creșterea presiunii și, în unele situații, blocarea eliminării lichidului.
• Tratamentele cu corticosteroizi: anumite persoane pot dezvolta hipertensiune oculară după utilizarea corticosteroizilor sub formă de picături, injecții, comprimate sau alte preparate.
• Inflamațiile oculare: unele afecțiuni inflamatorii pot modifica drenajul umorii apoase.
• Traumatismele oculare: anumite leziuni pot afecta structurile responsabile de reglarea presiunii.
• Alte afecțiuni oculare: sindromul de pseudoexfoliere, dispersia pigmentară și anumite boli retiniene pot fi asociate cu creșterea presiunii intraoculare.

Nu toate aceste situații sunt încadrate în hipertensiunea oculară primară. Atunci când creșterea presiunii are o cauză identificabilă, medicul poate stabili un diagnostic specific și poate recomanda un tratament adaptat mecanismului respectiv.

Poate crește tensiunea oculară din cauza medicamentelor?

Da. Corticosteroizii reprezintă una dintre clasele de medicamente cunoscute pentru posibilitatea de a crește presiunea intraoculară. Riscul depinde de substanță, doză, durata tratamentului, calea de administrare și susceptibilitatea individuală. Unele persoane pot dezvolta creșteri semnificative ale presiunii după tratamente relativ scurte, în timp ce altele nu prezintă modificări importante.

Este util ca pacientul să informeze oftalmologul despre toate medicamentele utilizate, inclusiv tratamentele inhalatorii, dermatologice și oftalmice.

Tratamentele prescrise pentru alte afecțiuni nu trebuie întrerupte fără recomandarea medicului care le supraveghează.

Tensiunea oculară crescută provoacă simptome?

Hipertensiunea oculară nu provoacă, de regulă, simptome. O persoană poate avea presiunea intraoculară crescută fără dureri, roșeață sau modificări ale clarității vederii.

Aceasta este una dintre explicațiile pentru care hipertensiunea oculară și glaucomul cronic pot fi descoperite întâmplător, în timpul unui control efectuat pentru schimbarea ochelarilor sau pentru o altă problemă oculară.

Durerea de cap, oboseala oculară sau senzația de presiune în jurul ochilor nu indică automat o creștere a tensiunii intraoculare. Aceste manifestări pot avea numeroase alte cauze, inclusiv probleme de refracție, migrene sau afecțiuni ale suprafeței oculare.

Există însă o situație distinctă: creșterea bruscă și importantă a presiunii intraoculare, care poate apărea în atacul acut de glaucom cu unghi închis.

Manifestările posibile includ:

• durere oculară intensă, apărută brusc;
• înroșirea importantă a ochiului;
• vedere încețoșată și halouri în jurul surselor de lumină;
• durere severă de cap;
• greață și vărsături.

Asocierea acestor simptome poate indica o urgență oftalmologică, fiind necesară prezentarea imediată la un serviciu de urgență.

Citește și: Glaucomul acut cu unghi închis: simptomele unei urgențe oftalmologice

Ce investigații sunt necesare dacă ai tensiunea oculară mare?

Atunci când este identificată o valoare crescută a presiunii intraoculare, următorul pas constă în stabilirea semnificației acesteia.

Medicul oftalmolog trebuie să determine dacă există afectarea nervului optic, dacă sunt prezenți factori de risc suplimentari și dacă valorile înregistrate sunt persistente.

Tonometria: cum se confirmă tensiunea oculară crescută?

Tonometria este investigația prin care se măsoară presiunea intraoculară. Există mai multe metode, inclusiv dispozitive care utilizează un jet de aer și metode prin contact cu suprafața corneei.

Tonometria prin aplanație Goldmann este una dintre metodele de referință utilizate în evaluarea glaucomului.

Măsurarea se efectuează rapid și, atunci când este necesar contactul cu suprafața ochiului, se folosesc picături anestezice.

În anumite situații, rezultatul poate fi influențat de metoda de măsurare, de caracteristicile corneei sau de condițiile examinării. De aceea, o valoare crescută, mai ales dacă a fost obținută prin tonometrie fără contact, poate necesita confirmarea printr-o metodă adecvată.

Pahimetria: de ce contează grosimea corneei?

Pahimetria măsoară grosimea corneei, structura transparentă situată în partea anterioară a ochiului.

Această informație este importantă deoarece grosimea și proprietățile corneei pot influența valorile obținute prin tonometrie.

O cornee mai groasă poate contribui la obținerea unor valori mai mari ale presiunii măsurate, iar o cornee mai subțire poate determina subestimarea presiunii prin anumite metode.

Totuși, medicul nu poate calcula exact presiunea intraoculară reală prin aplicarea unei simple formule de corecție. Grosimea corneei este interpretată împreună cu celelalte informații clinice și reprezintă și un element important în evaluarea riscului de glaucom.

OCT: cum poate arăta dacă nervul optic este afectat?

Tomografia în coerență optică, cunoscută sub denumirea OCT, este o investigație imagistică neinvazivă care permite examinarea detaliată a anumitor structuri ale retinei și nervului optic.

