Scăderea auzului și tinitusul: cauze, audiogramă și când este necesar consultul ORL

Dai televizorul mai tare decât înainte? Îți este mai greu să urmărești o conversație atunci când mai multe persoane vorbesc în același timp? Ai început să auzi un țiuit, un bâzâit sau un șuierat pe care ceilalți nu îl aud?

Scăderea auzului poate apărea treptat și poate trece mult timp neobservată. Alteori, modificarea auzului apare brusc. Tinitusul, cunoscut frecvent drept „țiuit în urechi”, poate apărea independent, sau împreună cu o pierdere auditivă.

Cauzele sunt foarte diferite, de la un simplu dop de cerumen până la afectarea urechii interne. Din acest motiv, simptome aparent asemănătoare pot necesita investigații și tratamente complet diferite. Un consult ORL, completat atunci când este necesar de audiometrie și timpanometrie, poate ajuta la identificarea tipului de problemă auditivă și a conduitei potrivite.

În cadrul specialității ORL Elytis Hospital Iași sunt disponibile consultații ORL, audiometrie și timpanometrie pentru evaluarea tulburărilor de auz.

Ce înseamnă scăderea auzului?

Scăderea auzului sau hipoacuzia înseamnă reducerea capacității de a percepe anumite sunete. Poate afecta o singură ureche sau ambele urechi și poate fi ușoară, moderată, severă sau profundă.

Problema nu înseamnă întotdeauna că persoana „nu mai aude”. Uneori, primele semne sunt mai discrete.

Poți observa că auzi vocea unei persoane, dar nu înțelegi bine cuvintele. Poate deveni dificil să urmărești conversațiile într-un restaurant, într-o încăpere aglomerată sau atunci când există zgomot de fond. Sunetele mai înalte pot fi percepute mai slab, iar unele persoane încep să crească treptat volumul televizorului sau al telefonului.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 430 de milioane de persoane trăiesc în prezent cu o pierdere auditivă care necesită reabilitare, iar numărul ar putea depăși 700 de milioane până în 2050.

De ce poate scădea auzul?

Pentru stabilirea cauzei este important să se determine unde apare problema în sistemul auditiv.

Tip de hipoacuzie	Unde apare problema	Exemple de cauze
Hipoacuzie de transmisie	Ureche externă sau ureche medie	dop de cerumen, otită, lichid în urechea medie, perforație timpanică
Hipoacuzie neurosenzorială	Ureche internă sau nerv auditiv	înaintarea în vârstă, expunerea la zgomot, unele medicamente, hipoacuzia neurosenzorială bruscă
Hipoacuzie mixtă	Combinație între cele două mecanisme	coexistă o problemă de transmisie și una neurosenzorială

Un dop de cerumen poate produce, de exemplu, senzația de ureche înfundată și reducerea auzului. Introducerea bețișoarelor în canalul auditiv poate împinge cerumenul mai profund și poate contribui la formarea dopului. Mai multe informații despre igiena urechii găsești în articolul Elytis despre utilizarea corectă a bețișoarelor de urechi.

În alte situații, problema este localizată la nivelul urechii interne. Expunerea repetată la muzică foarte puternică, zgomot profesional, utilaje, explozii sau alte sunete intense poate afecta celulele senzoriale implicate în auz.

WHO atrage atenția că expunerea repetată la sunete puternice poate provoca atât pierdere auditivă permanentă, cât și tinitus.

Ce este tinitusul?

Tinitusul reprezintă perceperea unui sunet în absența unei surse sonore externe.

Cel mai cunoscut este „țiuitul în urechi”, dar sunetul poate fi descris și ca bâzâit, șuierat, zumzet, foșnet sau pulsație. Poate fi perceput într-o singură ureche, în ambele urechi sau aparent în interiorul capului. Poate apărea permanent sau intermitent.

WHO diferențiază între tinitus, adică percepția sunetului, și tulburarea asociată tinitusului, situație în care simptomul produce suferință emoțională, dificultăți de concentrare sau alte efecte semnificative asupra vieții cotidiene.

În cele mai multe cazuri, tinitusul este subiectiv, ceea ce înseamnă că sunetul este perceput numai de persoana afectată.

De ce apare țiuitul în urechi?

Tinitusul nu reprezintă o singură boală și nu are o singură cauză. Este frecvent asociat cu scăderea auzului. Poate apărea însă și în contextul expunerii la zgomot, al unui dop de cerumen, al unor infecții sau afecțiuni ale urechii, al unor traumatisme și, uneori, în legătură cu anumite medicamente.

În multe situații nu poate fi identificată o singură cauză.

Tocmai de aceea întrebarea importantă nu este doar „cum scap de țiuit?”, ci și dacă există o cauză care trebuie identificată și tratată.

