Gastrita: simptome, cauze, diagnostic și tratament. Când este necesară endoscopia?

Durerea sau arsura în partea superioară a abdomenului, greața, senzația că te saturi după câteva înghițituri sau disconfortul apărut după masă sunt frecvent puse pe seama „gastritei”. În realitate, aceste simptome nu sunt suficiente pentru a determina dacă mucoasa stomacului este inflamată.

Gastrita are mai multe cauze, de la infecția cu Helicobacter pylori până la mecanisme autoimune. În alte situații, mucoasa stomacului este lezată de medicamente sau alcool fără să existe inflamația caracteristică gastritei propriu-zise.

De aceea, tratamentul nu este identic pentru toate persoanele care spun că „au gastrită”. Uneori este necesară eradicarea unei infecții, alteori trebuie reevaluată administrarea unor medicamente, iar în anumite situații sunt necesare endoscopia digestivă superioară și biopsiile gastrice.

Ce este gastrita?

Gastrita reprezintă inflamația mucoasei gastrice, stratul care căptușește interiorul stomacului.

Mucoasa gastrică are mecanisme proprii de protecție împotriva acidului și enzimelor digestive. Atunci când această barieră este afectată sau apare un proces inflamator persistent, structura mucoasei se poate modifica.

Din punct de vedere medical, este utilă diferențierea dintre două noțiuni:

• Gastrita presupune existența inflamației la nivelul mucoasei stomacului.
• Gastropatia presupune lezarea mucoasei, dar cu inflamație redusă sau absentă.

În limbajul curent, cele două sunt adesea numite simplu „gastrită”, însă cauza și tratamentul pot fi diferite.

Gastrită acută, sau gastrită cronică?

Gastrita poate fi descrisă în funcție de durata și caracteristicile inflamației.

Gastrita acută

Inflamația apare într-un interval relativ scurt. Unele forme sunt asociate cu leziuni superficiale ale mucoasei și pot produce eroziuni sau chiar sângerare.

Gastrita cronică

Inflamația persistă pe termen lung. Două dintre cauzele importante sunt infecția cu Helicobacter pylori și gastrita autoimună.

Gastrita cronică nu înseamnă automat că pacientul va avea simptome permanente. Unele persoane prezintă modificări inflamatorii ale mucoasei gastrice fără simptome evidente.

Gastrita erozivă

Mucoasa prezintă eroziuni, adică defecte superficiale care pot sângera.

Gastrita neerozivă

Inflamația poate exista fără eroziuni vizibile endoscopic.

Aceste clasificări nu sunt sinonime. De exemplu, o persoană poate avea gastrită cronică neerozivă sau o afectare acută erozivă.

Care sunt principalele cauze ale gastritei?

Cauza gastritei este esențială deoarece tratamentul urmărește, atunci când este posibil, îndepărtarea factorului care afectează mucoasa gastrică.

Infecția cu Helicobacter pylori

Helicobacter pylori este una dintre cele mai importante cauze ale gastritei cronice.

Bacteria poate coloniza mucoasa gastrică timp îndelungat și produce inflamație persistentă. În lipsa tratamentului, la unele persoane infecția poate contribui la apariția ulcerului peptic, gastritei atrofice, metaplaziei intestinale și poate crește riscul unor forme de cancer gastric.

Prezența bacteriei nu poate fi stabilită după simptome. Diagnosticul necesită testare de laborator.

Antiinflamatoarele nesteroidiene

Medicamente precum ibuprofenul, naproxenul sau acidul acetilsalicilic pot afecta mecanismele prin care stomacul își protejează mucoasa.

Utilizarea lor poate favoriza gastropatia, eroziunile și ulcerul, în special atunci când există și alți factori de risc.

Riscul depinde de medicament, doză, durata tratamentului, vârstă, antecedente de ulcer, tratamente asociate și starea generală de sănătate.

Un tratament prescris pentru o altă afecțiune nu trebuie întrerupt fără discuția cu medicul care îl recomandă.

Gastrita autoimună

În gastrita autoimună, sistemul imun atacă anumite celule ale mucoasei stomacului. În timp, poate apărea atrofia mucoasei gastrice și scăderea absorbției vitaminei B12 și a fierului. Uneori, primul indiciu nu este durerea de stomac, ci o anemie, un deficit de fier sau un deficit de vitamina B12.

