ERCP (colangiopancreatografie endoscopică retrogradă): când se recomandă și cum poate trata blocajele căilor biliare
ERCP (colangiopancreatografia endoscopică retrogradă) este o procedură minim invazivă utilizată atât pentru diagnosticarea, cât și pentru tratarea anumitor afecțiuni ale căilor biliare și canalului pancreatic. Recomandată în special atunci când calculii, stricturile sau alte formațiuni împiedică circulația normală a bilei, această tehnică permite identificarea și îndepărtarea unor obstacole, fără a fi necesară o intervenție chirurgicală clasică. Află când este indicată ERCP, cum se desfășoară procedura și ce beneficii poate oferi în tratamentul blocajelor biliare.
Ce este ERCP și de ce este utilizată pentru tratarea căilor biliare?
ERCP (colangiopancreatografia endoscopică retrogradă) este o procedură medicală avansată care combină endoscopia digestivă cu imagistica radiologică pentru a identifica și trata anumite afecțiuni ale căilor biliare și ale canalelor pancreatice. Spre deosebire de investigațiile care permit doar vizualizarea unei probleme, ERCP oferă medicului posibilitatea de a interveni direct asupra cauzei unui blocaj.
Procedura este utilizată în special atunci când un calcul biliar, o îngustare a canalului biliar sau o altă modificare împiedică eliminarea normală a bilei din ficat către intestin.
Bila este un lichid produs de ficat, necesar pentru digestia grăsimilor. Aceasta circulă printr-o rețea de canale biliare, este depozitată temporar în vezica biliară și ajunge în intestinul subțire atunci când este necesară digestiei.
Canalul biliar principal, numit coledoc, transportă bila către duoden, prima porțiune a intestinului subțire. În apropierea vărsării sale în duoden, coledocul se întâlnește, de regulă, cu canalul pancreatic principal.
Atunci când această circulație este blocată, bila se poate acumula în căile biliare și pot apărea dureri abdominale, icter, infecții sau afectarea funcției hepatice.
ERCP permite medicului să ajungă la deschiderea canalelor biliare printr-un endoscop introdus pe cale orală, fără a efectua o incizie abdominală. Prin intermediul unor instrumente speciale, pot fi extrase pietrele, pot fi tratate anumite îngustări sau pot fi montate dispozitive care restabilesc drenajul biliar.
Principalul avantaj al ERCP este posibilitatea de a realiza diagnosticul și tratamentul în cadrul aceleiași proceduri, atunci când există o indicație terapeutică justificată.
Totuși, deoarece este o procedură invazivă și presupune anumite riscuri, ERCP nu este utilizată de rutină doar pentru diagnostic. În multe situații, evaluarea începe prin ecografie, colangio-RMN sau ecoendoscopie.
Citește și: Litiaza biliară (pietre la fiere): cauze, simptome și tratament
Când se recomandă ERCP?
Indicația pentru ERCP este stabilită de medicul gastroenterolog, de obicei în colaborare cu specialiști în chirurgie generală, imagistică sau oncologie, în funcție de cauza obstrucției.
Procedura este recomandată mai ales atunci când există o problemă confirmată sau foarte probabilă care necesită tratament endoscopic.
Pietre în canalul biliar principal (litiază coledociană)
Calculii biliari se formează cel mai frecvent în vezica biliară. Uneori, aceștia migrează către coledoc, unde pot bloca parțial sau complet circulația bilei. Această afecțiune este numită litiază coledociană și poate provoca dureri în partea superioară dreaptă a abdomenului, icter sau complicații precum colangita și pancreatita acută biliară.
Prin ERCP, medicul poate extrage calculii folosind baloane sau coșulețe speciale. În anumite situații, este necesară lărgirea controlată a deschiderii canalului biliar pentru a facilita eliminarea pietrelor.
Calculii foarte mari sau dificil de extras pot necesita tehnici suplimentare de fragmentare ori tratament etapizat.
Este importantă diferențierea între calculii aflați în vezica biliară și cei situați în coledoc. Îndepărtarea vezicii biliare nu garantează automat eliminarea calculilor deja prezenți în canalul biliar principal.
Citește și: Colecistectomia tratează pietrele din căile biliare?
Icter mecanic provocat de obstrucția căilor biliare
Icterul mecanic apare atunci când bila nu se mai poate elimina normal către intestin, iar bilirubina, un pigment rezultat din degradarea globulelor roșii, se acumulează în sânge. Manifestările pot include îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină închisă la culoare, scaune decolorate și mâncărimi ale pielii.
Obstrucția poate fi produsă de un calcul, de o stenoză sau de o formațiune tumorală. ERCP poate permite restabilirea drenajului biliar prin îndepărtarea obstacolului sau montarea unui stent.
Nu toate formele de icter sunt, însă, mecanice. Hepatitele, hemoliza și alte boli hepatice pot provoca creșterea bilirubinei fără existența unui blocaj care să necesite ERCP.
