Stresul de adaptare la grădiniță poate influența imunitatea copilului? Ce știm despre stres, cortizol și infecții

Copilul începe creșa sau grădinița și, în doar câteva săptămâni, pare că se schimbă totul în același timp. Apar despărțirea de dimineață, un program nou, mai multă oboseală și, foarte frecvent, primele viroze.

Pentru părinți apare firesc întrebarea: stresul provocat de adaptarea la colectivitate îi slăbește imunitatea copilului și îl face să se îmbolnăvească mai des? Relația dintre stres și sistemul imunitar există, dar este mult mai complexă decât formula „stresul scade imunitatea”.

Stresul influențează numeroase sisteme ale organismului, inclusiv răspunsul hormonal și anumite mecanisme imunitare. În același timp, motivul principal pentru care copiii răcesc mai des după intrarea în colectivitate este mult mai direct: într-un timp foarte scurt intră în contact cu numeroși viruși pe care organismul lor nu i-a mai întâlnit. Cele două fenomene se pot suprapune, dar nu trebuie confundate.

Ce se întâmplă în organismul copilului când începe grădinița?

Începerea creșei sau grădiniței presupune multe schimbări simultane. Copilul trebuie să se adapteze la:

• despărțirea de părinte;
• adulți noi;
• alți copii;
• zgomot;
• reguli;
• un alt program de masă și somn;
• perioade mai lungi de activitate;
• un număr mare de stimuli.

Organismul reacționează la aceste solicitări prin mecanismele normale de răspuns la stres. Unul dintre sistemele implicate este axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană, care participă la reglarea cortizolului.

Cortizolul este un hormon necesar funcționării normale a organismului. Are propriul ritm zilnic și participă la reglarea metabolismului, răspunsului la stres și funcției imunitare.

Prezența cortizolului nu înseamnă că există ceva în neregulă. Contează contextul, durata și modul în care organismul revine la echilibru.

Grădinița crește nivelul de cortizol?

Cercetările arată că, pentru unii copii, intrarea în colectivitate poate fi însoțită de modificări măsurabile ale cortizolului. 

Un studiu care a urmărit 168 de copii în timpul tranziției către un nou serviciu de îngrijire a observat diferențe între profilul cortizolului din zilele petrecute acasă și cel din zilele petrecute în colectivitate. Alte cercetări au observat creșteri ale cortizolului în primele săptămâni după intrarea într-un nou mediu educațional.

Asta nu înseamnă că grădinița este nocivă. Mai degrabă, arată că organismul copilului recunoaște schimbarea ca pe o solicitare reală și trebuie să se adapteze la ea.

Citește și: Adaptarea copilului la creșă și grădiniță: ce este normal, cum se manifestă stresul și când este nevoie de ajutor

Copiii se adaptează biologic în același ritm?

Nu. Un studiu din 2023 care a urmărit copii mici în prima lună de colectivitate și apoi la trei luni a arătat că primele săptămâni de separare de părinți puteau fi solicitante, iar după trei luni nivelurile de cortizol reveniseră la valori mai mici, în paralel cu o stare de bine mai bună observată de părinți și îngrijitori.

Alte cercetări arată însă variații importante între copii. Într-un studiu asupra tranziției către școală, majoritatea copiilor au avut o creștere a cortizolului în primele două săptămâni, dar după două luni unii prezentau deja semne de adaptare, în timp ce alții aveau încă un răspuns de stres mai accentuat.

Așadar, nu există un termen biologic fix în care „copilul trebuie să se adapteze”.

Ce legătură are cortizolul cu imunitatea?

Sistemul nervos, sistemul endocrin și sistemul imunitar comunică permanent între ele. Cortizolul are inclusiv roluri de reglare a răspunsului inflamator și imun.

În condiții normale, aceste mecanisme sunt utile. Ele ajută organismul să răspundă la provocări și apoi să revină la echilibru. Problemele apar mai ales atunci când expunerea la stres este intensă, persistentă și organismul nu reușește să își recapete suficient de bine echilibrul.

Cercetările pediatrice arată că stresul și inflamația sunt conectate prin mai multe mecanisme biologice, însă relația dintre stres și imunitate la copil este complexă și încă studiată.

Poate stresul să influențeze totuși răspunsul imun?

Da, este posibil. Există date care sugerează că modificările hormonale asociate stresului pot influența anumite componente ale sistemului imun.

Un studiu realizat la copii de 3-5 ani a analizat cortizolul împreună cu imunoglobulina A salivară, un anticorp important în apărarea mucoaselor. Cercetătorii au găsit asocieri între profilurile crescute ale cortizolului, niveluri mai mici ale anticorpilor salivari și frecvența raportată a bolilor.

