Alzheimerul şi demenţa pot fi depistate prin metode imagistice
Cercetătorii au descoperit că boala Alzheimer şi boala demenţei pot fi identificate doar pe baza unor scanări RMN. În prezent, identificarea demenţei este un proces anevoios, ceea ce însemnă că de multe ori, pacienţii primesc tratamentele mult prea târziu. Uneori, diagnosticarea poate fi realizată cu ajutorul tehnicilor invazive, însă acestea pot fi neplăcute pentru pacienţi.
Deşi sunt două boli distincte, Alzheimerul şi demenţa frontotemporală au trăsături clinice similare iar simptomele pot fi greu de diferenţiat între ele fără ajutorul testelor medicale. Ambele tulburări cauzează pierderi de memorie, confuzii şi pot afecta personalitatea, emoţiile şi comportamentul.
Alzheimerul tinde să atace cortexul cerebral, stratul de materie cenuşie ce acoperă creierul, pe când demenţa frontotemporală tinde să atace lobii temporal şi frontal. O puncţie lombară ajută la diagnosticare prin deosebirea celor două tulburări prin observarea nivelului de proteine din creier.
Deoarece puncţiile sunt metode invazive ce pot crea disconfort, oamenii de ştiinţă au creat un studiu pentru a observa dacă aceste două tulburări pot fi diagnosticate utilizând tehnicile de imagistică prin rezonanţă magnetică.
La acest studiu au luat parte 185 de pacienţi care fuseseră deja diagnosticaţi fie cu Alzheimer, fie cu demenţă frontotemporală şi care fuseseră supuşi puncţiilor lombare şi scanărilor RMN. Astfel, specialiştii au analizat toate rezultatele obţinute prin tehnici de imagistică cu scopul de identifica patternuri din creier care să poată fi asociate cu nivelul de proteină din creier. Analiza a arătat că densitatea materiei cenuşii observată pe rezultatele RMN este corelată cu rezultatele puncţiei. Doar pe baza rezultatelor RMN, oamenii de ştiinţă au putut identifica diagnosticul corect cu o acurateţe de aproximativ 75%.
Acest nou studiu sugerează o potenţială nouă metodă prin care cercetătorii ar putea deosebi între două tipuri diferite de demenţă. Următorul pas ar putea fi investigarea acurateţei pe studii mai mari care implică şi indivizi neafectaţi de demenţă.
