Ai glaucom în familie? Când se recomandă să începi controlul oftalmologic periodic

Dacă unul dintre părinți, un frate sau o soră a fost diagnosticat cu glaucom, este posibil să te întrebi dacă vei dezvolta și tu această afecțiune. Glaucomul poate avea o componentă ereditară importantă, însă existența unui caz în familie nu înseamnă că boala va apărea obligatoriu și la celelalte rude. Riscul depinde de mai mulți factori, inclusiv gradul de rudenie, tipul de glaucom, vârsta la care a fost diagnosticată persoana afectată și caracteristicile individuale ale ochilor.

Persoanele care au rude apropiate cu glaucom prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala și pot avea nevoie de controale oftalmologice înainte de 40 de ani. Aceste evaluări sunt importante deoarece glaucomul cronic poate deteriora nervul optic fără să provoace durere sau modificări evidente ale vederii.

Diagnosticul timpuriu permite inițierea tratamentului înainte de apariția unor pierderi vizuale importante. De aceea, cunoașterea istoricului medical familial poate contribui semnificativ la protejarea vederii pe termen lung.

Glaucomul este o boală ereditară?

Glaucomul reprezintă un grup de afecțiuni caracterizate prin deteriorarea nervului optic, structura care transmite informațiile vizuale de la ochi către creier. În cele mai multe cazuri, boala evoluează progresiv, iar pierderea vederii produsă prin afectarea fibrelor nervoase este ireversibilă.

Factorii genetici joacă un rol important în apariția anumitor forme de glaucom, dar modul de transmitere nu este identic pentru toate tipurile bolii.

În glaucomul primar cu unghi deschis, cea mai frecventă formă la adulți, predispoziția este adesea complexă. Mai multe variante genetice pot influența riscul, iar efectele lor se combină cu vârsta, presiunea intraoculară și alți factori individuali.

Există și forme mai rare, în special unele tipuri de glaucom juvenil sau congenital, în care anumite modificări genetice pot avea un rol mai direct și pot urma modele de transmitere ereditară bine definite.

Această diferență explică de ce două familii în care există glaucom pot avea situații foarte diferite. Într‑o familie, o singură persoană poate fi diagnosticată la o vârstă înaintată, în timp ce în alta mai multe rude pot dezvolta boala relativ devreme.

Dacă unul dintre părinți are glaucom, îl voi moșteni și eu?

Nu neapărat. Diagnosticul de glaucom al unui părinte indică o predispoziție familială, nu certitudinea apariției bolii la copil. Riscul poate fi influențat de genele moștenite, dar și de alți factori, precum vârsta, particularitățile anatomice ale ochiului și presiunea intraoculară.

Pentru majoritatea formelor de glaucom întâlnite la adulți, nu poate fi aplicată automat o probabilitate fixă de transmitere de la părinte la copil. Chiar dacă ambii părinți au glaucom, diagnosticul nu este inevitabil. Totuși, istoricul familial mai complex justifică o atenție deosebită și stabilirea unui program de monitorizare împreună cu medicul oftalmolog.

Citește și: Glaucomul: factori de risc, diagnostic, tratament și cum poate fi protejată vederea

Cât de mare este riscul de glaucom dacă există cazuri în familie?

Studiile epidemiologice arată că persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu glaucom prezintă un risc semnificativ mai mare decât cele fără asemenea antecedente. American Academy of Ophthalmology menționează că istoricul familial poate fi asociat cu un risc de câteva ori mai mare de a dezvolta boala. Estimările variază între studii, în funcție de populațiile investigate, tipul glaucomului și gradul de rudenie.

Aceste cifre exprimă riscul relativ, nu probabilitatea individuală de a dezvolta glaucom. Pentru evaluarea riscului individual, medicul trebuie să țină cont și de rezultatele examinării oftalmologice.

Care membri ai familiei prezintă cel mai mare risc?