Gastrita autoimună necesită evaluare diferită de gastrita asociată cu H. pylori și poate necesita monitorizare pe termen lung.

Alcoolul

Consumul unei cantități mari de alcool poate afecta direct mucoasa stomacului și poate produce gastropatie erozivă. La persoanele care au deja simptome digestive, alcoolul poate accentua durerea, arsurile sau greața.

Refluxul biliar

Bila poate ajunge în stomac din duoden și poate irita mucoasa gastrică. Refluxul biliar este diferit de refluxul gastroesofagian, în care conținutul gastric urcă spre esofag.

Bolile severe și „gastrita de stres”

Expresia „gastrită de stres” este utilizată frecvent pentru orice durere de stomac apărută într-o perioadă dificilă. Medical, termenul are însă un sens mai precis.

Gastropatia de stres poate apărea în contextul unor boli critice, al sepsisului, arsurilor extinse, traumatismelor severe sau altor situații care afectează circulația sanguină a mucoasei gastrice.

Stresul psihologic de zi cu zi poate influența intensitatea simptomelor digestive, dar nu trebuie confundat cu această formă de afectare gastrică severă.

Alimentele picante provoacă gastrită?

În majoritatea cazurilor, dieta nu este cauza propriu-zisă a gastritei. Unele alimente sau băuturi pot accentua simptomele unei persoane care are deja dispepsie, reflux sau inflamație gastrică, dar acest lucru nu înseamnă automat că ele au provocat inflamația.

Cafeaua, alimentele picante, cele foarte grase, băuturile alcoolice sau anumite alimente acide pot fi tolerate diferit de de fiecare persoană în parte. De aceea, recomandările alimentare trebuie adaptate simptomelor reale, nu unei liste universale de alimente „interzise”.

Mai multe mituri legate de alimentație și digestie sunt explicate în materialul Elytis Hospital dedicat: Mituri și adevăruri despre digestie

Care sunt simptomele gastritei?

Multe persoane cu gastrită nu prezintă simptome. Atunci când apar, manifestările sunt în general nespecifice și pot include:

• durere sau disconfort în partea superioară a abdomenului;
• senzație de arsură epigastrică;
• greață;
• vărsături;
• senzație de sațietate apărută foarte repede în timpul mesei;
• senzație de plenitudine după masă;
• scăderea apetitului;
• balonare sau disconfort postprandial.

Problema este că aceleași simptome pot apărea în reflux gastroesofagian, ulcer, dispepsie funcțională, boli biliare, afecțiuni pancreatice și în alte tulburări digestive. Simptomele nu sunt suficiente pentru a confirma diagnosticul de gastrită.

Arsura în capul pieptului înseamnă gastrită?

Nu neapărat. Arsura care urcă din abdomen spre piept și uneori spre gât este mai caracteristică refluxului gastroesofagian. Gastrita afectează mucoasa stomacului, în timp ce refluxul presupune trecerea conținutului gastric în esofag.

Cele două afecțiuni pot exista simultan, motiv pentru care administrarea repetată a medicamentelor „pentru acid” fără un diagnostic clar nu stabilește cauza simptomelor.

Gastrită sau ulcer?

Gastrita reprezintă inflamația mucoasei gastrice. Ulcerul este o leziune mai profundă a mucoasei stomacului sau duodenului.

Helicobacter pylori și antiinflamatoarele nesteroidiene sunt factori de risc importanți pentru ambele afecțiuni.

Simptomele se pot suprapune, iar intensitatea durerii nu permite diferențierea sigură între gastrită și ulcer. Endoscopia poate deveni necesară atunci când medicul trebuie să vizualizeze direct mucoasa.

Când este necesară evaluarea rapidă a simptomelor?

Anumite manifestări pot indica sângerare digestivă sau o altă afecțiune care necesită evaluare medicală rapidă. Printre acestea se numără:

• vărsături cu sânge;
• vărsături cu aspect asemănător zațului de cafea;
• scaun negru, lucios;
• amețeală importantă sau pierderea stării de conștiență asociată cu simptome digestive;
• dificultăți la înghițire;
• vărsături persistente;
• scădere în greutate neintenționată;
• anemie prin deficit de fier fără cauză cunoscută;
• durere abdominală severă sau progresivă;
• sângerare digestivă cunoscută.