NIDCD arată că majoritatea persoanelor cu tinitus prezintă și un anumit grad de pierdere auditivă, deși asocierea nu apare în toate cazurile. Află mai multe despre cauzele țiuitului în urechi.

Tinitusul pulsatil este diferit

O situație particulară apare atunci când zgomotul este perceput ritmic, uneori sincron cu bătăile inimii. Acesta este numit tinitus pulsatil.

Tinitusul pulsatil persistent necesită evaluare medicală deoarece poate avea alte cauze decât tinitusul obișnuit, iar medicul poate considera necesare investigații suplimentare.

De asemenea, tinitusul persistent care apare exclusiv într-o singură ureche sau este asociat cu o diferență de auz între cele două urechi trebuie evaluat ORL. NICE recomandă evaluare suplimentară pentru tinitusul unilateral persistent, tinitusul pulsatil și tinitusul asociat unei hipoacuzii unilaterale sau asimetrice.

Ce este audiograma?

Audiograma este reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în urma audiometriei. Pe scurt, testul urmărește cele mai slabe sunete pe care o persoană le poate auzi la diferite frecvențe.

În timpul unei audiometrii tonale, pacientul poartă căști și semnalează momentul în care percepe diferite sunete. Intensitatea acestora este modificată progresiv pentru a stabili pragul auditiv.

Rezultatele sunt înregistrate separat pentru fiecare ureche.

Audiograma poate arăta dacă există o scădere a auzului, cât de importantă este aceasta și ce frecvențe sunt afectate.

Medicul poate folosi și testarea conducerii osoase pentru a obține informații care ajută la diferențierea unei probleme de transmisie de una neurosenzorială.

Audiograma poate arăta cauza pierderii de auz?

Audiograma oferă informații foarte importante, dar nu stabilește toate cauzele unei hipoacuzii. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele pacientului, istoricul medical și examinarea urechii. De aceea, evaluarea poate include consultația ORL, otoscopia, audiometria și, atunci când există indicație, timpanometria.

NICE recomandă ca evaluarea audiologică a unui adult cu probleme de auz să includă istoricul medical relevant, otoscopia și audiometria tonală, iar timpanometria să fie efectuată atunci când este indicată.

Ce este timpanometria?

Timpanometria evaluează modul în care funcționează timpanul și urechea medie. Investigația nu trebuie confundată cu audiometria.

Audiometria evaluează pragurile auditive. Timpanometria oferă informații despre mecanica urechii medii și poate fi utilă, de exemplu, atunci când există suspiciunea de lichid în urechea medie sau de disfuncție a trompei lui Eustachio.

În cazul tinitusului, NICE recomandă luarea în considerare a timpanometriei atunci când este suspectată o problemă a urechii medii sau o altă cauză de hipoacuzie de transmisie.

Când devine scăderea auzului o urgență?

Una dintre cele mai importante situații care trebuie avute în vedere este scăderea bruscă a auzului. Dacă auzul se reduce brusc într-o ureche în câteva ore sau în decurs de până la câteva zile, simptomul nu trebuie tratat ca o simplă „ureche înfundată”.

Hipoacuzia neurosenzorială bruscă poate necesita diagnostic și tratament într-un interval limitat.

Ghidul AAO-HNS recomandă efectuarea audiometriei cât mai repede, în maximum 14 zile de la debut, pentru confirmarea unei suspiciuni de hipoacuzie neurosenzorială bruscă. Corticoterapia poate fi luată în considerare de medic în primele două săptămâni de la debut.

NICE este și mai explicit în ceea ce privește triajul: o pierdere a auzului instalată în cel mult trei zile și apărută în ultimele 30 de zile necesită evaluare de specialitate în 24 de ore.

Solicită evaluare medicală rapidă dacă apare oricare dintre următoarele situații:

• pierdere bruscă sau importantă a auzului, în special într-o singură ureche;
• tinitus asociat cu slăbiciune facială, alte simptome neurologice sau vertij sever apărut brusc;
• tinitus pulsatil persistent;
• tinitus persistent numai într-o ureche;
• diferență evidentă de auz între cele două urechi;
• pierdere auditivă care se agravează rapid;
• secreții, sângerare sau durere persistentă la nivelul urechii.

Dacă sunt prezente simptome neurologice, evaluarea poate necesita colaborarea cu specialitatea Neurologie Elytis Hospital Iași.

Este necesar RMN pentru tinitus?

Nu orice persoană cu tinitus are nevoie de RMN sau CT. Investigațiile imagistice se recomandă selectiv, în funcție de caracteristicile simptomelor și de rezultatele consultației și ale testelor auditive.

De exemplu, NICE recomandă luarea în considerare a unui RMN în tinitusul unilateral sau asimetric și recomandă investigații imagistice atunci când tinitusul este asociat cu anumite semne neurologice, otologice sau din sfera capului și gâtului. În schimb, imagistica nu este recomandată de rutină pentru tinitusul bilateral, simetric, fără alte semne de alarmă.

Atunci când medicul stabilește că este necesară o examinare imagistică, în rețeaua Elytis sunt disponibile servicii de Radiologie și Imagistică Medicală.

Cum se tratează scăderea auzului?

Tratamentul depinde de cauză. O hipoacuzie provocată de un dop de cerumen are o conduită complet diferită de una determinată de afectarea urechii interne.

În cazul unor afecțiuni ale urechii externe sau medii poate fi posibilă tratarea cauzei. În pierderile auditive permanente pot fi recomandate, în funcție de severitate și particularitățile pacientului, diferite forme de reabilitare auditivă.

Identificarea tipului de hipoacuzie este, prin urmare, etapa care precede alegerea tratamentului.

Există tratament pentru tinitus?

Nu există un tratament unic care să elimine orice formă de tinitus. Atunci când poate fi identificată o cauză tratabilă, gestionarea acesteia poate reduce sau chiar elimina simptomul.

Dacă tinitusul este asociat unei pierderi de auz care afectează comunicarea, NICE recomandă dispozitive de amplificare auditivă. Pentru persoanele la care tinitusul produce un impact important asupra vieții cotidiene și stării emoționale pot fi luate în considerare terapii psihologice, inclusiv terapia cognitiv comportamentală.

Tratamentul trebuie adaptat cauzei și impactului simptomului asupra fiecărui pacient. De aceea, promisiunile că un anumit supliment, dispozitiv sau produs poate „vindeca tinitusul” indiferent de cauză trebuie privite cu prudență.

Cum îți poți proteja auzul?

O parte dintre cauzele pierderii de auz nu pot fi prevenite, însă expunerea inutilă la zgomot reprezintă un factor asupra căruia se poate interveni.

Volumul foarte ridicat în căști, concertele, cluburile, utilajele și mediile profesionale zgomotoase pot produce afectarea permanentă a auzului atunci când expunerea este suficient de intensă sau repetată.

WHO estimează că peste un miliard de tineri sunt expuși riscului de pierdere auditivă din cauza practicilor nesigure de ascultare. Reducerea volumului, limitarea timpului de expunere, pauzele de la zgomot și utilizarea protecției auditive în mediile foarte zgomotoase pot contribui la reducerea riscului.

Consultații ORL și audiometrie în Iași

Scăderea auzului și tinitusul pot avea cauze simple, dar și situații care necesită diagnostic și tratament rapid. O evaluare ORL poate diferenția problemele urechii externe și medii de afectarea urechii interne și poate stabili ce investigații sunt necesare.

În cadrul Elytis Hospital Iași, pacienții pot beneficia de consultații ORL, audiometrie și timpanometrie. Consultațiile ORL sunt disponibile și prin CAS, cu bilet de trimitere, în limita condițiilor și fondurilor aplicabile.

Pentru informații despre serviciile decontate poți consulta pagina Servicii Medicale Decontate prin CAS.

Programări ORL: 031 9006, sau poți solicita și o programare online.

Întrebări frecvente despre scăderea auzului și tinitus

Ultima revizuire medicală: 11.09.2026

Referințe: 

• Chandrasekhar, Sujana S., et al. “Clinical Practice Guideline: Sudden Hearing Loss (Update).” Otolaryngology–Head and Neck Surgery, vol. 161, no. 1_suppl, 2019, pp. S1-S45. SAGE Journals, https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0194599819859885. 
• National Institute for Health and Care Excellence. Hearing Loss in Adults: Assessment and Management. NICE Guideline NG98, 21 June 2018, updated 2 Oct. 2023, https://www.nice.org.uk/guidance/ng98. 
• National Institute for Health and Care Excellence. Tinnitus: Assessment and Management. NICE Guideline NG155, 11 Mar. 2020, https://www.nice.org.uk/guidance/ng155.
• National Institute on Deafness and Other Communication Disorders. “Tinnitus.” National Institutes of Health, updated 1 May 2023, https://www.nidcd.nih.gov/health/tinnitus. 
• World Health Organization. “Deafness and Hearing Loss.” World Health Organization, 3 Mar. 2026, https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/deafness-and-hearing-loss. 
• World Health Organization. “Deafness and Hearing Loss: Safe Listening.” World Health Organization, 6 Mar. 2026, https://www.who.int/news-room/questions-and-answers/item/deafness-and-hearing-loss-safe-listening.
• World Health Organization. “Deafness and Hearing Loss: Tinnitus.” World Health Organization, 6 Mar. 2026, https://www.who.int/news-room/questions-and-answers/item/deafness-and-hearing-loss–tinnitus. 
• World Health Organization. “Making Listening Safe.” World Health Organization, https://www.who.int/activities/making-listening-safe.