Totuși, studiul nu demonstrează că simpla participare la grădiniță provoacă direct infecții prin creșterea cortizolului. Vorbim despre relații biologice complexe, nu despre o cauză unică.

Atunci de ce răcesc atât de des copiii când încep creșa sau grădinița?

Principalul motiv este expunerea. Un copil care până atunci petrecea majoritatea timpului acasă ajunge brusc într-un grup în care există numeroase contacte apropiate. Copiii:

• se joacă împreună;
• ating aceleași obiecte;
• duc frecvent mâinile la gură și nas;
• tușesc și strănută;
• împart spații închise timp de multe ore.

În acest mediu circulă numeroși agenți infecțioși.

O analiză amplă publicată în 2026 în Clinical Microbiology Reviews confirmă că frecventarea serviciilor de îngrijire în colectivitate este asociată cu o incidență mai mare a bolilor infecțioase, atât la copii, cât și uneori la membrii familiilor lor.

Prin urmare, dacă un copil începe grădinița în septembrie și apoi trece prin mai multe episoade respiratorii succesive, explicația principală este de regulă contactul repetat cu agenți infecțioși noi, nu faptul că stresul i-ar fi „distrus imunitatea”.

Înseamnă că sistemul lui imunitar este slab?

Nu automat. Infecțiile respiratorii frecvente în primii ani de colectivitate nu înseamnă că există o imunodeficiență. Sistemul imunitar al copilului întâlnește succesiv agenți infecțioși diferiți și construiește răspunsuri specifice împotriva lor.

Este foarte posibil ca un copil să treacă printr-o viroză, să se vindece și apoi, după câteva zile, să intre în contact cu un alt virus. Din perspectiva părintelui poate părea că „nu se mai termină răceala”, când în realitate pot fi episoade diferite.

Citește și: Copilul a răcit din nou la câteva zile după ce s-a vindecat: este aceeași viroză sau o nouă infecție?

Stresul de adaptare este același lucru cu stresul toxic?

Nu. Organismul copilului este construit să răspundă la provocări. O despărțire dificilă, prima zi de grădiniță sau adaptarea la un program nou pot produce un răspuns temporar de stres.

Atunci când copilul are în jur adulți predictibili, disponibili și capabili să îl ajute să se calmeze, aceste experiențe pot face parte din dezvoltarea normală.

Stresul toxic este un concept diferit și se referă la activarea excesivă sau prelungită a sistemelor de răspuns la stres în absența relațiilor protectoare și de susținere. Nu este corect ca dificultatea obișnuită de acomodare la grădiniță să fie etichetată automat drept „stres toxic”.

Ce rol are relația cu adulții?

Copiii mici își dezvoltă treptat capacitatea de autoreglare cu ajutorul adulților. O rutină predictibilă, un educator familiar și un părinte care răspunde calm la emoțiile copilului pot transforma o experiență solicitantă într-una gestionabilă.

Studiile despre tranziția către colectivitate arată că percepția părinților și a profesioniștilor asupra adaptării copilului poate evolua în paralel cu modificările biologice ale răspunsului la stres.

Cu alte cuvinte, copilul nu trebuie să elimine orice reacție de stres. Are nevoie de contexte în care poate învăța să o gestioneze.

Ce rol are somnul?

Somnul este una dintre piesele importante ale echilibrului fiziologic. În primele săptămâni de grădiniță, programul copilului se poate schimba:

• Se trezește mai devreme.
• Poate dormi diferit la prânz.
• Ajunge acasă obosit.
• Uneori adoarme mai greu tocmai pentru că este suprastimulat.

Somnul insuficient poate influența atât reglarea emoțiilor, cât și funcționarea sistemului imun.

Din acest motiv, una dintre cele mai utile măsuri în perioada de adaptare nu este căutarea unui „stimulent pentru imunitate”, ci asigurarea unei rutine care îi permite copilului să doarmă suficient.

Citește și: Somnul, pofta de mâncare și olița după începerea grădiniței: de ce pot apărea schimbări sau mici regresii?

Oboseala de după grădiniță înseamnă că este prea stresat?

Nu neapărat. În primele săptămâni, mulți copii sunt foarte obosiți după colectivitate.

Studiul publicat în 2023 asupra tranziției copiilor mici către servicii de îngrijire a observat exact acest lucru: în primele săptămâni de separare, părinții și personalul descriau copiii ca fiind mai obosiți și epuizați seara, chiar dacă erau bine îngrijiți pe parcursul zilei.

Oboseala trebuie interpretată însă în context. Dacă se ameliorează pe măsură ce copilul se adaptează, poate face parte din proces. Dacă este foarte intensă, persistă sau apare împreună cu alte simptome, merită discutată cu pediatrul.