Citește mai multe despre Sănătatea digestivă și semnele de alarmă.

În cazul unei sângerări importante, pierderii stării de conștiență sau unei deteriorări rapide a stării generale, este necesară evaluarea prin serviciul de urgență.

Cum se diagnostichează gastrita?

Diagnosticul începe cu istoricul medical. Medicul gastroenterolog va analiza:

• tipul simptomelor;
• momentul apariției lor;
• legătura cu mesele;
• medicamentele utilizate;
• consumul de antiinflamatoare;
• istoricul de ulcer;
• consumul de alcool;
• antecedentele familiale;
• eventualele boli autoimune;
• analizele efectuate anterior.

În funcție de situație, pot fi necesare teste pentru H. pylori, analize de sânge sau endoscopie digestivă superioară.

Consultațiile și investigațiile pentru afecțiunile stomacului sunt disponibile în cadrul specialității de Gastroenterologie Elytis Hospital Iași

Cum se testează Helicobacter pylori?

Există mai multe teste care pot identifica prezența Helicobacter în stomac.

Testul respirator cu uree

Poate identifica o infecție activă și poate fi utilizat atât pentru diagnostic, cât și pentru verificarea eradicării după tratament.

Antigenul Helicobacter pylori din materiile fecale

Este o altă metodă neinvazivă care poate identifica infecția activă și poate fi folosită pentru verificarea tratamentului.

Testarea prin biopsie

Dacă pacientul efectuează endoscopie, probele prelevate din stomac pot fi analizate pentru identificarea infecției.

Testele din sânge

Anticorpii împotriva H. pylori pot rămâne pozitivi după ce infecția a dispărut. Din acest motiv, serologia nu poate confirma în mod fiabil eradicarea bacteriei.

Anumite medicamente pot reduce sensibilitatea testelor pentru infecția activă. De aceea, momentul testării și întreruperea temporară a unor medicamente trebuie stabilite împreună cu medicul.

Conform ghidului ACG actualizat, confirmarea eradicării se face la cel puțin patru săptămâni după terminarea antibioticelor, iar inhibitorii pompei de protoni trebuie întrerupți cu aproximativ două săptămâni înaintea testării, dacă situația clinică permite și medicul recomandă acest lucru.

Când este necesară endoscopia digestivă superioară?

Endoscopia nu este recomandată în toate situațiile de disconfort gastric. Decizia depinde de vârsta pacientului, durata simptomelor, antecedente, factorii de risc și existența unor semnale de alarmă.

Endoscopia poate fi recomandată atunci când există:

• simptome persistente sau progresive;
• sângerare digestivă;
• anemie feriprivă fără explicație;
• scădere ponderală neintenționată;
• vărsături persistente;
• dificultăți la înghițire;
• suspiciune de ulcer;
• factori de risc pentru afecțiuni gastrice importante;
• necesitatea evaluării directe a mucoasei;
• suspiciune de gastrită atrofică sau metaplazie intestinală.

În timpul endoscopiei, medicul examinează esofagul, stomacul și duodenul. Pot fi prelevate biopsii, adică fragmente foarte mici de țesut care sunt apoi analizate microscopic.

Endoscopia digestivă superioară și biopsia nu sunt același lucru: endoscopia arată aspectul vizibil al mucoasei, iar biopsia permite evaluarea histologică.

Elytis Hospital Iași oferă consultații și endoscopie digestivă superioară pentru evaluarea afecțiunilor esofagului, stomacului și duodenului.

Ce poate arăta biopsia gastrică?

Analiza anatomopatologică poate descrie:

• inflamația cronică;
• activitatea inflamatorie;
• prezența H. pylori;
• atrofia glandelor gastrice;
• metaplazia intestinală;
• alte modificări ale mucoasei.

Termeni precum „gastrită cronică”, „gastrită activă”, „gastrită inactivă”, „atrofie” sau „metaplazie intestinală” au semnificații diferite. De aceea, rezultatul biopsiie trebuie interpretat împreună cu aspectul endoscopic, distribuția modificărilor, prezența H. pylori și factorii individuali de risc.

Ce analize de sânge pot fi necesare?

Analizele de sânge nu sunt suficiente pentru a diagnostica gastrita, dar pot identifica anumite consecințe sau pot orienta diagnosticul.