Citește și: Icter mecanic: de ce se îngălbenesc pielea și ochii
Colangită acută: infecția căilor biliare
Colangita este o infecție a sistemului biliar, care apare adesea atunci când circulația bilei este împiedicată de un calcul sau de o stenoză. Asocierea dintre febră, durere în partea dreaptă superioară a abdomenului și icter poate sugera colangită acută. În formele severe pot apărea scăderea tensiunii arteriale, confuzia și afectarea funcției organelor.
Colangita acută poate reprezenta o urgență medicală. Tratamentul presupune măsuri de stabilizare, antibiotice și, atunci când există obstrucție, drenaj biliar realizat cât mai rapid, în funcție de gravitate.
ERCP este una dintre metodele preferate pentru restabilirea fluxului biliar, atunci când este fezabilă. În cazurile severe, amânarea drenajului poate crește riscul de complicații. Pacienții care prezintă febră asociată cu icter și durere abdominală importantă trebuie evaluați de urgență.
Stenoze ale căilor biliare
Stenoza biliară reprezintă îngustarea anormală a unui canal biliar. Aceasta poate avea mai multe cauze, printre care inflamația cronică, cicatrizarea după intervenții chirurgicale, pancreatita cronică sau anumite afecțiuni tumorale. Prin ERCP, medicul poate examina zona afectată și, în cazurile potrivite, poate realiza dilatarea stenozei sau montarea unui stent.
Tratamentul diferă în funcție de localizarea și cauza îngustării. Unele stenoze benigne necesită mai multe intervenții endoscopice, iar altele pot beneficia de tratament chirurgical sau de alte tehnici intervenționale.
Obstrucții biliare asociate tumorilor
Anumite tumori ale pancreasului, căilor biliare sau regiunii ampulare pot comprima ori infiltra canalele biliare. În aceste situații, ERCP poate avea un rol important în reducerea obstrucției și în controlul simptomelor produse de acumularea bilei.
Procedura poate permite montarea unui stent biliar, iar în anumite cazuri și prelevarea de probe pentru examinare citologică sau histopatologică. Obținerea unui diagnostic precis poate necesita suplimentar ecoendoscopie cu biopsie sau alte investigații.
Drenajul biliar poate fi necesar înaintea anumitor tratamente oncologice, înaintea unei intervenții chirurgicale sau în scop paliativ, pentru ameliorarea simptomelor. Indicația nu este automată, ci depinde de localizarea tumorii, starea pacientului și planul terapeutic multidisciplinar.
Citește și: Cancerul vezicii biliare și al căilor biliare: diagnostic și tratament.
Complicații biliare după intervenții chirurgicale
În anumite cazuri, după operațiile asupra vezicii biliare sau căilor biliare poate apărea o scurgere de bilă în afara canalelor biliare, numită fistulă biliară, sau o îngustare cicatricială. ERCP poate fi utilizată pentru a localiza scurgerea și pentru a monta un stent care favorizează drenajul bilei către intestin, facilitând vindecarea în situațiile potrivite.
Nu toate leziunile biliare postoperatorii pot fi tratate exclusiv endoscopic. Leziunile complexe pot necesita colaborarea dintre gastroenterolog, chirurgul hepatobiliar și radiologul intervenționist.
Cum se desfășoară procedura ERCP?
ERCP este efectuată de un medic cu pregătire în endoscopie terapeutică avansată, într-o sală dotată cu echipamente endoscopice și radiologice.
Pacientul primește sedare sau anestezie, în funcție de complexitatea procedurii, starea generală și protocolul centrului medical. Scopul este reducerea disconfortului și asigurarea condițiilor necesare pentru efectuarea intervenției în siguranță.
Etapa 1. Introducerea endoscopului
Medicul introduce un endoscop flexibil prin cavitatea bucală, apoi îl avansează prin esofag și stomac până în duoden. Instrumentul utilizat, numit duodenoscop, permite vizualizarea papilei duodenale majore, zona prin care se deschid canalele biliare și pancreatice în intestin.
Procedura nu necesită, în mod obișnuit, incizii la nivelul abdomenului.
Etapa 2. Identificarea și examinarea canalelor biliare
După identificarea papilei, medicul introduce prin endoscop un cateter și, de regulă, un fir-ghid pentru accesarea canalului biliar.
În anumite etape, se injectează o substanță de contrast radiologic și se utilizează fluoroscopia, o tehnică imagistică ce permite vizualizarea structurilor interne în timp real.
Această combinație ajută la localizarea calculilor, stenozelor sau altor modificări care împiedică circulația bilei.
Etapa 3. Tratamentul obstrucției
În funcție de rezultatele examinării, medicul poate realiza una sau mai multe manevre terapeutice:
- Sfincterotomie endoscopică: efectuarea unei mici incizii controlate la nivelul sfincterului care reglează deschiderea canalului biliar în duoden.
- Extracția calculilor: utilizarea unor baloane sau coșulețe pentru îndepărtarea pietrelor din coledoc.
