Articole recomandate

Categorii

evaluare auz

Audiograma: ce arată și cum se face

Ai impresia că auzi, dar nu mai înțelegi la fel de bine ce spun cei din jur? Dai televizorul mai tare decât înainte sau îți este greu să urmărești o conversație când există zgomot de fond? În astfel de situații, medicul ORL poate recomanda testarea auzului prin audiometrie.

Audiometria este o investigație neinvazivă care măsoară capacitatea de a percepe sunete de diferite frecvențe și intensități. Rezultatul testului este reprezentat pe un grafic numit audiogramă. Cu alte cuvinte, audiometria este testul, iar audiograma este rezultatul său grafic.

Audiograma poate arăta dacă există o scădere a auzului, dacă aceasta afectează o singură ureche sau ambele urechi, ce frecvențe sunt implicate și poate oferi medicului informații importante despre tipul hipoacuziei.

În cadrul specialității ORL la Elytis Hospital Iași sunt disponibile consultații ORL, audiometrie și timpanometrie pentru evaluarea tulburărilor de auz.

Ce este audiometria?

Audiometria tonală este un test prin care se stabilește cel mai redus nivel sonor pe care o persoană îl poate percepe la diferite frecvențe.

În timpul examinării sunt prezentate sunete foarte joase, medii și înalte, la intensități diferite. Pacientul semnalează de fiecare dată când aude sunetul. Astfel, este determinat pragul auditiv pentru fiecare frecvență testată.

Testarea este realizată separat pentru urechea dreaptă și pentru urechea stângă, astfel încât medicul poate identifica inclusiv eventualele diferențe dintre cele două urechi.

Audiometria poate fi utilizată atât pentru diagnosticarea unei pierderi de auz, cât și pentru monitorizarea ei în timp.

Ce este audiograma?

Audiograma este graficul pe care sunt înscrise pragurile auditive obținute în timpul testării.

Pe grafic apar două elemente principale:

  • frecvența sunetului, exprimată în hertzi, Hz;
  • intensitatea necesară pentru ca sunetul să fie perceput, exprimată în decibeli, dB HL.

Rezultatele urechii drepte și ale urechii stângi sunt reprezentate separat.

Audiograma nu este, așadar, doar un rezultat de tip „auz normal” sau „auz scăzut”. Forma curbei și diferențele dintre frecvențe și dintre cele două urechi pot oferi informații suplimentare importante.

Ce înseamnă frecvențele de pe audiogramă?

Frecvența determină cât de grav sau cât de ascuțit percepem un sunet. Pe axa orizontală a audiogramei sunt reprezentate frecvențele, de regulă de la sunetele mai grave spre cele mai înalte.

De exemplu:

FrecvențăCum poate fi perceput sunetul
250 Hzsunet grav
500 Hzsunet grav spre mediu
1.000 Hzfrecvență medie
2.000 Hzfrecvență medie spre înaltă
4.000 Hzsunet înalt
8.000 Hzsunet foarte înalt

În audiometria tonală clinică pot fi testate, în funcție de situație, frecvențe de la aproximativ 250 Hz până la 8.000 Hz.

Acest lucru este important deoarece scăderea auzului nu afectează întotdeauna toate frecvențele în aceeași măsură.

Unele persoane pot percepe bine sunetele grave, dar mai slab sunetele înalte. În acest caz pot auzi că cineva vorbește, dar pot avea dificultăți în înțelegerea anumitor cuvinte, în special în prezența zgomotului de fond.

Ce reprezintă decibelii pe audiogramă?

Pe axa verticală este reprezentat nivelul auditiv, exprimat în dB HL. Cu cât este necesară o intensitate mai mare pentru ca pacientul să perceapă sunetul, cu atât pragul auditiv este mai ridicat.

Este important de știut că 0 dB HL pe audiogramă nu înseamnă absența totală a sunetului. Este un nivel de referință stabilit prin standardizarea testării audiometrice.

Interpretarea nu se face analizând un singur punct de pe grafic. Medicul sau specialistul analizează ansamblul pragurilor auditive, frecvențele afectate, diferențele dintre urechi și rezultatele celorlalte evaluări.

Cum se face audiometria?