Medicul poate recomanda, în funcție de situație:

• hemoleucogramă;
• feritină și evaluarea metabolismului fierului;
• vitamina B12;
• alte analize pentru investigarea anemiei;
• anticorpi specifici atunci când există suspiciune de gastrită autoimună.

Gastrita atrofică, în special forma autoimună, poate fi asociată cu deficit de fier și deficit de vitamina B12.

Informații despre interpretarea rezervelor de fier sunt disponibile și în articolul Elytis despre feritină.

Cum se tratează gastrita?

Tratamentul gastritei este adaptat cauzelor identificate și pacientului.

Dacă există Helicobacter pylori

Infecția trebuie tratată printr-o schemă de eradicare recomandată de medic. Schemele moderne includ combinații de medicamente care reduc secreția acidă și antibiotice, uneori împreună cu bismut.

Alegerea tratamentului este influențată de rezistența bacteriană la antibiotice, tratamentele utilizate anterior, alergii și particularitățile pacientului.

După terminarea tratamentului este importantă confirmarea eradicării bacteriei, nu doar constatarea că simptomele s-au ameliorat.

Dacă sunt implicate antiinflamatoarele

Medicul va analiza dacă medicamentul poate fi oprit, înlocuit sau administrat împreună cu o strategie de protecție gastrică.

Decizia depinde și de motivul pentru care antiinflamatorul sau aspirina au fost prescrise.

Medicamentele care reduc acidul gastric

Inhibitorii pompei de protoni pot fi utilizați în anumite situații pentru reducerea secreției acide și favorizarea vindecării mucoasei.

Există și alte clase de medicamente care reduc aciditatea gastrică sau protejează mucoasa.

Durata tratamentului diferă în funcție de diagnostic. Utilizarea pe termen lung trebuie reevaluată periodic atunci când nu există o indicație clară pentru continuarea terapiei.

Dacă există gastrită autoimună

Tratamentul urmărește consecințele bolii și monitorizarea riscurilor asociate.

Pot fi necesare:

• corectarea deficitului de fier;
• corectarea deficitului de vitamina B12;
• evaluarea anemiei;
• endoscopie și biopsii pentru stratificarea riscului;
• monitorizare individualizată.

Ce rol are alimentația?

Nu există o „dietă pentru gastrită” valabilă pentru toți pacienții. Studiile nu susțin ideea că majoritatea gastritelor sunt provocate de alimente. În schimb, anumite produse pot accentua simptomele unui pacient.

O abordare mai utilă este identificarea alimentelor care produc în mod repetat simptome, fără a ipune restricții alimentare excesive.

În perioada în care simptomele sunt intense, mesele de dimensiuni moderate și alimentele pe care pacientul știe deja că le tolerează reprezintă alegeri mai bune

Restricțiile severe și prelungite pot duce la scădere în greutate și aport insuficient de nutrienți, fără să trateze cauza gastritei.

Gastrita se poate vindeca?

Depinde de cauză și de tipul modificărilor gastrice.

O afectare produsă de un factor iritant poate regresa după îndepărtarea cauzei și tratamentul corespunzător.

Gastrita asociată cu H. pylori se poate ameliora după eradicarea infecției, dar modificările mucoasei nu dispar toate în același ritm.

Gastrita autoimună este o afecțiune cronică ce necesită monitorizare și corectarea deficitelor asociate.

Un aspect important este că dispariția simptomelor și vindecarea histologică sunt lucruri diferite. Simptomele pot persista și după rezolvarea unei cauze sau pot proveni concomitent dintr-o tulburare precum dispepsia funcțională. Din acest motiv nu se poate vorbi despre un număr de zile sau luni în care „trebuie” să dispară gastrita.

Gastrita poate duce la cancer gastric?

Majoritatea persoanelor diagnosticate cu gastrită nu vor dezvolta cancer gastric. Există însă anumite forme de gastrită care necesită o atenție mai mare.

Infecția cronică cu H. pylori poate contribui, în timp, la o succesiune de modificări ale mucoasei gastrice care include atrofia și metaplazia intestinală.

Gastrita autoimună poate produce, de asemenea, atrofie gastrică și este asociată cu un profil particular de risc.