Istoricul familial este deosebit de relevant atunci când glaucomul a fost diagnosticat la o rudă de gradul întâi. În această categorie se află:

• părinții;
• frații și surorile;
• copiii persoanei diagnosticate.

Existența glaucomului la bunici, unchi, mătuși sau veri poate fi, de asemenea, relevantă, în special dacă există mai multe persoane afectate pe aceeași ramură familială.

Un istoric familial în care sunt diagnosticate mai multe rude apropiate sau în care boala a apărut la vârste tinere poate ridica suspiciunea unei predispoziții genetice importante.

Contează vârsta la care a fost diagnosticată ruda cu glaucom?

Da. Glaucomul diagnosticat la o vârstă tânără poate avea o semnificație diferită față de glaucomul identificat la o persoană de 75-80 de ani. În formele cu debut precoce, factorii genetici pot avea un rol important, în special atunci când mai multe persoane din familie au fost afectate.

De asemenea, informațiile despre severitatea bolii sunt utile. Dacă un părinte a necesitat intervenții chirurgicale sau a suferit pierderi importante de vedere, aceste detalii pot ajuta medicul să înțeleagă istoricul familial.

Totuși, severitatea bolii la un membru al familiei nu prezice direct evoluția unui eventual glaucom la celelalte rude.

La ce vârstă ar trebui să începi controalele dacă ai glaucom în familie?

Nu există o anumită vârstă recomandată tuturor persoanelor cu antecedente familiale de glaucom. Momentul primei evaluări depinde de gradul de rudenie, forma bolii întâlnite în familie, vârsta persoanei care solicită consultul și prezența altor factori de risc.

Dacă afli că unul dintre părinți sau frați are glaucom și nu ai efectuat anterior un consult oftalmologic complet, este recomandată programarea unei evaluări, chiar dacă ai mai puțin de 40 de ani și nu ai simptome.

Medicul va stabili ulterior când trebuie repetate controalele.

Controalele oftalmologice înainte de 40 de ani

Glaucomul este mai frecvent la vârste înaintate, dar poate apărea și la adulții tineri. De aceea, istoricul familial reprezintă un motiv pentru evaluarea riscului înainte de vârsta la care sunt recomandate în mod obișnuit investigațiile oftalmologice de rutină.

De exemplu, o persoană de 28-30 de ani al cărei părinte a fost diagnosticat cu glaucom poate discuta cu oftalmologul despre efectuarea unei evaluări complete. Nu este necesar să aștepte până la 40 de ani doar pentru că vede bine.

În cazul unui istoric familial de glaucom juvenil, evaluarea rudelor poate fi indicată mult mai devreme, în funcție de forma bolii și de recomandarea specialistului.

Controalele după 40 de ani

După 40 de ani, riscul de apariție a glaucomului crește, iar antecedentele familiale devin un motiv suplimentar pentru monitorizare regulată.

American Academy of Ophthalmology recomandă evaluarea completă a sănătății oculare în jurul acestei vârste chiar și persoanelor fără factori de risc cunoscuți. Pentru cele cu glaucom în familie, examinările pot fi necesare mai devreme și mai frecvent.

Un consult efectuat exclusiv pentru schimbarea dioptriilor nu garantează că au fost evaluate toate elementele relevante pentru depistarea glaucomului.

Controalele după 60 de ani

Vârsta înaintată reprezintă un factor de risc important pentru glaucom. În cazul persoanelor de peste 60 de ani, istoricul familial poate contribui la creșterea suplimentară a riscului. Chiar dacă evaluările anterioare au fost normale, acest lucru nu exclude posibilitatea apariției glaucomului ulterior.

Prin urmare, este importantă continuarea controalelor la intervalele recomandate, inclusiv atunci când nu există simptome și nu sunt necesare modificări ale ochelarilor.

Cât de des trebuie să mergi la oftalmolog dacă ai rude cu glaucom?