Audiometria tonală este simplă, nedureroasă și nu presupune expunere la radiații. În general, testarea se desfășoară astfel:

  • Pacientului i se explică modul în care va răspunde atunci când aude un sunet.
  • Sunt aplicate căști sau căști intraauriculare.
  • Sunt prezentate tonuri de frecvențe și intensități diferite.
  • Pacientul semnalează de fiecare dată când percepe sunetul, inclusiv atunci când acesta este foarte slab.
  • Procedura este repetată pentru mai multe frecvențe și pentru fiecare ureche.
  • Pragurile obținute sunt înregistrate pe audiogramă.

Pentru ca rezultatul să fie cât mai precis, testarea se desfășoară în condiții acustice controlate.

Nu trebuie să aștepți ca sunetul să fie puternic. Scopul este tocmai identificarea celui mai slab nivel pe care îl poți percepe.

Ce este audiometria pe cale aeriană?

În testarea pe cale aeriană, sunetele sunt transmise prin căști. Sunetul parcurge traseul normal prin: urechea externă → urechea medie → urechea internă → nervul auditiv.

Rezultatul arată capacitatea sistemului auditiv de a percepe sunetele pe această cale.

Ce este audiometria pe cale osoasă?

În anumite situații, evaluarea poate include și testarea conducerii osoase. Un mic vibrator este poziționat în zona osoasă din spatele urechii. Vibrațiile ajung direct către urechea internă, ocolind în mare parte urechea externă și urechea medie.

Compararea rezultatelor obținute prin conducere aeriană și conducere osoasă poate contribui la identificarea tipului de pierdere auditivă.

De exemplu, poate ajuta medicul să diferențieze o problemă de transmisie a sunetului prin urechea externă sau medie de o afectare neurosenzorială.

Ce poate arăta o audiogramă?

Audiograma poate oferi răspunsuri la mai multe întrebări importante:

  • Există o scădere a auzului?
  • Este afectată o ureche sau ambele?
  • Pierderea auditivă este asemănătoare în cele două urechi?
  • Sunt afectate în special frecvențele joase, medii sau înalte?
  • Ce intensitate trebuie să aibă sunetul pentru a fi perceput?
  • Aspectul audiogramei sugerează o hipoacuzie de transmisie, neurosenzorială sau mixtă?

Audiograma trebuie însă interpretată în context clinic. Un grafic nu stabilește cauza exactă a unei pierderi de auz.

Ce tipuri de scădere a auzului pot fi identificate?

În funcție de rezultatele audiometriei și ale celorlalte investigații, hipoacuzia poate fi clasificată în mai multe categorii.

Hipoacuzia de transmisie

În hipoacuzia de transmisie, problema apare la nivelul urechii externe sau medii, iar sunetul nu este transmis eficient către urechea internă.

Printre cauzele posibile se numără:

  • dopul de cerumen;
  • unele forme de otită;
  • acumularea de lichid în urechea medie;
  • perforația timpanului;
  • unele afecțiuni ale oscioarelor urechii medii.

Hipoacuzia neurosenzorială

În hipoacuzia neurosenzorială, afectarea este localizată la nivelul urechii interne sau al structurilor implicate în transmiterea informației auditive.

Poate apărea în contextul înaintării în vârstă, expunerii repetate la zgomot, unor medicamente ototoxice sau altor afecțiuni.

Hipoacuzia mixtă

În hipoacuzia mixtă sunt prezente simultan o componentă de transmisie și una neurosenzorială.

Pentru mai multe informații despre cauzele pierderii auditive și asocierea cu tinitusul, articolul pillar „Scăderea auzului și tinitusul: cauze, audiogramă și când este necesar consultul ORL” explică traseul complet de evaluare.

Audiograma și timpanograma sunt același lucru?

Nu. Cele două investigații evaluează aspecte diferite ale funcției auditive.

  • Audiometria stabilește pragurile la care sunt percepute diferite sunete.
  • Timpanometria evaluează funcționarea urechii medii și mobilitatea sistemului timpanului și oscioarelor.

În anumite situații, cele două teste sunt utilizate simultan.

Ghidurile pentru evaluarea hipoacuziei la adulți includ audiometria tonală în evaluarea audiologică și recomandă timpanometria atunci când există indicație clinică.

Când este recomandată o audiogramă?

