consult gastroenterologic pentru vezica biliara

Stent biliar: de ce se montează și cât timp poate rămâne

Un stent biliar este un dispozitiv tubular de dimensiuni reduse, introdus în interiorul unui canal biliar pentru a permite circulația bilei atunci când aceasta este împiedicată de un obstacol. Montarea sa poate fi necesară în cazul unor calculi dificil de extras, al stenozelor biliare sau al obstrucțiilor provocate de anumite tumori.

În mod normal, bila produsă de ficat circulă printr-o rețea de canale și ajunge în intestinul subțire, unde participă la digestia grăsimilor. Dacă un canal biliar se îngustează sau se blochează, bila nu mai poate fi eliminată corespunzător.

Această situație poate determina acumularea bilirubinei în sânge, îngălbenirea pielii și a ochilor, urină închisă la culoare, mâncărimi și, în anumite cazuri, infecții severe ale căilor biliare.

Stentul este introdus pentru a menține deschis segmentul afectat și pentru a restabili drenajul. Procedura se efectuează frecvent prin ERCP, o intervenție endoscopică ce permite accesarea canalelor biliare fără o incizie abdominală.

Durata pentru care un stent biliar poate rămâne în organism depinde de materialul din care este fabricat, de afecțiunea tratată și de scopul montării sale. Unele stenturi sunt temporare și trebuie îndepărtate după câteva săptămâni sau luni. Altele pot rămâne pentru perioade îndelungate, sub monitorizare medicală.

Ce este un stent biliar și cum funcționează?

Stentul biliar este o proteză tubulară introdusă în interiorul unui canal biliar îngustat sau obstruat. Rolul său este să creeze ori să mențină un pasaj prin care bila să se poată scurge din ficat către intestin. Pentru a înțelege acest mecanism, este util să cunoaștem modul în care funcționează sistemul biliar.

Ficatul produce continuu bilă, un lichid necesar digestiei și absorbției grăsimilor. Bila circulă prin canalele biliare intrahepatice, care se unesc și formează căile biliare extrahepatice. Canalul biliar principal, numit coledoc, transportă bila către duoden, prima porțiune a intestinului subțire.

Atunci când coledocul sau un alt canal biliar se îngustează, bila se poate acumula deasupra obstacolului, determinând creșterea presiunii în sistemul biliar.

Cum ajută stentul la eliminarea bilei?

Stentul este poziționat astfel încât să traverseze zona îngustată și să permită trecerea bilei prin segmentul afectat. În funcție de model, bila poate circula prin interiorul dispozitivului, iar în anumite situații și pe lângă acesta. Restabilirea fluxului biliar poate contribui la scăderea bilirubinei, ameliorarea icterului și reducerea simptomelor provocate de obstrucție.

Dacă stentul a fost montat într-o stenoză benignă, acesta poate avea și un rol terapeutic asupra îngustării. Menținerea temporară a canalului deschis poate contribui la remodelarea zonei afectate. În schimb, dacă obstrucția este produsă de o tumoră, stentul nu elimină formațiunea tumorală, ci permite drenajul bilei în ciuda obstacolului.

Unde se montează stentul biliar?

Cel mai frecvent, stenturile sunt introduse în coledoc sau în alte segmente ale căilor biliare extrahepatice. În cazurile mai complexe, pot fi necesare dispozitive plasate în ramurile biliare din apropierea ficatului sau în sistemul biliar intrahepatic. Localizarea depinde de nivelul obstrucției.

De exemplu, o tumoră situată la nivelul capului pancreasului poate determina îngustarea porțiunii distale a coledocului. În acest caz, stentul trebuie să traverseze regiunea comprimată pentru a permite bilei să ajungă în duoden.

Dacă obstrucția se află în apropierea confluenței canalelor hepatice, strategia de drenaj poate fi mai complexă și poate necesita mai multe stenturi ori tehnici suplimentare.

De ce se montează un stent biliar?

Montarea stentului poate fi necesară în afecțiuni benigne sau maligne care împiedică drenajul bilei. Indicația este stabilită în funcție de cauza obstrucției, simptome, analize, rezultatele imagistice și tratamentele planificate ulterior.

Stent biliar pentru pietrele din coledoc

Calculii biliari se formează frecvent în vezica biliară și pot migra către canalul biliar principal. Atunci când o piatră rămâne blocată în coledoc, poate provoca durere abdominală, icter, infecție biliară sau pancreatită acută. Tratamentul obișnuit urmărește extragerea calculilor.

Prin ERCP, medicul poate utiliza baloane, coșulețe și alte instrumente endoscopice pentru a îndepărta pietrele. Totuși, unele sunt foarte mari, numeroase sau dificil de extras în siguranță în cadrul primei proceduri.