National Eye Institute recomandă, în general, examinări oftalmologice complete la intervale de 1-2 ani pentru persoanele adulte cu risc crescut de glaucom, categorie care include și persoanele cu antecedente familiale. Totuși, această recomandare reprezintă un reper general și nu înlocuiește stabilirea unui program individual.

Frecvența controalelor poate fi influențată de:

• vârsta pacientului și istoricul familial;
• valorile presiunii intraoculare;
• aspectul nervului optic;
• grosimea corneei;
• prezența miopiei mari sau a altor particularități oculare;
• rezultatele investigațiilor anterioare;
• existența unor modificări suspecte care necesită supraveghere.

Dacă examinarea este normală și riscul individual este redus, medicul poate recomanda un interval mai mare între evaluări. În schimb, atunci când există presiune intraoculară crescută, modificări suspecte ale nervului optic sau un istoric familial important, controalele pot fi necesare la intervale mai scurte.

Nu toate persoanele cu glaucom în familie trebuie să efectueze automat OCT sau câmp vizual la fiecare șase luni. Investigațiile și frecvența lor trebuie adaptate rezultatelor medicale.

Ce investigații sunt recomandate persoanelor cu glaucom în familie?

Un consult oftalmologic destinat evaluării riscului de glaucom trebuie să urmărească atât presiunea intraoculară, cât și starea nervului optic. Acest lucru este important deoarece glaucomul poate apărea inclusiv la persoane cu valori normale ale tensiunii oculare.

Examinarea clinică și măsurarea tensiunii oculare

Consultația include evaluarea acuității vizuale, examinarea structurilor oculare și măsurarea presiunii intraoculare. Tonometria permite identificarea unor valori crescute, care pot reprezenta un factor de risc pentru glaucom.

Totuși, presiunea oculară nu este singurul criteriu de diagnostic. Un pacient poate avea hipertensiune oculară fără leziuni ale nervului optic, iar altul poate prezenta glaucom la valori considerate normale.

Citește și: Tensiunea oculară mare înseamnă întotdeauna glaucom?

Examinarea nervului optic

Medicul oftalmolog examinează papila nervului optic, adică zona în care fibrele nervoase părăsesc globul ocular. Sunt urmărite eventualele modificări ale formei și structurii acesteia, precum și diferențele dintre cei doi ochi. Examinarea fundului de ochi poate necesita dilatarea pupilei, pentru o evaluare mai detaliată.

În cazul persoanelor cu antecedente familiale, aspectul nervului optic este important chiar dacă presiunea intraoculară se află în limite obișnuite.

Tomografia în coerență optică (OCT)

Tomografia în coerență optică permite obținerea unor imagini detaliate ale retinei și nervului optic. În evaluarea glaucomului, OCT poate analiza grosimea stratului de fibre nervoase retiniene și anumite structuri ale maculei, oferind informații despre posibile modificări structurale. Investigația poate fi utilă atunci când examinarea clinică ridică suspiciuni sau când medicul dorește să stabilească un punct de referință pentru monitorizarea ulterioară.

Un rezultat OCT modificat nu confirmă singur glaucomul, iar un rezultat normal nu exclude complet boala.

Citește și: Tomografia în coerență optică (OCT) în glaucom: ce măsoară și de ce este importantă

Examinarea câmpului vizual

Câmpul vizual este investigat prin perimetrie, un test care verifică sensibilitatea la lumină în diferite zone ale vederii. Această evaluare poate identifica defecte funcționale compatibile cu glaucomul, chiar dacă pacientul nu observă încă modificări în activitățile zilnice.

Perimetria poate fi recomandată atunci când există modificări suspecte ale nervului optic sau atunci când este necesară monitorizarea unei afecțiuni deja diagnosticate.

Citește și: Câmpul vizual: ce arată testul, cum se face și cum se interpretează rezultatele

Pahimetria și gonioscopia

Pahimetria măsoară grosimea corneei, un parametru important în interpretarea presiunii intraoculare și evaluarea riscului.