Testarea auzului poate fi utilă dacă observi:

  • dificultăți în înțelegerea conversațiilor;
  • nevoia de a crește constant volumul televizorului;
  • dificultăți în a auzi atunci când există zgomot de fond;
  • senzația că oamenii vorbesc neclar;
  • diferențe de auz între cele două urechi;
  • tinitus sau țiuit în urechi;
  • senzație persistentă de ureche înfundată;
  • expunere repetată la zgomot intens;
  • modificări progresive ale auzului.

Evaluarea audiologică este recomandată și persoanelor cu tinitus, deoarece acesta poate fi asociat cu o pierdere auditivă, inclusiv una pe care pacientul nu a observat-o anterior.

O audiogramă normală înseamnă că nu există nicio problemă de auz?

Nu întotdeauna. Audiograma măsoară pragurile de percepție pentru anumite frecvențe în condiții controlate. Viața reală este mult mai complexă.

O persoană poate avea rezultate considerate în limite normale pentru pragurile testate și totuși să descrie dificultăți în anumite situații, de exemplu atunci când mai multe persoane vorbesc simultan sau există zgomot ambiental.

Din acest motiv, rezultatul audiogramei trebuie analizat împreună cu simptomele și dificultățile pe care pacientul le observă în viața de zi cu zi.

Pot interpreta singur audiograma?

Poți înțelege principiile generale ale graficului, însă interpretarea medicală nu ar trebui făcută doar prin compararea valorilor cu un tabel de referință.

Contează:

  • forma curbei audiometrice;
  • frecvențele afectate;
  • diferențele dintre cele două urechi;
  • diferențele dintre conducerea aeriană și cea osoasă;
  • simptomele asociate;
  • aspectul urechii la examinarea ORL;
  • evoluția simptomelor.

În anumite situații, rezultatul poate determina recomandarea unor investigații suplimentare.

Când este nevoie de evaluare rapidă pentru scăderea auzului?

Audiometria nu trebuie amânată atunci când apare o scădere bruscă a auzului, în special la o singură ureche. Dacă auzul se modifică semnificativ în câteva ore sau în decursul câtorva zile, este necesară evaluarea medicală rapidă.

O pierdere auditivă neurosenzorială bruscă este diferită de scăderea lentă a auzului asociată vârstei sau expunerii cronice la zgomot, iar unele opțiuni terapeutice sunt dependente de timpul scurs de la debut.

De asemenea, necesită evaluare medicală simptome precum:

  • diferență evidentă și recentă între cele două urechi;
  • tinitus apărut brusc împreună cu scăderea auzului;
  • vertij sever asociat;
  • slăbiciune facială sau alte simptome neurologice;
  • secreții sau durere importantă la nivelul urechii.

Audiometrie și consultații ORL în Iași

Dacă ai observat modificări ale auzului, tinitus, senzație persistentă de ureche înfundată sau dificultăți în înțelegerea conversațiilor, o evaluare ORL poate stabili dacă este necesară testarea audiometrică.

În cadrul Elytis Hospital Iași, sunt disponibile consultații ORL, audiometrie și timpanometrie pentru evaluarea tulburărilor de auz.

Fă o programare la 031 9006 sau poți solicita și o programare online.

Întrebări frecvente despre audiogramă

Audiometria doare?

Nu. Testarea este neinvazivă și nedureroasă. Pacientul trebuie doar să semnaleze când percepe sunetele prezentate prin căști.

Audiometria folosește radiații?

Nu. Testul utilizează stimuli sonori și nu presupune raze X sau alte forme de radiație ionizantă.

Trebuie să mă pregătesc înainte de audiometrie?

În mod obișnuit nu este necesară o pregătire specială. Este însă util să menționezi medicului dacă ai avut recent durere de ureche, infecții, secreții, expunere la zgomot puternic sau dacă ai observat o modificare bruscă a auzului.

Dopul de cerumen poate influența audiograma?

Da. Cerumenul care blochează canalul auditiv poate reduce transmiterea sunetului și poate influența rezultatul. Din acest motiv, examinarea urechii face parte din evaluarea pacientului cu probleme de auz.

Audiograma poate arăta dacă am tinitus?

Audiograma nu măsoară direct tinitusul. Ea poate însă identifica o eventuală pierdere de auz asociată acestuia.

Cât de des trebuie repetată audiograma?

Nu există un interval unic potrivit tuturor persoanelor. Frecvența depinde de rezultatul inițial, simptome, vârstă, expunerea profesională la zgomot și eventualele afecțiuni asociate.

Ultima revizuire medicală: 11.09.2026

Referințe: