Testul FeNO: ce arată oxidul nitric din aerul expirat și cum ajută în evaluarea astmului

Tusea care revine, respirația șuierătoare, senzația de lipsă de aer sau episoadele de apăsare în piept pot ridica suspiciunea de astm. Totuși, simptomele nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului, iar funcția pulmonară poate fi normală între episoade.

În evaluarea modernă a astmului, medicul poate utiliza mai multe teste obiective pentru a înțelege ce se întâmplă la nivelul căilor respiratorii. Unul dintre acestea este FeNO, fracția de oxid nitric din aerul expirat, o măsurătoare neinvazivă care oferă informații despre un anumit tip de inflamație a căilor respiratorii.

Ce este FeNO?

FeNO este abrevierea termenului Fractional exhaled Nitric Oxide, adică fracția de oxid nitric din aerul expirat.

Oxidul nitric este un gaz produs în mod natural în organism. În anumite forme de inflamație a căilor respiratorii, în special în inflamația de tip 2 asociată frecvent astmului eozinofilic sau alergic, cantitatea de oxid nitric eliminată prin aerul expirat poate crește.

Analizorul FeNO măsoară această concentrație și o exprimă în părți per miliard, ppb.

American Thoracic Society descrie FeNO drept o metodă cantitativă, simplă și neinvazivă pentru evaluarea inflamației căilor respiratorii. Testul trebuie însă utilizat împreună cu istoricul pacientului, examenul clinic și celelalte investigații respiratorii, nu separat de acestea.

În cadrul serviciului de Pneumologie Elytis Iași, evaluarea pacienților cu suspiciune de astm poate include acum și măsurarea FeNO, în funcție de indicația medicului pneumolog.

De ce este diferit testul FeNO de spirometrie?

FeNO și spirometria oferă informații diferite și se pot completa reciproc.

Spirometria măsoară modul în care aerul circulă prin căile respiratorii și poate identifica obstrucția fluxului de aer și reversibilitatea acesteia.

FeNO, în schimb, oferă informații despre inflamația de la nivelul căilor respiratorii, în special despre inflamația de tip 2.

Astfel, este posibil ca un pacient să aibă simptome sugestive pentru astm și o spirometrie normală la momentul consultației. Într-o asemenea situație, medicul poate avea nevoie de informații suplimentare pentru a stabili dacă există dovezi obiective care susțin diagnosticul.

Ghidul comun BTS/NICE/SIGN actualizat în 2024 include atât FeNO, cât și spirometria cu test de reversibilitate în traseul obiectiv de diagnostic al astmului.

În ce situații poate fi recomandată măsurarea FeNO?

Medicul pneumolog poate recomanda testarea FeNO atunci când există simptome sugestive pentru astm, precum:

• episoade repetate de respirație șuierătoare;
• dificultăți de respirație;
• senzație de constricție sau apăsare toracică;
• tuse recurentă sau persistentă;
• simptome care variază de la o perioadă la alta;
• manifestări respiratorii care apar mai ales noaptea sau dimineața;
• simptome declanșate de alergeni, efort sau anumite expuneri de mediu.

FeNO poate fi util și pentru pacienții care au deja diagnosticul de astm, atunci când medicul dorește informații suplimentare despre gradul de inflamație sau despre răspunsul la tratamentul antiinflamator.

NICE recomandă luarea în considerare a monitorizării FeNO la adulții cu astm în cadrul controalelor periodice și înainte și după modificarea terapiei.

Citește și: Tusea cronică: o simplă iritație sau semnal de alarmă?

Poate testul FeNO să diagnosticheze singur astmul?

Nu. Un nivel crescut de FeNO poate susține prezența inflamației de tip 2 și, într-un context clinic sugestiv, poate contribui la diagnosticul de astm. Totuși, rezultatul trebuie interpretat împreună cu:

• simptomele pacientului;
• istoricul medical;
• examenul clinic;
• spirometria și testul bronhodilatator, când sunt indicate;
• variabilitatea debitului expirator de vârf, în anumite situații;
• numărul eozinofilelor;
• istoricul alergologic;
• eventual alte teste funcționale respiratorii.

Ghidul BTS/NICE/SIGN precizează explicit că diagnosticul de astm nu trebuie confirmat doar pe baza simptomelor, ci prin asocierea istoricului sugestiv cu teste obiective.

La fel de important, o valoare FeNO normală sau scăzută nu exclude în toate situațiile astmul. Există fenotipuri de astm în care inflamația de tip 2 nu este predominantă.

Ce înseamnă o valoare FeNO crescută?

Interpretarea rezultatului depinde de vârstă, simptome, tratamentul urmat și contextul clinic.

Ghidul American Thoracic Society utilizează orientativ următoarele intervale:

La adulți

• sub 25 ppb: inflamația eozinofilică este mai puțin probabilă;
• 25-50 ppb: interval intermediar, care necesită interpretare în context clinic;
• peste 50 ppb: inflamația eozinofilică este mai probabilă.

La copii

• sub 20 ppb: inflamația eozinofilică este mai puțin probabilă;
• 20-35 ppb: valoare intermediară;
• peste 35 ppb: inflamația eozinofilică este mai probabilă.

Aceste valori nu trebuie privite însă ca un rezultat de tip „pozitiv” sau „negativ”.

De exemplu, ghidul BTS/NICE/SIGN utilizează un prag de 50 ppb sau mai mult la adulți și 35 ppb sau mai mult la copiii între 5 și 16 ani pentru susținerea diagnosticului de astm atunci când există și un istoric clinic sugestiv.

Prin urmare, interpretarea aparține medicului și nu trebuie făcută doar prin compararea rezultatului cu o cifră găsită online.

Ce legătură există între FeNO și astmul alergic?

Inflamația de tip 2 este frecvent asociată cu bolile alergice. Din acest motiv, valorile FeNO pot fi mai mari la persoanele cu sensibilizare alergică, rinită alergică sau alte manifestări atopice.

Acest lucru nu înseamnă însă că un FeNO crescut confirmă existența unei alergii.

Atunci când simptomele și istoricul pacientului sugerează și o componentă alergică, evaluarea pneumologică poate fi completată prin consult de Alergologie și imunologie clinică Elytis Iași și teste specifice, dacă medicul le consideră necesare.

GINA 2026 subliniază că expunerea la alergeni la persoanele sensibilizate și prezența unor afecțiuni alergice pot crește valorile FeNO.

Poate FeNO ajuta și după ce diagnosticul de astm a fost stabilit?

Da. Aceste este unul dintre avantajele importante ale acestui biomarker. La un pacient cu astm cunoscut, FeNO poate oferi medicului informații suplimentare despre activitatea inflamației căilor respiratorii.

De exemplu, în anumite situații, o valoare crescută în ciuda tratamentului poate determina medicul să verifice:

• dacă tratamentul este administrat constant;
• dacă tehnica de utilizare a inhalatorului este corectă;
• dacă pacientul continuă să fie expus unui alergen relevant;
• dacă inflamația căilor respiratorii este insuficient controlată;
• dacă sunt necesare investigații suplimentare.

NICE menționează că, atunci când astmul nu este controlat, un FeNO crescut poate sugera inclusiv aderență redusă la tratament sau necesitatea reevaluării terapiei antiinflamatoare.

American Thoracic Society recomandă utilizarea FeNO împreună cu îngrijirea obișnuită atunci când se iau decizii terapeutice la pacienții cu astm.

Cum se face testul FeNO?

Investigația este neinvazivă și nu utilizează radiații. Pacientul respiră printr-o piesă bucală conectată la analizor și efectuează o expirație lentă și controlată. Aparatul măsoară concentrația oxidului nitric din aerul expirat.

Este important ca expirul să fie efectuat la un debit controlat, deoarece valoarea FeNO depinde de modul în care este realizată manevra. Măsurarea poate fi repetată pentru obținerea unui rezultat reproductibil.

Pentru pacient, testul presupune practic respirație controlată într-un analizor, fără recoltare de sânge, injecții sau expunere la radiații.

Trebuie să mă pregătesc înainte de test?

Anumiți factori pot modifica temporar concentrația oxidului nitric din aerul expirat. Printre aceștia se numără:

• fumatul;
• activitatea fizică intensă;
• anumite alimente bogate în nitrați;
• consumul recent de alimente și băuturi;
• unele medicamente;
• infecțiile respiratorii;
• expunerea recentă la alergeni;
• efectuarea spirometriei înainte de măsurarea FeNO.

Din acest motiv, pacientul va primi instrucțiuni înaintea investigației.

În general, este util să fie evitate fumatul, efortul fizic intens și consumul de alimente imediat înaintea testului, conform indicațiilor centrului în care se efectuează măsurarea.

Tratamentul pentru astm nu trebuie întrerupt din proprie inițiativă înainte de test. Corticosteroizii inhalatori pot reduce FeNO, însă medicul trebuie să știe ce tratament este utilizat pentru a putea interpreta corect rezultatul. NICE atrage atenția că atât spirometria, cât și FeNO pot avea rezultate aparent normale la persoanele deja tratate cu corticosteroizi inhalatori.

De ce pot avea două persoane cu astm valori FeNO diferite?

Unele persoane au o inflamație predominant de tip 2, în care FeNO poate fi crescut, în timp ce la alte persoane mecanismele inflamatorii sunt diferite. În plus, valoarea poate fi influențată de:

• vârstă;
• sex;
• alergii;
• expunerea la alergeni;
• fumat;
• tratamentul cu corticosteroizi;
• momentul măsurării;
• anumite infecții respiratorii.

GINA 2026 atrage atenția tocmai asupra acestor variații și recomandă interpretarea FeNO în contextul clinic al pacientului.

Prin urmare, testul nu trebuie interpretat ca o analiză de laborator izolată.

FeNO și spirometria se completează în evaluarea astmului

Un avantaj al evaluării moderne a astmului este posibilitatea de a analiza boala din perspective diferite.

Spirometria răspunde în principal la întrebarea: „Cum circulă aerul prin căile respiratorii?”

FeNO oferă informații pentru o altă întrebare: „Există semne ale inflamației de tip 2 la nivelul căilor respiratorii?”

Istoricul simptomelor, examenul clinic, spirometria, reversibilitatea bronșică, FeNO și, atunci când sunt indicate, investigațiile alergologice pot construi împreună o imagine mult mai precisă decât oricare dintre aceste teste folosit separat.

În cadrul serviciului de Pneumologie Elytis Iași, pacienții au acces la consultații pneumologice și explorări funcționale respiratorii, inclusiv spirometrie, iar evaluarea poate fi completată acum cu măsurarea FeNO atunci când există indicație.

Când este recomandat un consult pneumologic?

Evaluarea pneumologică poate fi indicată dacă apar:

• tuse care persistă sau revine frecvent;
• episoade de wheezing, respirație șuierătoare;
• dificultate la respirație;
• senzație de apăsare în piept;
• simptome respiratorii care apar la efort;
• tuse nocturnă sau dimineața;
• simptome declanșate de frig, alergeni, fum sau alte substanțe;
• episoade repetate considerate inițial „bronșite”;
• astm cunoscut care nu este suficient controlat.

Medicul stabilește care dintre investigații sunt necesare. FeNO nu înlocuiește consultația pneumologică și nici celelalte explorări funcționale, ci adaugă o informație suplimentară despre inflamația căilor respiratorii.

Pentru programarea unei consultații de Pneumologie și pentru informații despre testarea FeNO, poți suna la 031 9006 sau poți completa formularul de programare disponibil pe site.

Întrebări frecvente despre testul FeNO

Ultima revizuire medicală: 07.10.2026

Referințe:

• Global Initiative for Asthma. Global Strategy for Asthma Management and Prevention, 2026. GINA, 2026. GINA 2026 Strategy Report. 
• National Institute for Health and Care Excellence. Asthma: Diagnosis, Monitoring and Chronic Asthma Management (BTS, NICE, SIGN). NICE Guideline NG245, updated 2024. NICE NG245 recommendations. 
• Dweik, Raed A., et al. “An Official ATS Clinical Practice Guideline: Interpretation of Exhaled Nitric Oxide Levels (FeNO) for Clinical Applications.” American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, vol. 184, no. 5, 2011, pp. 602-615. American Thoracic Society guideline.
• Khatri, Sumita B., et al. “Use of Fractional Exhaled Nitric Oxide to Guide the Treatment of Asthma: An Official American Thoracic Society Clinical Practice Guideline.” American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, vol. 204, no. 10, 2021, pp. e97-e109. American Thoracic Society guideline resources. 
• American Thoracic Society and European Respiratory Society. “ATS/ERS Recommendations for Standardized Procedures for the Online and Offline Measurement of Exhaled Lower Respiratory Nitric Oxide and Nasal Nitric Oxide, 2005.” American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, vol. 171, no. 8, 2005, pp. 912-930. ATS/ERS standardisation document.