În suspiciunea de glaucom, OCT poate evidenția modificări ale grosimii stratului de fibre nervoase retiniene și ale altor structuri relevante.

Aceste modificări pot apărea înainte ca pacientul să observe probleme de vedere. Totuși, nu orice abatere de la valorile de referință indică glaucom. Rezultatul trebuie interpretat ținând cont de caracteristicile anatomice, de calitatea imaginilor și de celelalte investigații.

Citește și: OCT în glaucom: ce măsoară și de ce este important

Câmpul vizual: cum se verifică funcția vederii?

Examinarea câmpului vizual, numită și perimetrie, permite evaluarea sensibilității vizuale în diferite zone, inclusiv la periferie.

În timpul testului, pacientul privește într‑un punct fix și semnalează apariția unor stimuli luminoși. Rezultatul poate evidenția zone în care vederea este afectată, chiar dacă pacientul nu le percepe în activitățile obișnuite.

Perimetria completează evaluarea structurală realizată prin examinarea nervului optic și OCT. În anumite cazuri, rezultatele trebuie repetate pentru a confirma modificările și pentru a exclude erorile de testare.

Citește și: Câmpul vizual: ce arată testul și cum se face

Gonioscopia: de ce trebuie examinat unghiul de drenaj?

Gonioscopia permite evaluarea unghiului format între cornee și iris, zona prin care umoarea apoasă este eliminată din ochi.

Prin această examinare, oftalmologul poate diferenția un unghi deschis de unul îngust sau închis și poate identifica anumite particularități care influențează alegerea tratamentului.

Investigația este importantă deoarece nu toate creșterile presiunii oculare au același mecanism, iar glaucomul cu unghi închis necesită o abordare diferită de glaucomul cu unghi deschis.

Cine are un risc mai mare să dezvolte glaucom dacă are hipertensiune oculară?

Nu toate persoanele cu hipertensiune oculară dezvoltă glaucom. Riscul diferă în funcție de mai mulți factori, iar o parte dintre aceștia pot fi identificați prin consultație și investigații.

Printre elementele importante se numără vârsta, nivelul presiunii intraoculare, grosimea corneei, aspectul nervului optic și istoricul familial.

Riscul poate fi mai mare la persoanele care:

• au valori mai ridicate ale presiunii intraoculare;
• au rude de gradul întâi diagnosticate cu glaucom;
• prezintă anumite caracteristici suspecte ale nervului optic;
• au corneea centrală subțire;
• au o vârstă mai înaintată;
• prezintă alte particularități oculare care favorizează dezvoltarea glaucomului.

Un rol important îl are și speranța de viață. În cazul unei persoane mai tinere, riscul cumulat de a dezvolta leziuni în următoarele decenii poate influența decizia de tratament, chiar dacă evaluarea actuală nu evidențiază glaucom.

Studiul Ocular Hypertension Treatment Study a demonstrat că reducerea presiunii intraoculare poate scădea probabilitatea de apariție a glaucomului la persoanele cu hipertensiune oculară. După cinci ani, glaucomul a fost identificat la aproximativ 9,5% dintre participanții monitorizați fără tratament inițial și la 4,4% dintre cei care au primit tratament pentru reducerea presiunii.

Aceste rezultate nu înseamnă că toate persoanele cu hipertensiune oculară au același risc. Ele arată că tratamentul poate avea un rol preventiv important, în special atunci când evaluarea individuală indică un risc moderat sau crescut.

Citește și: Ai glaucom în familie? Când se recomandă să începi controlul oftalmologic periodic

Tensiunea oculară crescută trebuie tratată întotdeauna?

Nu. Decizia de tratament depinde de riscul ca persoana să dezvolte glaucom și să sufere o afectare a vederii pe parcursul vieții.

Dacă presiunea este doar ușor crescută, nervul optic are un aspect normal, investigațiile nu arată modificări suspecte, iar riscul general este redus, medicul poate recomanda monitorizarea periodică fără începerea imediată a tratamentului.

În schimb, dacă presiunea este mai mare sau există mai mulți factori de risc, reducerea acesteia poate fi recomandată pentru prevenirea sau întârzierea apariției glaucomului.

Ce tratamente pot fi recomandate?

Atunci când este necesară scăderea presiunii intraoculare, medicul poate lua în considerare:

• Picăturile oftalmice: medicamente care reduc producerea umorii apoase sau facilitează eliminarea acesteia. Schema este aleasă în funcție de eficiență, contraindicații și tolerabilitate.
• Trabeculoplastia laser selectivă (SLT): o procedură care poate îmbunătăți drenajul lichidului intraocular și poate reduce presiunea la pacienți selectați.
• Tratamentul unei cauze secundare: atunci când presiunea crescută este asociată cu inflamații, medicamente sau alte afecțiuni, conduita trebuie adaptată mecanismului care a produs modificarea.

