De ce îmi țiuie urechile?

Un țiuit subțire, un bâzâit, un zumzet sau un foșnet pe care nimeni altcineva nu îl aude. Poate apărea într-o singură ureche, în ambele sau poate părea că vine din interiorul capului. Uneori durează câteva secunde, alteori revine zilnic sau devine aproape permanent.

Acest simptom se numește tinitus.

Tinitusul nu este o boală în sine, ci un simptom care poate apărea în numeroase situații, de la expunerea la zgomot sau un dop de cerumen până la pierderea auzului și anumite afecțiuni ale urechii interne. De cele mai multe ori, țiuitul în urechi nu ascunde o problemă gravă. Există însă câteva situații în care caracteristicile sunetului sau simptomele asociate necesită o evaluare mai rapidă.

Ce este tinitusul?

Tinitusul reprezintă perceperea unui sunet în absența unei surse sonore externe. Cel mai frecvent este descris ca un țiuit, dar nu toată lumea îl percepe în același mod.

Poate suna ca:

• bâzâit;
• zumzet;
• șuierat;
• foșnet;
• fluierat;
• huruit;
• clicuri;
• pulsații.

Sunetul poate fi constant sau intermitent și poate varia ca intensitate.

Pentru unele persoane este observabil doar seara, într-o cameră liniștită. Pentru altele poate deveni suficient de persistent încât să afecteze somnul, concentrarea sau activitățile zilnice.

De ce apare țiuitul în urechi?

În multe cazuri, tinitusul este asociat cu modificări ale sistemului auditiv. Atunci când urechea internă transmite mai puțină informație sonoră către creier, sistemul nervos poate modifica modul în care procesează semnalele auditive.

O explicație simplificată este că problema poate începe în ureche, dar sunetul perceput este generat de activitatea sistemului auditiv și a creierului.

Tinitusul apare frecvent împreună cu o anumită formă de scădere a auzului.

Expunerea la zgomot puternic

Ai ieșit vreodată de la un concert și ai observat un țiuit în urechi? Expunerea la zgomot intens poate afecta celulele senzoriale ale urechii interne.

Tinitusul poate apărea după:

• concerte;
• cluburi;
• utilizarea căștilor la volum foarte mare;
• explozii;
• focuri de armă;
• utilaje zgomotoase;
• expunere profesională îndelungată la zgomot.

După o expunere scurtă, țiuitul poate dispărea. Expunerea repetată sau foarte intensă poate însă produce afectarea permanentă a auzului și tinitus persistent.

Dacă lucrezi într-un mediu zgomotos sau folosești frecvent căști, protecția auzului este importantă chiar dacă momentan consideri că auzi bine.

Scăderea auzului

Una dintre cele mai frecvente asocieri este cea dintre tinitus și pierderea auzului. Aceasta poate apărea odată cu vârsta sau în urma expunerii la zgomot.

Uneori pacientul observă mai întâi țiuitul și abia ulterior își dă seama că nu mai aude la fel de bine anumite sunete sau conversații.

Poate deveni dificil să:

• urmărească o conversație într-un restaurant;
• înțeleagă vocile atunci când există zgomot de fond;
• audă sunetele foarte înalte;
• distingă anumite cuvinte;
• urmărească televizorul la același volum ca înainte.

În cadrul unei consultații ORL la Elytis Hospital Iași, evaluarea poate include, în funcție de simptome, examinarea urechii și investigații ale auzului precum audiometria și timpanometria.

Un dop de cerumen

Uneori cauza tinitusului este mult mai simplă. Acumularea de cerumen poate bloca parțial conductul auditiv și poate produce:

• senzație de ureche înfundată;
• scăderea auzului;
• presiune sau disconfort;
• tinitus.

În aceste situații, tratarea cauzei poate reduce sau elimina țiuitul.

Nu este recomandată introducerea repetată a bețișoarelor de urechi în conductul auditiv pentru îndepărtarea cerumenului, deoarece acesta poate fi împins mai profund sau pot apărea leziuni ale conductului și timpanului.

În cadrul serviciului de ORL Elytis Hospital Iași sunt disponibile și proceduri pentru evaluarea și îndepărtarea dopurilor de cerumen, atunci când există indicație.

O infecție a urechii

Otitele și acumularea de lichid în urechea medie pot modifica temporar modul în care sunetele sunt transmise. Pot apărea simultan:

• durere;
• senzație de presiune;
• ureche înfundată;
• scăderea auzului;
• tinitus.

În acest caz, tratamentul afecțiunii care a produs modificarea auzului poate duce și la ameliorarea țiuitului.

Îmbătrânirea sistemului auditiv

Odată cu înaintarea în vârstă poate apărea pierderea progresivă a auzului. Aceasta afectează frecvent mai întâi frecvențele înalte și poate evolua suficient de lent încât persoana să nu observe imediat modificarea.

Tinitusul poate însoți această pierdere a auzului. De aceea, apariția unui țiuit persistent după o anumită vârstă poate fi un motiv pentru efectuarea unei audiograme, chiar dacă persoana consideră că încă aude relativ bine.

Unele medicamente

Tinitusul poate apărea și ca reacție adversă a unor medicamente. Există numeroase substanțe asociate cu acest simptom, în special în anumite doze sau combinații.

Printre acestea se pot afla unele:

• antiinflamatoare;
• antibiotice;
• medicamente oncologice;
• medicamente antimalarice;
• alte clase de tratament.

Asta nu înseamnă că orice persoană care ia unul dintre aceste medicamente va dezvolta tinitus.

Nu întrerupe un tratament prescris doar pentru că ai observat țiuit în urechi.

Dacă simptomul a început după introducerea sau modificarea unui medicament, discută cu medicul care ți l-a recomandat.

Boala Ménière și alte afecțiuni ale urechii interne

Tinitusul poate apărea și în unele afecțiuni ale urechii interne. Un exemplu este boala Ménière, în care pot exista episoade caracterizate prin:

• vertij;
• scăderea auzului;
• senzație de presiune sau plenitudine în ureche;
• tinitus.

Un simplu țiuit nu înseamnă automat boală Ménière.

Asocierea dintre tinitus, modificarea auzului și episoadele de vertij este însă importantă pentru medicul ORL.

Probleme ale articulației temporomandibulare

Uneori țiuitul poate avea legătură și cu structurile aflate lângă ureche. Articulația temporomandibulară conectează mandibula de craniu și este situată foarte aproape de ureche. Scrâșnitul dinților, încleștarea maxilarului sau anumite disfuncții ale articulației pot fi asociate cu tinitus.

Un indiciu poate fi faptul că sunetul se modifică atunci când:

• deschizi gura;
• strângi dinții;
• miști mandibula;
• întorci capul;
• încordezi anumite grupe musculare.

Acest tip de tinitus este uneori descris ca tinitus somatosenzorial.

De ce se aude țiuitul în urechi mai tare seara?

Ziua suntem înconjurați permanent de sunete: conversații, trafic, muzică, aparate, zgomot ambiental. Acestea pot acoperi parțial tinitusul.

Seara, într-o cameră liniștită, există mai puține sunete externe, iar atenția se poate concentra mult mai ușor asupra țiuitului.

Asta nu înseamnă neapărat că tinitusul a devenit fizic mai puternic. Pur și simplu contrastul dintre sunetul perceput și liniștea din jur este mai mare.

De ce țiuitul în urechi pare mai puternic atunci când sunt stresat?

Stresul nu este neapărat cauza inițială a tinitusului, dar poate influența cât de deranjant devine. Creierul nu procesează sunetele separat de sistemele implicate în atenție și emoții.

Dacă o persoană începe să urmărească permanent sunetul, se teme că indică o boală gravă sau încearcă continuu să verifice dacă mai există, tinitusul poate deveni mult mai prezent în conștiință.

Se poate forma un cerc vicios: tinitus → îngrijorare → atenție crescută asupra sunetului → tinitus perceput mai intens → și mai multă îngrijorare.

Tocmai de aceea, pentru persoanele la care tinitusul provoacă un nivel important de stres, terapiile comportamentale pot avea un rol în reducerea impactului simptomului.

Este periculos dacă țiuie doar o ureche?

Tinitusul unilateral nu înseamnă automat că există o boală gravă. Dar un țiuit persistent prezent doar într-o singură ureche merită evaluat.

Medicul poate verifica dacă există:

• diferențe de auz între cele două urechi;
• o problemă a urechii externe sau medii;
• alte simptome ORL sau neurologice.

În anumite situații poate fi indicată și imagistica, dar RMN sau CT nu sunt necesare automat pentru orice persoană care are tinitus.

Ce înseamnă dacă îmi aud pulsul în ureche?

Aceasta este o situație diferită. Tinitusul pulsatil este perceput ca un sunet ritmic, adesea sincron cu bătăile inimii. Poate fi descris ca:

• puls;
• bătaie;
• fâșâit ritmic;
• „aud sângele cum circulă”.