Citește și: După ce a început grădinița, copilul este mai agitat, plânge mai mult sau vrea numai în brațe. De ce?

Ar trebui să dăm copilului suplimente pentru „imunitate” când începe grădinița?

Nu există un supliment universal care să împiedice virozele din colectivitate. Necesitatea vitaminelor sau suplimentelor trebuie stabilită individual, în funcție de vârstă, alimentație, eventuale carențe și recomandările medicului.

Faptul că un copil intră în colectivitate nu înseamnă automat că are nevoie de produse pentru „creșterea imunității”. Mai utile rămân măsurile de bază:

• somn suficient;
• alimentație adecvată vârstei;
• hidratare;
• vaccinări conform recomandărilor medicale;
• igiena mâinilor;
• evitarea expunerii la fum de țigară;
• timp pentru odihnă și recuperare;
• evaluarea medicală atunci când infecțiile au caracteristici neobișnuite.

Putem preveni toate virozele din colectivitate?

Nu. Chiar și într-o grădiniță cu măsuri bune de igienă, contactul apropiat între copii face imposibilă eliminarea completă a transmiterii agenților respiratori.

Obiectivul realist nu este ca un copil să nu răcească niciodată. Mai importante sunt:

• recunoașterea simptomelor;
• îngrijirea corectă;
• respectarea perioadelor în care copilul trebuie să rămână acasă;
• vaccinarea;
• identificarea semnelor de alarmă.

Dacă răcește foarte des, când trebuie discutat cu pediatrul?

Frecvența răcelilor nu spune întotdeauna dacă există o problemă. Medicul ia în calcul și:

• severitatea infecțiilor;
• durata lor;
• tipul infecțiilor;
• recuperarea dintre episoade;
• creșterea copilului;
• necesitatea spitalizărilor;
• existența unor infecții neobișnuite sau severe.

Un copil care are mai multe viroze ușoare, dar crește normal și este bine între episoade reprezintă o situație diferită de un copil cu infecții severe, persistente, recurente în aceleași localizări sau asociate cu stagnarea creșterii.

În astfel de cazuri, pediatrul poate stabili dacă este necesară o evaluare suplimentară.

Când stresul de adaptare merită discutat cu medicul?

Este utilă o evaluare dacă, pe lângă episoadele infecțioase, copilul prezintă schimbări persistente precum:

• dificultăți importante de somn;
• refuz alimentar;
• scădere în greutate;
• dureri abdominale repetate;
• iritabilitate intensă;
• refuz persistent al colectivității;
• retragere din joc;
• oboseală disproporționată;
• regres evident al mai multor abilități.

Scopul evaluării este de a privi copilul în ansamblu și de a diferenția o perioadă normală de acomodare de o problemă medicală sau de dezvoltare care necesită sprijin suplimentar.

Pentru evaluarea stării generale a copilului și discutarea episoadelor infecțioase recurente, poți programa o consultație de Pediatrie în cadrul Elytis Hospital Iași. Pentru informații și programări poți suna la 031 9006 sau poți completa formularul de programare online.

Întrebări frecvente

Ultima revizuire medicală: 05.10.2026

Referințe: 

• Bates, Randi A., et al. “Early Childhood Stress Responses to Psychosocial Stressors: The State of the Science.” Developmental Psychobiology, vol. 64, no. 7, 2022. PubMed.
• Bernard, Kristin, et al. “Examining Change in Cortisol Patterns During the 10-Week Transition to a New Child-Care Setting.” Child Development, vol. 86, no. 2, 2015, pp. 456-471. PubMed.
• Caddy, Sarah L., et al. “Germ Factories or Immune Boot Camps? Infection and Immunity in Childcare Settings.” Clinical Microbiology Reviews, vol. 39, no. 2, 2026. PubMed.
• Davis, Sara L., et al. “Biomarkers of Stress and Inflammation in Children.” Biological Research for Nursing, 2023. PubMed Central.
• Drugli, May Britt, et al. “Do Toddlers’ Levels of Cortisol and the Perceptions of Parents and Professional Caregivers Tell the Same Story About Transition from Home to Childcare? A Mixed Method Study.” 2023. PubMed.
• Groeneveld, Marleen G., et al. “Child Care Setting Affects Salivary Cortisol and Antibody Secretion in Young Children.” Psychoneuroendocrinology, vol. 35, no. 8, 2010, pp. 1156-1166. PubMed.
• Parent-Lamarche, Annick, et al. “Children’s Cortisol Response to the Transition from Preschool to Formal Schooling: A Review.” Psychoneuroendocrinology, vol. 99, 2019, pp. 196-205. PubMed.
• “Transition from Preschool to School: Children’s Pattern of Change in Morning Cortisol Concentrations.” Psychoneuroendocrinology, 2022. PubMed.