SLT poate fi recomandată și ca tratament inițial pentru anumite persoane cu hipertensiune oculară și risc de afectare vizuală, potrivit ghidurilor actuale. Procedura nu este însă potrivită pentru orice pacient și nu elimină întotdeauna necesitatea tratamentului medicamentos ulterior.

Tratamentul are scopul de a reduce riscul de deteriorare a nervului optic. Nu este recomandată utilizarea picăturilor din proprie inițiativă sau folosirea tratamentului prescris unei alte persoane, chiar dacă valorile tensiunii oculare par asemănătoare.

Ce se întâmplă dacă ai hipertensiune oculară, dar nu începi tratamentul?

Dacă medicul recomandă supravegherea fără tratament, aceasta nu înseamnă că rezultatul este lipsit de importanță. Monitorizarea este o strategie medicală activă, prin care se urmărește dacă presiunea rămâne stabilă și dacă apar modificări ale nervului optic sau ale funcției vizuale. În cadrul controalelor pot fi repetate măsurătorile tensiunii intraoculare, examinarea nervului optic și investigațiile recomandate în funcție de risc.

Frecvența evaluărilor este stabilită individual. Unele persoane pot avea nevoie de controale relativ rare, în timp ce altele necesită supraveghere mai apropiată, în special atunci când există factori de risc suplimentari sau rezultate neconcludente.

Dacă pe parcursul monitorizării sunt identificate modificări suspecte, medicul poate recomanda investigații suplimentare ori inițierea tratamentului.

Un aspect important este păstrarea rezultatelor anterioare. Comparația dintre examinările efectuate la intervale diferite ajută la identificarea unor schimbări care ar putea fi dificil de observat într‑o singură consultație.

Când trebuie să mergi la oftalmolog dacă ai tensiunea oculară mare?

Dacă o măsurătoare a evidențiat tensiune oculară crescută, este recomandată o evaluare oftalmologică pentru confirmarea rezultatului și stabilirea necesității unor investigații suplimentare. Este util să precizezi dacă ai rude cu glaucom, dacă utilizezi corticosteroizi și dacă ai avut traumatisme sau intervenții oculare.

Evaluarea este importantă chiar dacă vezi bine și nu ai simptome. Hipertensiunea oculară poate exista fără manifestări, iar glaucomul cronic poate evolua mult timp fără să afecteze evident vederea centrală.

În schimb, durerea oculară severă, apărută brusc, asociată cu ochi roșu, vedere încețoșată, halouri sau greață necesită evaluare oftalmologică de urgență. Aceste simptome nu trebuie atribuite automat unei hipertensiuni oculare obișnuite.

Evaluarea tensiunii oculare în cadrul serviciului de Oftalmologie Elytis Hospital Iași

Evaluarea oftalmologică permite măsurarea presiunii intraoculare, examinarea structurilor oculare și identificarea situațiilor în care sunt necesare investigații suplimentare.

În cadrul serviciului de Oftalmologie Elytis Hospital Iași sunt disponibile consultații de specialitate și investigații precum tonometria, OCT și pahimetria corneană, conform serviciilor prezentate pe site.

Medicul oftalmolog stabilește semnificația valorilor măsurate și recomandă investigațiile sau monitorizarea potrivite fiecărui pacient. Dacă sunt necesare examinări care nu sunt disponibile în cadrul serviciului, pacientul poate primi recomandări pentru completarea evaluării.

Informații și programări Oftalmologie: 031 9006 sau prin formularul de contact.

Întrebări frecvente despre tensiunea oculară crescută

Ultima revizuire medicală: 12.11.2026 

Referințe:

1. Pazos, Marta, et al. „European Glaucoma Society: Terminology and Guidelines for Glaucoma, 6th Edition.” British Journal of Ophthalmology, vol. 109, supl. 1, 2025, pp. 1-212. DOI: 10.1136/bjophthalmol-2025-egsguidelines.
   https://www.eugs.org/pages/guidelines
2. National Institute for Health and Care Excellence. „Glaucoma: Diagnosis and Management.” NICE Guideline NG81, 2017, actualizat în 2022.
   https://www.nice.org.uk/guidance/ng81/chapter/Recommendations
3. American Academy of Ophthalmology. „What Is Ocular Hypertension?” AAO Eye Health, 26 septembrie 2024.
   https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-ocular-hypertension
4. National Eye Institute. „Glaucoma and Eye Pressure.” National Institutes of Health, actualizat la 5 decembrie 2024.
   https://www.nei.nih.gov/eye-health-information/eye-conditions-and-diseases/glaucoma/glaucoma-and-eye-pressure
5. Kass, Michael A., et al. „The Ocular Hypertension Treatment Study: A Randomized Trial Determines That Topical Ocular Hypotensive Medication Delays or Prevents the Onset of Primary Open-Angle Glaucoma.” Archives of Ophthalmology, vol. 120, nr. 6, 2002, pp. 701-713.
   https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12049574/
6. American Academy of Ophthalmology. „Eye Pressure Testing.” AAO Eye Health, 30 iulie 2025.
   https://aao.org/eye-health/tips-prevention/eye-pressure-testing