Tinitusul pulsatil poate avea cauze diferite de tinitusul obișnuit și trebuie evaluat medical, mai ales dacă persistă. Unele cauze pot avea legătură cu vasele de sânge din regiunea capului și gâtului.

Medicul stabilește, în funcție de consultație și simptome, dacă sunt necesare investigații suplimentare.

Când devine țiuitul în urechi o urgență?

Există câteva asocieri importante.

Țiuit plus pierdere bruscă a auzului

Dacă auzul scade brusc într-o ureche, în ore sau câteva zile, iar simultan apare tinitus, este necesară evaluare medicală rapidă. Pierderea bruscă neurosenzorială a auzului este o afecțiune în care timpul până la evaluare și tratament poate conta.

Țiuit plus simptome neurologice apărute brusc

Evaluarea urgentă este necesară dacă apar simultan simptome precum:

• slăbiciunea unei părți a feței;
• slăbiciunea unui braț sau picior;
• tulburări de vorbire;
• probleme importante de coordonare;
• alte simptome neurologice instalate brusc.

Țiuit plus vertij sever apărut brusc

Un vertij intens, necontrolabil, instalat brusc, mai ales dacă este însoțit de alte simptome neurologice, necesită evaluare rapidă.

O consultație de Neurologie la Elytis Hospital Iași poate contribui la identificarea promptă a unei eventuale cauze neurologice a tinitusului, permițând și o intervenție rapidă.

 Când este recomandată consultația ORL?

Evaluarea este indicată mai ales dacă:

• tinitusul persistă;
• apare frecvent;
• se agravează;
• este prezent doar într-o ureche;
• este sincron cu pulsul;
• există și scăderea auzului;
• există senzație de ureche înfundată;
• apar episoade de vertij;
• simptomul afectează somnul sau concentrarea;
• țiuitul a apărut după un traumatism;
• există alte simptome ale urechii.

În cadrul Elytis Hospital Iași pot fi evaluate simptome precum țiuitul, scăderea auzului, senzația de ureche înfundată și afecțiunile urechii.

Ce investigații se pot face dacă îmi țiuie urechile?

În funcție de anamneză și de simptomele adiacente, fiecare pacient poate avea nevoie de investigații diferite. Primul pas este discuția cu medicul și examinarea ORL.

Este important de aflat:

• când a început tinitusul;
• dacă este continuu sau intermitent;
• dacă apare într-o ureche sau în ambele;
• cum este descris sunetul;
• dacă este sincron cu pulsul;
• dacă există și pierdere de auz;
• dacă există vertij;
• dacă au existat expuneri recente la zgomot;
• ce medicamente sunt administrate;
• dacă există alte simptome.

Audiometria

Audiometria evaluează capacitatea de a auzi diferite frecvențe și intensități sonore.

Poate identifica o pierdere de auz pe care pacientul nu o observase încă și poate arăta dacă există o diferență între cele două urechi.

Timpanometria

În anumite situații, timpanometria poate evalua funcția urechii medii.

Poate fi utilă dacă există suspiciunea unei probleme de ventilație a urechii medii, lichid sau alte modificări care afectează transmiterea sunetului.

Atât audiometria, cât și timpanometria sunt incluse între investigațiile disponibile în cadrul serviciului ORL Elytis Hospital Iași.

Imagistica

RMN, CT sau alte investigații imagistice nu sunt necesare în mod obișnuit pentru fiecare tinitus.

Pot fi recomandate în situații selectate, de exemplu în funcție de caracterul unilateral sau pulsatil al simptomului, diferențele de auz sau existența altor semne neurologice sau ORL.

Există un tratament pentru tinitus?

Răspunsul depinde foarte mult de cauză. Dacă există o cauză tratabilă, rezolvarea acesteia poate ameliora sau chiar elimina simptomul.

De exemplu, poate fi necesar tratamentul:

• unui dop de cerumen;
• unei infecții;
• unei probleme a urechii medii;
• unei afecțiuni asociate.

Dacă tinitusul este asociat unei pierderi permanente a auzului, obiectivul poate fi reducerea modului în care sunetul afectează viața pacientului.

Aparatele auditive pot ajuta?

Da, pentru pacienții care au și pierdere de auz. Amplificarea sunetelor externe poate face tinitusul mai puțin evident și, în același timp, îmbunătățește comunicarea.

Aparatul auditiv nu este însă recomandat automat unei persoane care are tinitus și auz normal. De aceea, audiometria este importantă înaintea acestei decizii.

Sunetele de fundal pot ajuta?

Pentru unele persoane, da. Un mediu complet tăcut poate face tinitusul mult mai evident.