În aceste situații, medicul poate monta un stent biliar temporar, de obicei din plastic, pentru menținerea drenajului. Ulterior este programată o nouă ERCP, în cadrul căreia se poate încerca extragerea completă a calculilor și îndepărtarea stentului.

Stentul nu reprezintă neapărat tratamentul definitiv al calculilor biliari. În multe cazuri, este o soluție temporară care permite drenajul până la finalizarea tratamentului.

Citește și: Colecistectomia tratează pietrele din căile biliare? 

Stent biliar pentru stenoze benigne

O stenoză biliară reprezintă îngustarea anormală a unui canal biliar. Aceasta poate apărea după o intervenție chirurgicală, în urma unei inflamații sau în contextul unor afecțiuni cronice. Printre cauzele posibile se numără leziunile postoperatorii ale căilor biliare, pancreatita cronică și anumite stenoze apărute după transplantul hepatic.

Tratamentul endoscopic urmărește restabilirea diametrului canalului și menținerea acestuia deschis suficient timp pentru obținerea unui rezultat stabil. În funcție de localizarea și cauza stenozei, pot fi utilizate mai multe stenturi din plastic sau un stent metalic autoexpandabil complet acoperit. Tratamentul stenozelor benigne poate necesita proceduri repetate și monitorizare timp de mai multe luni. 

Nu toate stenozele sunt însă tratate prin montarea unui stent. De exemplu, pentru anumite stenoze asociate colangitei sclerozante primitive, ghidul ESGE din 2026 favorizează dilatarea cu balon, fără stent de rutină, în situațiile corespunzătoare.

Stent biliar în cancerul pancreatic

Tumorile dezvoltate la nivelul capului pancreasului pot comprima sau infiltra segmentul coledocului care traversează această regiune. În consecință, bila nu mai poate ajunge normal către intestin și poate apărea icter mecanic. Pacientul poate observa îngălbenirea pielii și a ochilor, urină închisă la culoare, scaune decolorate sau mâncărimi persistente.

În anumite situații, montarea unui stent permite reducerea obstrucției și ameliorarea manifestărilor. Drenajul poate fi necesar înaintea chimioterapiei neoadjuvante, în prezența colangitei sau atunci când intervenția chirurgicală trebuie amânată.

Totuși, montarea unui stent înaintea operației nu este obligatorie pentru fiecare pacient cu cancer pancreatic și icter. Dacă tumora este operabilă, decizia depinde de planul chirurgical și oncologic, de severitatea simptomelor și de riscurile procedurii.

Stent biliar pentru cancerul căilor biliare

Cancerul căilor biliare, numit colangiocarcinom, se poate dezvolta în diferite segmente ale sistemului biliar. Tumora poate produce o îngustare progresivă sau blocarea completă a canalului afectat. În funcție de localizare, poate fi necesar drenajul unei singure căi biliare sau al mai multor ramuri.

Obstrucțiile situate în apropierea confluenței canalelor hepatice sunt mai dificil de tratat, deoarece drenajul trebuie planificat astfel încât să permită evacuarea bilei dintr-un volum suficient de ficat funcțional.

În cazurile în care boala nu poate fi tratată chirurgical, montarea stenturilor poate avea rol paliativ, contribuind la controlul icterului și al altor simptome. În aceste situații, alegerea tipului de stent trebuie corelată cu anatomia obstrucției, posibilitatea realizării unui drenaj adecvat și planul oncologic.

Citește și: Cancerul vezicii biliare și al căilor biliare: diagnostic și tratament.

Stent biliar după o intervenție chirurgicală

În anumite cazuri, după colecistectomie sau alte intervenții asupra sistemului biliar, poate apărea o scurgere de bilă în afara căilor biliare. Această complicație este numită fistulă sau scurgere biliară postoperatorie.

ERCP poate permite identificarea zonei afectate și montarea unui stent care favorizează drenajul bilei către intestin. Prin reducerea presiunii din sistemul biliar, procedura poate facilita închiderea unei scurgeri selectate. Stentul este, de obicei, temporar și poate fi extras după confirmarea vindecării.

Leziunile complexe sau întreruperile complete ale continuității canalelor biliare pot necesita tratament chirurgical specializat și nu pot fi rezolvate întotdeauna prin stentare endoscopică.

Citește și: Colecistectomie: indicații, procedură și recuperare.

Ce tipuri de stenturi biliare există?

Cele mai utilizate stenturi biliare sunt cele din plastic și cele metalice autoexpandabile. Alegerea depinde de cauza obstrucției, durata estimată a tratamentului, localizarea leziunii și posibilitatea îndepărtării ulterioare a dispozitivului.

Stentul biliar din plastic

Stenturile din plastic sunt dispozitive tubulare fabricate din materiale biocompatibile, precum polietilena. Sunt disponibile în diferite lungimi și diametre și pot avea forme adaptate pentru reducerea riscului de deplasare. Acestea sunt utilizate frecvent pentru drenaj temporar.

Pot fi indicate atunci când un calcul nu poate fi extras complet, în anumite stenoze benigne sau pentru tratarea unor scurgeri biliare postoperatorii.

Avantajul important este că pot fi îndepărtate sau înlocuite endoscopic, de regulă relativ ușor. Totuși, diametrul lor este limitat, iar în timp se pot acumula bacterii, resturi biliare și material organic în interiorul stentului. Aceste depuneri pot determina obstrucția dispozitivului.

Din acest motiv, stenturile din plastic necesită un plan clar de monitorizare și, frecvent, de înlocuire.

Stentul biliar metalic autoexpandabil

Stenturile metalice sunt realizate, de obicei, din aliaje metalice flexibile și sunt introduse în stare comprimată. După poziționare, dispozitivul se extinde și ajunge la un diametru mai mare decât cel al unui stent obișnuit din plastic. Diametrul crescut poate permite drenajul pentru perioade mai lungi și poate reduce riscul de obstrucție prin acumularea materialului biliar.

Stenturile metalice sunt utilizate în special în anumite obstrucții tumorale, dar pot avea indicații și în tratarea unor stenoze benigne.

Stenturile metalice complet acoperite

Aceste dispozitive au un înveliș care limitează pătrunderea țesutului prin plasa metalică. În anumite situații, acest lucru facilitează îndepărtarea stentului după finalizarea perioadei de tratament.

Stenturile metalice complet acoperite pot fi utilizate temporar pentru unele stenoze benigne, în special în funcție de localizarea și cauza îngustării. Totuși, există riscul deplasării lor, numită migrare, precum și riscul ca dispozitivul să afecteze drenajul unor ramuri biliare vecine.

Stenturile metalice neacoperite

Stenturile metalice neacoperite permit țesuturilor să pătrundă printre elementele plasei metalice. Acest fenomen poate favoriza fixarea stentului, dar poate face îndepărtarea lui foarte dificilă sau chiar imposibilă prin metode endoscopice obișnuite.

Din acest motiv, stenturile metalice neacoperite nu sunt recomandate pentru drenajul unei obstrucții extrahepatice a cărei cauză nu a fost încă stabilită. Ele pot avea un rol în drenajul paliativ al anumitor obstrucții maligne confirmate, inclusiv în cazuri selectate de stenoze hilare.

Stent biliar din plastic sau metalic: care este diferența?

CaracteristicăStent din plasticStent metalic autoexpandabil
MaterialPolimer biocompatibilAliaj metalic flexibil
Diametru de drenajMai redusÎn general, mai mare
Utilizare frecventăDrenaj temporar, calculi dificili, fistule și unele stenozeAnumite stenoze benigne și obstrucții maligne
Risc de obstrucțieCrește în timp prin depuneri biliareExistă, dar unele modele oferă permeabilitate mai îndelungată
Înlocuire programatăFrecvent necesarăDepinde de model și indicație
Posibilitatea de extragereDe regulă, daDepinde dacă este acoperit sau neacoperit
Durată de utilizareDe obicei, săptămâni sau luniLuni sau perioade mai lungi, în funcție de scop

Niciun tip de stent nu este potrivit pentru toate situațiile.

Alegerea se face în funcție de cauza obstrucției și de planul terapeutic, nu doar în funcție de durata pentru care dispozitivul ar putea rămâne deschis.

Cât timp poate rămâne un stent biliar în organism?

Nu există o durată unică pentru toate stenturile biliare. Perioada de menținere depinde de afecțiunea tratată, materialul stentului, anatomia căilor biliare și evoluția pacientului.

Cât timp rămâne în corp un stent biliar din plastic?

Stenturile biliare din plastic necesită frecvent înlocuire sau extragere la aproximativ 3 luni. Acest interval este orientativ și reflectă riscul progresiv de obstrucție prin acumularea de material biliar și colonizare bacteriană.

Totuși, pentru anumite indicații pot fi recomandate perioade mai scurte sau mai lungi, în funcție de rezultatul procedurii și de protocolul medical. De exemplu, un stent montat pentru o scurgere biliară postoperatorie poate fi îndepărtat după aproximativ 4-8 săptămâni, dacă vindecarea este confirmată.

În tratamentul unor stenoze benigne prin montarea succesivă a mai multor stenturi din plastic, procedurile de înlocuire se pot repeta la intervale de aproximativ 3 luni, pe parcursul unui tratament de circa 12 luni.

Aceasta nu înseamnă că același dispozitiv rămâne neapărat un an, ci că tratamentul poate presupune mai multe stenturi și mai multe proceduri.

Cât timp rămâne în corp un stent biliar metalic?

Durata variază în funcție de tipul dispozitivului și de indicație. Pentru unele stenoze biliare benigne, stenturile metalice complet acoperite pot fi menținute aproximativ 6-12 luni.

Ghidul ESGE din 2026 recomandă utilizarea temporară, timp de 6-12 luni, a unui stent metalic complet acoperit pentru anumite stenoze biliare asociate pancreatitei cronice. În alte tipuri de stenoze, durata trebuie individualizată.

Atunci când se urmărește un tratament prelungit, poate fi necesară evaluarea sau înlocuirea stentului în timpul perioadei terapeutice, pentru reducerea riscului de încorporare în țesuturi și de dificultate la extragere.

Cât timp poate rămâne un stent biliar în cancer?

În obstrucțiile biliare maligne, un stent metalic poate fi destinat drenajului pe termen lung. În anumite situații, acesta rămâne pe loc până când apare o problemă de funcționare sau până când planul terapeutic impune o nouă intervenție. Nu există însă garanția că va funcționa permanent.

Stentul se poate obstrua prin depuneri biliare, creșterea țesutului tumoral sau alte mecanisme. În asemenea situații, medicul poate recomanda curățarea, înlocuirea sau montarea unui alt stent.

Dacă drenajul este realizat înaintea unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii, dispozitivul poate fi extras împreună cu segmentul biliar afectat, în funcție de tipul operației.

Durata orientativă a stentării în funcție de afecțiune

Indicația montăriiDurată orientativăCe urmează
Scurgere biliară postoperatorieFrecvent 4-8 săptămâniReevaluarea vindecării și extragerea stentului
Calculi din coledoc neextrași completFrecvent reevaluare în jur de 3 luniRepetarea ERCP și încercarea extracției calculilor
Stenoză benignă tratată cu stenturi multiple din plasticTratament de aproximativ 12 luni, cu schimburi periodiceReevaluarea stenozei și îndepărtarea stenturilor
Anumite stenoze benigne tratate cu stent metalic complet acoperitAproximativ 6-12 luniControl și extragere programată
Obstrucție tumorală cu stent metalic pentru drenaj prelungitVariabilă, fără interval universal de schimbareMonitorizare și reintervenție când este indicată

Intervalele sunt orientative, nu termene de utilizare valabile pentru orice dispozitiv. Planul individual comunicat de medicul care a montat stentul are prioritate.

Cum se montează stentul biliar prin ERCP?

Montarea unui stent biliar este realizată frecvent prin ERCP, o procedură care combină endoscopia digestivă cu imagistica radiologică. Intervenția este efectuată de un medic cu pregătire în endoscopie terapeutică avansată.

Etapa 1. Sedarea sau anestezia pacientului

Înaintea procedurii, echipa medicală evaluează starea generală, afecțiunile asociate și tratamentele administrate. ERCP se efectuează cu sedare sau anestezie, în funcție de complexitatea intervenției și de particularitățile pacientului.

Pe parcursul procedurii sunt monitorizate funcțiile vitale, inclusiv respirația, oxigenarea și circulația.

Etapa 2. Accesarea canalului biliar

Medicul introduce un endoscop flexibil prin cavitatea bucală și îl avansează prin esofag și stomac până în duoden. Aici identifică deschiderea canalului biliar principal. Prin endoscop sunt introduse un cateter și, de regulă, un fir-ghid care permite accesarea coledocului.

Sub control radiologic, medicul identifică zona obstruată și stabilește poziția potrivită a dispozitivului.

Etapa 3. Introducerea și poziționarea stentului

Stentul este avansat pe firul-ghid până la nivelul zonei afectate. Dacă este vorba despre un stent metalic autoexpandabil, acesta se extinde după eliberarea din sistemul de introducere. Medicul verifică poziționarea dispozitivului și posibilitatea de drenaj a bilei.

În anumite cazuri pot fi necesare manevre suplimentare, precum dilatarea unei stenoze, sfincterotomia sau montarea mai multor stenturi.

Cât durează montarea unui stent biliar?

Durata depinde de anatomia căilor biliare, cauza obstrucției și dificultatea tehnică a intervenției. O procedură relativ simplă poate dura câteva zeci de minute, în timp ce stenozele complexe sau drenajele multiple pot necesita mai mult timp. La durata intervenției se adaugă pregătirea și recuperarea după anestezie.

Uneori, tratamentul este efectuat în mai multe etape, mai ales atunci când există o obstrucție complexă ori este necesară stabilizarea pacientului înaintea unei intervenții suplimentare.

Ce alternative există dacă stentul nu poate fi montat prin ERCP?

Deși ERCP este una dintre principalele metode pentru drenajul biliar endoscopic, accesul la canalul biliar poate fi dificil în anumite situații. Acest lucru se poate întâmpla la pacienți cu anatomie modificată după intervenții chirurgicale, obstrucții duodenale sau stenoze complexe. În funcție de caz, medicii pot utiliza drenajul biliar ghidat ecoendoscopic sau drenajul biliar transhepatic percutanat.

Drenajul ghidat ecoendoscopic presupune crearea unei căi de evacuare a bilei sub control ecografic endoscopic, în centre cu experiență în această tehnică. Drenajul transhepatic percutanat presupune introducerea unui cateter prin piele și ficat, sub ghidaj imagistic. În anumite situații, poate fi necesar tratamentul chirurgical.

Recomandările ESGE din 2026 favorizează drenajul ghidat ecoendoscopic în anumite obstrucții biliare maligne în care ERCP nu poate fi efectuată sau a eșuat, atunci când sunt disponibile experiența și condițiile tehnice necesare.

Cum trebuie să se pregătească pacientul pentru montarea unui stent biliar?

Pregătirea are rolul de a reduce riscurile intervenției și de a permite efectuarea procedurii în condiții corespunzătoare. Medicul va analiza cauza obstrucției, investigațiile efectuate anterior și afecțiunile asociate.

Ce analize și investigații pot fi necesare?

În funcție de indicație, evaluarea poate include bilirubina totală și directă, transaminazele, GGT, fosfataza alcalină, hemoleucograma și parametrii inflamatori. Pot fi necesare și evaluarea funcției renale, teste de coagulare și examinări imagistice.

Ecografia, colangio-RMN și tomografia computerizată pot oferi informații importante despre localizarea și cauza obstrucției. Dacă există o suspiciune tumorală, medicul poate recomanda și ecoendoscopie cu prelevare de probe.

Citește și: ERCP sau RMN de căi biliare? Care este diferența dintre diagnostic și tratament. 

Ce se întâmplă cu medicamentele administrate zilnic?

Echipa medicală trebuie informată despre tratamentele utilizate, în special anticoagulantele, antiagregantele plachetare și medicamentele pentru diabet. În funcție de procedura planificată și de riscul individual, anumite tratamente pot necesita ajustări temporare.

Medicamentele anticoagulante sau antiagregante nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă, deoarece oprirea lor poate crește riscul unor evenimente trombotice. Pacientul trebuie să comunice și eventualele alergii, reacții anterioare la anestezie sau antecedente de pancreatită după ERCP.

Este necesar postul alimentar?

Da, de regulă este necesară o perioadă de repaus alimentar înaintea ERCP. Durata exactă depinde de tipul sedării sau anesteziei și de protocolul centrului medical.

Pacientul trebuie să respecte instrucțiunile comunicate de echipa care efectuează procedura, inclusiv cele referitoare la consumul de lichide și administrarea medicației obișnuite.

Cum decurge recuperarea după montarea unui stent biliar?

După ERCP, pacientul este monitorizat pentru recuperarea după sedare sau anestezie și pentru identificarea eventualelor complicații precoce. În funcție de motivul montării stentului, de starea generală și de manevrele efectuate, externarea poate avea loc în aceeași zi sau poate fi necesară spitalizarea.

Pot apărea temporar un disconfort ușor în gât, balonare sau oboseală asociată sedării. Reluarea alimentației se face conform indicațiilor medicale.

Cât de repede scade bilirubina după montarea stentului?

După restabilirea drenajului, bilirubina poate începe să scadă progresiv. Totuși, normalizarea valorilor nu este întotdeauna imediată. Durata depinde de severitatea și vechimea obstrucției, funcția ficatului și eficiența drenajului.

În unele situații, culoarea pielii și a ochilor se poate ameliora treptat pe parcursul mai multor zile sau săptămâni. Medicul urmărește evoluția prin analize și evaluare clinică.

Persistența icterului poate necesita investigații suplimentare, mai ales dacă valorile bilirubinei nu scad conform evoluției așteptate.

Dispare mâncărimea pielii după montarea stentului?

Dacă pruritul era provocat de obstrucția biliară, restabilirea drenajului poate determina ameliorarea sa. Totuși, simptomele nu dispar neapărat imediat, deoarece modificările biochimice asociate colestazei pot persista un timp.

Dacă mâncărimea este importantă sau continuă în ciuda scăderii bilirubinei, medicul poate recomanda investigații și tratamente suplimentare.

Când trebuie schimbat sau extras un stent biliar?

Înlocuirea sau extragerea depind de tipul dispozitivului și de motivul montării. Pentru stenturile temporare, următoarea procedură trebuie planificată încă de la montare. Pacientul trebuie să primească informații despre tipul stentului, data introducerii, scopul tratamentului și momentul controlului.

Cum se scoate un stent biliar?

În multe cazuri, stentul este îndepărtat printr-o nouă procedură ERCP. Medicul introduce endoscopul până în duoden și utilizează instrumente speciale pentru extragerea dispozitivului. Dacă este necesar, poate verifica aspectul căilor biliare și poate realiza alte manevre, precum extragerea calculilor rămași sau tratarea unei stenoze persistente.

Stenturile din plastic pot fi, de regulă, extrase endoscopic. În cazul stenturilor metalice, posibilitatea și dificultatea îndepărtării depind de modelul utilizat, de durata menținerii și de modificările țesuturilor din jur.

Stenturile metalice neacoperite pot deveni dificil de extras din cauza pătrunderii țesutului prin plasa metalică.

Ce se întâmplă dacă stentul nu este schimbat la timp?

Un stent care rămâne în organism peste perioada indicată poate deveni obstruat. În interiorul acestuia se pot acumula depuneri biliare, bacterii și material organic, iar în anumite cazuri se pot forma calculi. Obstrucția poate determina reapariția icterului și poate favoriza infecția căilor biliare.

Stenturile metalice acoperite menținute excesiv pot deveni mai dificil de îndepărtat, din cauza modificărilor tisulare apărute în jurul lor. Prin urmare, chiar și atunci când pacientul nu prezintă simptome, programările pentru monitorizarea și înlocuirea unui stent temporar trebuie respectate.

Care sunt riscurile și complicațiile unui stent biliar?

Montarea unui stent poate restabili drenajul biliar, dar presupune atât riscurile procedurii prin care este introdus, cât și riscuri legate de dispozitivul propriu-zis.

Obstrucția stentului

Este una dintre cele mai importante complicații pe termen mediu sau lung. Blocarea poate fi produsă de depuneri biliare, colonizare bacteriană, material tumoral sau modificări ale țesuturilor. Semnele posibile includ reapariția icterului, urină închisă la culoare, scaune decolorate, mâncărime și durere abdominală. Dacă apar febră și frisoane, poate exista și o infecție biliară.

Migrarea stentului

Migrarea reprezintă deplasarea stentului din poziția în care a fost introdus. Aceasta poate apărea atât în cazul stenturilor din plastic, cât și al unor stenturi metalice acoperite. În anumite situații, dispozitivul poate ajunge în intestin și poate fi eliminat spontan. Alteori, poate provoca obstrucție, leziuni sau poate necesita extragere endoscopică.

Tratamentul depinde de localizarea stentului și de consecințele deplasării sale.

Colangita acută

Colangita este o infecție a căilor biliare, care poate apărea atunci când drenajul este insuficient sau când stentul se obstruează. Manifestările pot include febră, frisoane, icter, durere abdominală și alterarea stării generale. În formele severe pot apărea scăderea tensiunii arteriale, confuzia și sepsisul.

Febra sau frisoanele asociate cu icter ori durere abdominală după montarea unui stent biliar necesită evaluare medicală de urgență. Tratamentul poate include antibiotice, stabilizare și o intervenție pentru restabilirea drenajului.

Pancreatita după ERCP

Pancreatita post-ERCP reprezintă inflamația acută a pancreasului după procedura endoscopică. Poate apărea în contextul manipulării papilei duodenale sau al accesării canalelor biliare și pancreatice. Riscul este influențat de factori individuali, anatomici și tehnici.

Pentru prevenție, ghidurile ESGE recomandă măsuri specifice, inclusiv administrarea rectală a unor antiinflamatoare nesteroidiene în absența contraindicațiilor și, în anumite cazuri cu risc crescut, montarea unui stent pancreatic profilactic.

Stentul pancreatic profilactic este diferit de stentul biliar și are un alt scop.

Citește ș: Pancreatita după ERCP: cât de frecventă este și cum se reduce riscul. 

Alte complicații posibile

În funcție de procedura efectuată, pot apărea sângerări, perforații, reacții la sedare sau anestezie și infecții. Anumite stenturi pot afecta drenajul unor canale biliare învecinate sau al vezicii biliare, dacă aceasta este încă prezentă.

Riscul și tipul complicațiilor sunt diferite în funcție de anatomia pacientului, tipul stentului și afecțiunea tratată.

Ce controale sunt necesare după montarea unui stent biliar?

Monitorizarea are două obiective principale: verificarea eficienței drenajului și identificarea situațiilor în care stentul trebuie înlocuit ori îndepărtat.

Analizele de sânge

Medicul poate recomanda urmărirea bilirubinei, GGT, fosfatazei alcaline și transaminazelor. În anumite cazuri sunt necesare și hemoleucograma, markerii inflamatori sau alte investigații.

O scădere progresivă a bilirubinei poate indica ameliorarea drenajului, dar interpretarea trebuie făcută în contextul bolii de bază. Recreșterea valorilor poate sugera o obstrucție nouă sau o problemă de funcționare a stentului.

Investigațiile imagistice

În funcție de simptome și de cauza stentării, pot fi recomandate ecografie abdominală, tomografie computerizată sau colangio-RMN. Aceste investigații pot oferi informații despre dilatarea căilor biliare, poziția dispozitivului și evoluția afecțiunii.

Nu toți pacienții necesită aceleași investigații sau aceeași frecvență de monitorizare.

Urmărirea pacienților cu obstrucții tumorale

În cazul unei stenoze maligne, monitorizarea stentului trebuie integrată în planul oncologic. Tratamentul sistemic, modificarea dimensiunii tumorii sau apariția unor complicații pot influența drenajul biliar.

Echipa medicală poate urmări valorile bilirubinei înaintea anumitor cure de tratament și poate recomanda o intervenție dacă funcționarea stentului devine insuficientă.

Citește și: Cancerul vezicii biliare și al căilor biliare: diagnostic, stadializare și tratament.

Stent biliar și colecistectomie: de ce pot fi necesare ambele?

Stentul biliar și colecistectomia au scopuri diferite. Stentul menține drenajul unui canal biliar atunci când există un obstacol, în timp ce colecistectomia presupune îndepărtarea vezicii biliare. Dacă un pacient prezintă calculi atât în vezica biliară, cât și în coledoc, pot fi necesare proceduri distincte.

ERCP poate fi utilizată pentru îndepărtarea calculilor din coledoc. Dacă pietrele nu pot fi extrase complet, poate fi montat un stent temporar. Ulterior, tratamentul poate include o nouă ERCP și colecistectomie, în funcție de situația clinică.

În anumite centre, explorarea chirurgicală a căii biliare poate fi realizată în timpul colecistectomiei. Alegerea strategiei depinde de localizarea calculilor, de existența infecției și de experiența echipei.

Citește și: Colecistectomie: indicații, procedură și recuperare.

Pentru informații despre chirurgia asistată robotic și domeniile în care aceasta poate fi utilizată, consultă și Centrul de Chirurgie Robotică da Vinci din Iași. Indicația și disponibilitatea unei anumite intervenții trebuie confirmate prin evaluare de specialitate.

Evaluarea obstrucțiilor biliare în cadrul Elytis Hospital Iași

Afecțiunile căilor biliare pot necesita colaborarea dintre gastroenterologie, radiologie și imagistică medicală, chirurgie generală și, în anumite situații, oncologie. Identificarea cauzei obstrucției reprezintă prima etapă în alegerea tratamentului.

Evaluarea poate include consultație gastroenterologică, analize pentru aprecierea funcției hepatice, ecografie abdominală și investigații imagistice suplimentare, în funcție de tabloul clinic. În cazul pacienților cu suspiciune de stenoză biliară sau obstrucție tumorală, pot fi necesare evaluări multidisciplinare pentru stabilirea diagnosticului și a strategiei terapeutice.

Montarea unui stent biliar reprezintă o procedură specializată. Indicația și disponibilitatea ERCP sau a altor tehnici de drenaj biliar trebuie confirmate direct cu echipa medicală.

Pentru evaluarea unei afecțiuni biliare, interpretarea rezultatelor imagistice sau clarificarea necesității unui tratament intervențional, puteți solicita o consultație gastroenterologică.

Informații și programări: 031 9006, sau prin formularul de contact și programări.

Pacienții care prezintă febră, frisoane, icter progresiv sau durere abdominală severă în contextul unui stent biliar trebuie evaluați într-un serviciu de urgență.

Citește și: Gastroenterologie Elytis Hospital Iași: consultații și investigații digestive.

Întrebări frecvente despre stentul biliar

Se simte stentul biliar în interiorul corpului?

De regulă, pacientul nu simte direct prezența stentului. Dacă apar dureri abdominale persistente sau un disconfort nou după montare, este necesară evaluarea pentru identificarea cauzei.

Pot merge la serviciu dacă am un stent biliar?

Prezența unui stent nu împiedică automat activitatea profesională. Reluarea muncii depinde de recuperarea după procedură, de afecțiunea de bază și de eventualele restricții recomandate de medic.

Pot face sport dacă am un stent biliar?

Activitatea fizică poate fi reluată progresiv după recuperarea postprocedurală, dacă starea generală permite. Efortul intens sau sporturile de contact trebuie discutate cu medicul, în special dacă au fost efectuate și alte intervenții.

Trebuie să urmez un regim alimentar special cât timp am stent biliar?

Nu există o dietă universală impusă exclusiv de prezența stentului. Alimentația depinde de afecțiunea tratată, de funcția hepatică și pancreatică și de toleranța digestivă individuală.

Pot călători cu avionul dacă am un stent biliar?

În multe cazuri, călătoriile sunt posibile după recuperare, dacă drenajul este funcțional și nu există complicații. Înaintea unei deplasări, este important să verificați data următorului control și să aveți documentele medicale referitoare la dispozitiv.

Stentul biliar metalic poate declanșa alarma de securitate din aeroport?

Stenturile biliare metalice sunt mici și, în mod obișnuit, nu provoacă probleme la controalele de securitate. Este totuși util să păstrați documentul cu tipul dispozitivului, în special dacă urmează să efectuați investigații medicale în altă localitate sau țară.

Pot face un RMN dacă am un stent biliar metalic?

Multe stenturi biliare moderne sunt compatibile condiționat cu examinarea RMN, dar acest lucru trebuie verificat pentru modelul exact. Înaintea investigației, comunicați personalului de radiologie tipul stentului și prezentați documentația dispozitivului, dacă o aveți.

Este sigur să fac baie sau să înot dacă am un stent biliar?

Un stent introdus endoscopic nu presupune, în mod obișnuit, existența unei plăgi externe care să limiteze contactul cu apa. Dacă a fost montat și un drenaj percutanat extern, restricțiile sunt diferite și trebuie respectate instrucțiunile privind îngrijirea acestuia.

Pot avea nevoie de antibiotice cât timp port un stent biliar?

Prezența stentului nu impune automat administrarea continuă de antibiotice. Acestea sunt prescrise în situații specifice, precum anumite infecții sau contexte cu risc crescut, conform evaluării medicale.

Ce informații trebuie să păstrez despre stentul montat?

Este util să aveți raportul procedurii, data montării, tipul și dimensiunea stentului, motivul introducerii și recomandarea privind următorul control. Aceste informații sunt importante mai ales dacă solicitați asistență medicală într-un alt spital.

Poate fi montat un stent biliar în timpul sarcinii?

În anumite situații, drenajul biliar poate fi necesar și în timpul sarcinii, dacă există o obstrucție importantă sau o infecție. Echipa medicală adaptează procedura, anestezia și expunerea radiologică pentru a limita riscurile materne și fetale.

Dacă stentul funcționează bine și nu am simptome, mai trebuie să merg la control?

Da. Un stent temporar necesită monitorizare și, de regulă, îndepărtare sau înlocuire conform planului stabilit, chiar dacă pacientul se simte bine. Absența simptomelor nu garantează că dispozitivul poate rămâne în organism peste intervalul recomandat.

Ultima revizuire medicală: 13.11.2026

Referințe: 

  • Lemmers, Arnaud, et al. “Biliary Stricture Management: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline.” Endoscopy, vol. 58, no. 11, 2026, pp. 1310-1344. https://doi.org/10.1055/a-2921-6492.
  • Dumonceau, Jean-Marc, et al. “Endoscopic Biliary Stenting: Indications, Choice of Stents, and Results: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Clinical Guideline – Updated October 2017.” Endoscopy, vol. 50, no. 9, 2018, pp. 910-930. https://doi.org/10.1055/a-0659-9864.
  • Elmunzer, B. Joseph, et al. “ACG Clinical Guideline: Diagnosis and Management of Biliary Strictures.” The American Journal of Gastroenterology, vol. 118, no. 3, 2023, pp. 405-426. https://doi.org/10.14309/ajg.0000000000002190.
  • Manes, Gianpiero, et al. “Endoscopic Management of Common Bile Duct Stones: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline.” Endoscopy, vol. 51, no. 5, 2019, pp. 472-491. https://doi.org/10.1055/a-0862-0346.
  • Nakai, Yousuke, et al. “International Consensus Statements for Endoscopic Management of Distal Biliary Stricture.” Journal of Gastroenterology and Hepatology, vol. 35, no. 6, 2020, pp. 967-979. https://doi.org/10.1111/jgh.14955.
  • de’Angelis, Nicola, et al. “2020 WSES Guidelines for the Detection and Management of Bile Duct Injury during Cholecystectomy.” World Journal of Emergency Surgery, vol. 16, 2021. https://doi.org/10.1186/s13017-021-00369-w.
  • Dumonceau, Jean-Marc, et al. “ERCP-Related Adverse Events: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline.” Endoscopy, vol. 52, no. 2, 2020, pp. 127-149. https://doi.org/10.1055/a-1075-4080.