Gonioscopia permite examinarea unghiului de drenaj dintre cornee și iris și poate ajuta la identificarea unor particularități anatomice asociate cu anumite forme de glaucom.

Nu toate investigațiile sunt obligatorii la fiecare consult. Medicul decide ce examinări sunt necesare în funcție de istoricul pacientului și de rezultatele obținute.

Dacă ai glaucom în familie, dar tensiunea oculară este normală, mai există risc?

Da. O tensiune intraoculară normală nu exclude riscul de glaucom. Există o formă a bolii, numită glaucom cu tensiune normală, în care nervul optic prezintă modificări glaucomatoase deși valorile presiunii se află în intervalul considerat obișnuit. În plus, tensiunea oculară poate varia în cursul zilei, iar o singură măsurătoare nu reflectă întotdeauna întreaga evoluție a presiunii intraoculare.

La persoanele cu antecedente familiale, examinarea nervului optic și evaluarea celorlalți factori de risc sunt importante chiar dacă tonometria nu evidențiază valori crescute.

Acesta este unul dintre motivele pentru care verificarea rapidă a tensiunii oculare, fără un consult complet, nu este suficientă pentru evaluarea riscului familial.

Copiii persoanelor cu glaucom trebuie examinați oftalmologic?

Da, istoricul familial trebuie comunicat și medicului care urmărește sănătatea oculară a copilului. Totuși, recomandările diferă în funcție de forma de glaucom prezentă în familie.

Glaucomul primar cu unghi deschis, diagnosticat la vârste înaintate, are de obicei o componentă genetică complexă. În această situație, nu înseamnă că fiecare copil trebuie să efectueze investigații specifice glaucomului la intervale foarte scurte încă din primii ani de viață.

În schimb, dacă un părinte sau o altă rudă apropiată a avut glaucom congenital ori juvenil, poate fi necesară evaluarea oftalmologică pediatrică timpurie și stabilirea unui program de supraveghere.

Ce este glaucomul congenital și cum se manifestă?

Glaucomul congenital este o formă rară, care poate fi prezentă de la naștere sau poate deveni evidentă în primii ani de viață. În această situație, dezvoltarea anormală a structurilor responsabile de drenajul lichidului intraocular poate determina creșterea presiunii oculare și afectarea nervului optic.

La sugari și copiii mici pot apărea manifestări precum:

• lăcrimare excesivă;
• sensibilitate importantă la lumină;
• închiderea repetată sau strângerea pleoapelor;
• aspect tulbure sau opac al corneei;
• mărirea neobișnuită a unuia sau ambilor ochi.

Prezența acestor simptome necesită evaluare oftalmologică pediatrică promptă, indiferent dacă există sau nu glaucom în familie.

Ce este glaucomul juvenil?

Glaucomul juvenil este o formă care apare la copii mai mari, adolescenți sau adulți tineri, în funcție de clasificarea utilizată. Unele forme pot fi asociate cu modificări genetice specifice și cu un istoric familial important.

Boala poate evolua fără simptome evidente, motiv pentru care antecedentele familiale pot avea un rol esențial în identificarea persoanelor care necesită evaluare.

Dacă într‑o familie există glaucom diagnosticat în adolescență sau la începutul vieții adulte, este recomandată discutarea istoricului cu un oftalmolog, care poate stabili dacă sunt necesare examinări suplimentare pentru rudele apropiate.

Este necesar un test genetic dacă ai glaucom în familie?

În cele mai multe situații, nu. Pentru glaucomul primar cu unghi deschis întâlnit frecvent la adulți, testarea genetică de rutină nu este recomandată ca metodă standard de screening.

Aceasta se explică prin faptul că predispoziția este adesea influențată de numeroase variante genetice, iar identificarea uneia dintre ele nu permite stabilirea cu certitudine a riscului individual.