Noaptea poate fi mai confortabil un sunet ambiental discret, precum:

• un ventilator;
• sunet de ploaie;
• zgomot alb;
• muzică foarte discretă;
• alte sunete de fundal relaxante.

Scopul nu este neapărat acoperirea completă a tinitusului, ci reducerea contrastului dintre țiuit și liniște.

Există pastile care vindecă tinitusul?

În prezent, nu există un medicament care să elimine în mod universal tinitusul. Tratamentul trebuie orientat către cauza identificată și către impactul simptomului asupra pacientului.

În același timp, suplimentele promovate drept „tratament pentru tinitus” nu trebuie considerate automat eficiente doar pentru că sunt disponibile fără prescripție.

Dacă tinitusul produce insomnie, anxietate sau afectează semnificativ calitatea vieții, aceste probleme pot fi abordate separat în cadrul planului medical.

Poate tinitusul să dispară singur?

Da, în unele situații. Un episod apărut după o expunere la zgomot poate fi temporar. Tinitusul asociat unei probleme reversibile, cum ar fi un dop de cerumen sau anumite infecții, se poate ameliora după tratarea cauzei.

Pentru alte persoane, tinitusul poate deveni cronic.

Chiar și atunci, intensitatea și impactul său nu rămân neapărat constante. Unele persoane ajung să îl observe mult mai puțin odată cu trecerea timpului.

De ce unii oameni suferă mult din cauza tinitusului, iar alții aproape deloc?

Intensitatea fizică a sunetului nu explică întotdeauna cât de mult deranjează. Contează și:

• atenția acordată sunetului;
• somnul;
• nivelul de stres;
• anxietatea;
• capacitatea de concentrare;
• pierderea auzului;
• modul în care persoana interpretează simptomul.

Pentru tinitusul persistent care produce suferință importantă, terapia cognitiv comportamentală este una dintre intervențiile cu cele mai bune dovezi pentru reducerea impactului asupra calității vieții. Scopul ei nu este să pretindă că sunetul „nu există”, ci să reducă reacția negativă și atenția excesivă asociată acestuia.

Ce poți face dacă ai început să auzi un țiuit?

În primul rând, observă caracteristicile simptomului.

Întreabă-te:

• Este  la o ureche sau la ambele?
• A apărut brusc?
• Aud la fel de bine cu ambele urechi?
• Sunetul bate în ritmul pulsului?
• Am fost recent expus la zgomot foarte puternic?
• Am senzație de ureche înfundată?
• Am și amețeli sau vertij?
• Am început recent un medicament?
• Tinitusul îmi afectează somnul sau concentrarea?

Răspunsurile pot ajuta medicul să stabilească următorii pași.

Ce trebuie să reții?

Țiuitul în urechi este foarte frecvent și, în majoritatea cazurilor, nu indică o problemă medicală gravă. Poate apărea însă din motive foarte diferite.

Tinitusul persistent într-o singură ureche, tinitusul pulsatil sau asocierea cu pierderea bruscă a auzului, vertij sever ori simptome neurologice necesită o atenție particulară.

În loc să încerci să ghicești cauza după tipul sunetului, o evaluare ORL și testarea auzului pot oferi informații mult mai utile.

Consultații ORL în Iași

În cadrul serviciului ORL Elytis Hospital Iași pot fi evaluate țiuitul în urechi, scăderea auzului, senzația de ureche înfundată, infecțiile și alte simptome ORL. În funcție de situație, medicul poate recomanda audiometrie, timpanometrie sau alte investigații necesare pentru stabilirea cauzei.

Programări: 031 9006

Întrebări frecvente

Ultima revizuire medicală: 10.09.2026

Referințe: 

• National Institute on Deafness and Other Communication Disorders. Tinnitus. National Institutes of Health. https://www.nidcd.nih.gov/health/tinnitus
• National Institute for Health and Care Excellence. Tinnitus: Assessment and Management. NICE Guideline NG155. https://www.nice.org.uk/guidance/ng155
• Tunkel, David E., et al. „Clinical Practice Guideline: Tinnitus.” Otolaryngology Head and Neck Surgery, vol. 151, nr. 2 Suppl., 2014. American Academy of Otolaryngology Head and Neck Surgery Foundation. https://www.entnet.org/quality-practice/quality-products/clinical-practice-guidelines/tinnitus/
• Dalrymple, Sarah N., Sarah H. Lewis, and Samantha Philman. „Tinnitus: Diagnosis and Management.” American Family Physician, vol. 103, nr. 11, 2021, pp. 663-671. https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2021/0601/p663.html