Ghidul european MAPS III din 2025 recomandă ca riscul să fie evaluat în funcție de extinderea și severitatea atrofiei sau metaplaziei, prezența unor factori suplimentari de risc și persistența infecției cu H. pylori.

De exemplu, modificările avansate care afectează mai multe regiuni gastrice pot necesita supraveghere endoscopică, în timp ce o atrofie sau metaplazie ușoară până la moderată limitată la antru, fără factori suplimentari de risc, nu presupune automat endoscopii periodice.

Așadar, termenul „metaplazie intestinală” de pe o biopsie nu trebuie interpretat izolat.

De ce simptomele de „gastrită” pot persista chiar dacă investigațiile sunt bune?

Disconfortul din partea superioară a abdomenului poate avea mai multe cauze concomitente. Uneori, endoscopia nu identifică un ulcer, tumori sau alte leziuni structurale importante, iar simptomele persistă.

Una dintre posibilități este dispepsia funcțională, o tulburare a interacțiunii dintre tubul digestiv și sistemul nervos care poate produce:

• durere sau arsură epigastrică;
• sațietate precoce;
• senzație de plenitudine după masă.

Din acest motiv, persistența simptomelor după tratamentul gastritei nu înseamnă automat că inflamația continuă sau că tratamentul a eșuat. Este necesară reevaluarea diagnosticului.

Când este recomandat consultul gastroenterologic?

Evaluarea gastroenterologică este utilă atunci când simptomele persistă, reapar frecvent, afectează alimentația sau calitatea vieții ori când există factori de risc pentru afecțiuni gastrice.

Medicul poate stabili dacă este suficientă testarea neinvazivă pentru H. pylori, dacă este indicată endoscopia sau dacă simptomele pot avea o altă cauză digestivă.

Gastroenterologie Elytis Hospital Iași: consultații, evaluare gastroenterologică și endoscopie digestivă superioară. Programări la 031 9006

Întrebări frecvente despre gastrită

Ultima revizuire medicală: 16.09.2026

Referințe: 

1. Chey, William D., et al. “ACG Clinical Guideline: Treatment of Helicobacter pylori Infection.” The American Journal of Gastroenterology, vol. 119, no. 9, 2024, pp. 1730-1753. PubMed: ACG Clinical Guideline, Helicobacter pylori Infection
2. American College of Gastroenterology. “ACG Guideline on Treatment of Helicobacter pylori: New Recommendations.” Evidence-Based GI, 17 Sept. 2024. American College of Gastroenterology: rezumatul ghidului H. pylori 2024
3. Malfertheiner, Peter, et al. “Management of Helicobacter pylori Infection: The Maastricht VI/Florence Consensus Report.” Gut, vol. 71, no. 9, 2022, pp. 1724-1762. PubMed: Maastricht VI/Florence Consensus Report
4. Dinis-Ribeiro, Mário, et al. “Management of Epithelial Precancerous Conditions and Early Neoplasia of the Stomach (MAPS III): ESGE, EHMSG, ESP Guideline Update 2025.” Endoscopy, vol. 57, 2025. ESGE: MAPS III Guideline Update 2025
5. Shah, Shailja C., et al. “AGA Clinical Practice Update on the Diagnosis and Management of Atrophic Gastritis: Expert Review.” Gastroenterology, vol. 161, no. 4, 2021, pp. 1325-1332.e7. PubMed: AGA Clinical Practice Update on Atrophic Gastritis
6. Black, Christopher J., et al. “British Society of Gastroenterology Guidelines on the Management of Functional Dyspepsia.” Gut, vol. 71, no. 9, 2022, pp. 1697-1723. PubMed: BSG Guidelines on Functional Dyspepsia
7. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. “Gastritis & Gastropathy.” National Institutes of Health. NIDDK: Gastritis and Gastropathy
8. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. “Symptoms & Causes of Gastritis & Gastropathy.” National Institutes of Health. NIDDK: Symptoms and Causes of Gastritis and Gastropathy
9. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. “Diagnosis of Gastritis & Gastropathy.” National Institutes of Health. NIDDK: Diagnosis of Gastritis and Gastropathy
10. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. “Eating, Diet, & Nutrition for Gastritis & Gastropathy.” National Institutes of Health. NIDDK: Diet and Nutrition in Gastritis and Gastropathy