Există însă situații în care testarea genetică poate avea utilitate clinică, în special în anumite forme de glaucom congenital sau juvenil și în familiile în care boala are un tipar ereditar sugestiv.

Medicul poate recomanda evaluare genetică atunci când:

• glaucomul a fost diagnosticat la o vârstă foarte tânără;
• mai multe rude apropiate prezintă forme similare ale bolii;
• există suspiciunea unei forme monogenice;
• rezultatul testării ar putea influența evaluarea altor membri ai familiei.

Testarea genetică trebuie însoțită de consiliere adecvată, astfel încât rezultatele și limitele lor să fie înțelese corect.

Un test genetic negativ nu exclude toate formele de glaucom, iar un rezultat pozitiv nu înseamnă întotdeauna că boala este deja prezentă.

Consultația oftalmologică rămâne esențială pentru evaluarea sănătății ochilor, indiferent de rezultatul genetic.

Cum poți afla dacă istoricul familial indică un risc crescut?

În multe familii, informațiile despre glaucom sunt incomplete. O persoană poate ști că bunicul a avut probleme cu vederea sau că un părinte a utilizat picături oftalmice timp de mai mulți ani, fără să cunoască diagnosticul exact.

Aceste informații pot fi utile, dar nu sunt suficiente pentru a confirma existența glaucomului ereditar în familie. Atunci când este posibil, merită clarificate câteva aspecte:

• Diagnosticul exact: ruda are glaucom sau doar tensiune oculară crescută?
• Tipul bolii: este cunoscută forma de glaucom cu unghi deschis, cu unghi închis, congenitală, juvenilă sau secundară?
• Vârsta diagnosticului: boala a fost descoperită la 30 de ani sau la 75 de ani?
• Alte persoane afectate: există mai multe rude cu același diagnostic?
• Tratamentul: ruda utilizează picături, a efectuat o procedură laser sau a necesitat intervenție chirurgicală?
• Evoluția: au existat pierderi importante de vedere asociate glaucomului?

Nu este necesar să fie cunoscute toate aceste informații înaintea primei consultații, dar ele pot contribui la evaluarea riscului. De asemenea, este importantă diferențierea glaucomului de alte afecțiuni care produc scăderea vederii, precum cataracta sau degenerescența maculară.

Poate fi prevenit glaucomul dacă există predispoziție genetică?

Nu există în prezent o metodă care să garanteze prevenirea glaucomului la persoanele cu predispoziție genetică. Totuși, riscul de pierdere a vederii poate fi redus prin identificarea timpurie a bolii și prin tratamentul adecvat atunci când acesta este necesar.

Glaucomul nu produce, de regulă, simptome evidente în stadiile inițiale, ceea ce înseamnă că pacientul nu se poate baza exclusiv pe modul în care vede pentru a aprecia starea nervului optic.

Cele mai utile măsuri sunt:

• efectuarea unui consult oftalmologic complet după identificarea unui istoric familial relevant;
• respectarea frecvenței controalelor recomandate de medic;
• păstrarea rezultatelor investigațiilor pentru comparație;
• informarea rudelor apropiate despre existența diagnosticului;
• evitarea utilizării corticosteroizilor fără supraveghere medicală;
• respectarea tratamentului, dacă este diagnosticat glaucomul sau dacă există hipertensiune oculară cu indicație terapeutică.

Alimentația echilibrată, activitatea fizică și controlul bolilor generale sunt importante pentru sănătatea organismului, dar nu înlocuiesc investigațiile și tratamentul oftalmologic.

Nici suplimentele alimentare și nici exercițiile pentru ochi nu au demonstrat că pot preveni în mod sigur glaucomul ereditar.

Ce se întâmplă dacă glaucomul este depistat la un control de rutină?

Dacă investigațiile confirmă diagnosticul, medicul stabilește conduita în funcție de forma și severitatea bolii. Tratamentul urmărește reducerea presiunii intraoculare la un nivel suficient de mic pentru a limita progresia afectării nervului optic. În funcție de situație, pot fi recomandate picături oftalmice, proceduri laser sau intervenții chirurgicale.

Diagnosticul nu înseamnă automat pierderea vederii. Multe persoane cu glaucom diagnosticat timpuriu pot păstra o funcție vizuală bună pe termen lung, cu tratament și monitorizare corespunzătoare.

Când este necesară o evaluare oftalmologică urgentă?

Istoricul familial de glaucom reprezintă, în general, un motiv pentru programarea unei evaluări preventive, nu o urgență medicală în sine. Există însă manifestări care pot indica o creștere bruscă a presiunii intraoculare sau o altă afecțiune oculară gravă.

Durerea intensă de ochi apărută brusc, asociată cu roșeață oculară, vedere încețoșată, halouri în jurul luminilor, durere de cap, greață sau vărsături poate indica un atac acut de glaucom cu unghi închis. Această situație necesită evaluare imediată într‑un serviciu de urgență oftalmologică.

Citește și: Glaucomul acut cu unghi închis: simptomele unei urgențe oftalmologice

Evaluarea riscului de glaucom în cadrul serviciului de Oftalmologie Elytis Hospital Iași

Persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu glaucom pot beneficia de o evaluare oftalmologică pentru identificarea eventualilor factori de risc și stabilirea necesității monitorizării.

În cadrul serviciului de Oftalmologie Elytis Hospital Iași sunt disponibile consultații de specialitate și investigații precum măsurarea tensiunii intraoculare, examinarea fundului de ochi, tomografia în coerență optică și pahimetria corneană. Medicul oftalmolog poate evalua istoricul familial și rezultatele consultației pentru a recomanda investigațiile potrivite fiecărui pacient.

Pentru informații și programări Oftalmologie apelează 031 9006 sau copletează formularul de contact.

Întrebări frecvente despre glaucomul ereditar și controalele oftalmologice

Ultima revizuire medicală: 12.11.2026

Bibliografie

1. European Glaucoma Society. Terminology and Guidelines for Glaucoma, 6th Edition. British Journal of Ophthalmology, vol. 109, supl. 1, 2025.
   https://www.eugs.org/pages/guidelines
2. National Eye Institute. „National Eye Institute Statement on Detection of Glaucoma and Adult Vision Screening.” National Institutes of Health, actualizat în 2025.
   https://www.nei.nih.gov/about/education-and-outreach/glaucoma-resources/national-eye-institute-statement-detection-glaucoma-and-adult-vision-screening
3. American Academy of Ophthalmology. „Ask Your Family About Their History of Eye Disease.” AAO Eye Health, 12 martie 2025.
   https://www.aao.org/eye-health/tips-prevention/family-reunions
4. American Academy of Ophthalmology. „Comprehensive Adult Medical Eye Evaluation Preferred Practice Pattern.” AAO Clinical Guidelines.
   https://www.aao.org/education/preferred-practice-pattern/comprehensive-adult-medical-eye-evaluation-ppp
5. American Academy of Ophthalmology. „Primary Open-Angle Glaucoma Preferred Practice Pattern.” Ophthalmology, 2025.
   https://www.aaojournal.org/article/S0161-6420%252825%252900815-2/fulltext
6. American Academy of Ophthalmology. „Glaucoma Genetics: When Is Testing Warranted?” EyeNet Magazine.
   https://www.aao.org/eyenet/article/glaucoma-genetics-when-is-testing-warranted
7. American Association for Pediatric Ophthalmology and Strabismus. „Glaucoma in Children.”
   https://aapos.org/glossary/glaucoma-in-children
8. American Academy of Ophthalmology. „Glaucoma Summary Benchmarks.” AAO Clinical Guidelines, 2025.
   https://www.aao.org/education/summary-benchmark-detail/13a96c9d-2605-42bd-8eed-bd6b770fdae0