- Dilatarea unei stenoze: lărgirea controlată a unui segment îngustat, atunci când este indicată.
- Montarea unui stent biliar: introducerea unui dispozitiv tubular care permite bilei să circule prin zona obstruată.
- Prelevarea de probe: recoltarea de celule sau fragmente tisulare din anumite leziuni, atunci când este necesară clarificarea diagnosticului.
Nu toate aceste manevre sunt efectuate la fiecare pacient. Medicul alege tehnica în funcție de cauza obstrucției și de condițiile anatomice întâlnite.
Citește și: Gastroenterologie Elytis Hospital Iași: consultații și investigații digestive.
Cât durează ERCP?
Durata procedurii este variabilă. O intervenție relativ simplă poate dura aproximativ 30-60 de minute, în timp ce extragerea unor calculi dificili, tratamentul stenozelor complexe sau montarea mai multor stenturi poate necesita mai mult timp.
Durata totală petrecută în unitatea medicală include și pregătirea, administrarea sedării sau anesteziei și monitorizarea după procedură.
În anumite cazuri, tratamentul nu poate fi finalizat într-o singură ședință și este necesară o nouă intervenție.
ERCP sau colangio-RMN: care este diferența și cum se alege investigația?
Una dintre cele mai importante diferențe este scopul pentru care sunt utilizate cele două proceduri.
Colangio-RMN, numită și colangiopancreatografie prin rezonanță magnetică (MRCP), permite examinarea neinvazivă a canalelor biliare și pancreatice. Aceasta poate identifica dilatații, calculi, stenoze sau alte modificări anatomice, fără introducerea unui endoscop și fără expunere la radiații ionizante.
ERCP este o procedură invazivă, utilizată în principal atunci când există o indicație de tratament endoscopic.
În practică, alegerea poate urma trei situații:
- Există suspiciune de calcul biliar, dar diagnosticul nu este confirmat. Medicul poate recomanda colangio-RMN sau ecoendoscopie pentru a stabili dacă există un obstacol.
- Calculul din coledoc este confirmat și necesită extracție. ERCP poate permite îndepărtarea acestuia.
- Există o obstrucție biliară cu semne de infecție severă. Drenajul poate deveni urgent, iar investigațiile suplimentare nu trebuie să întârzie nejustificat tratamentul.
Ghidurile ESGE și ASGE recomandă utilizarea colangio-RMN sau a ecoendoscopiei în situațiile cu probabilitate intermediară de litiază coledociană, tocmai pentru a evita procedurile ERCP fără beneficiu terapeutic clar.
Pentru informații despre investigațiile imagistice, citește și: RMN și imagistică prin rezonanță magnetică din cadrul Elytis Hospital Iași
ERCP și colecistectomia: de ce pot fi necesare ambele proceduri?
O întrebare frecventă este de ce un pacient diagnosticat cu pietre la fiere poate avea nevoie atât de ERCP, cât și de operația de îndepărtare a vezicii biliare. Răspunsul ține de localizarea calculilor și de rolul diferit al celor două intervenții.
ERCP tratează calculii sau obstrucțiile din canalele biliare, în timp ce colecistectomia îndepărtează vezica biliară, locul în care se formează frecvent calculii. Dacă pietrele se găsesc exclusiv în vezica biliară, tratamentul poate consta în colecistectomie, fără necesitatea unei ERCP. Dacă un calcul a migrat în coledoc, poate fi necesară extragerea acestuia prin ERCP, urmată de îndepărtarea vezicii biliare pentru reducerea riscului unor noi evenimente biliare.
Citește și: Colecistectomie: indicații, procedură și recuperare.
ERCP: înainte, sau după operația de colecist?
Ordinea procedurilor depinde de situația clinică.
În unele cazuri, ERCP este realizată înaintea operației pentru a elimina blocajul din coledoc. În alte cazuri, calculii sunt descoperiți în timpul colecistectomiei, iar tratamentul canalului biliar poate fi efectuat intraoperator sau ulterior, prin endoscopie.
Ghidul ESGE privind calculii din coledoc recomandă, pentru pacienții eligibili la intervenție, realizarea colecistectomiei laparoscopice în primele două săptămâni după ERCP, în scopul reducerii riscului unor noi evenimente biliare. Momentul exact este stabilit individual, ținând cont de gravitatea bolii, eventualele complicații și starea generală.
Colecistectomie: laparoscopică, sau robotică?
Colecistectomia laparoscopică este abordarea standard pentru majoritatea pacienților care necesită îndepărtarea vezicii biliare.
În anumite centre și cazuri selectate, intervenția poate fi realizată și prin chirurgie asistată robotic. Alegerea tehnicii depinde de particularitățile anatomice, complexitatea cazului, experiența echipei și disponibilitatea procedurii. Abordul robotic nu oferă automat beneficii suplimentare pentru toți pacienții.
Ambele tipuri de chirurgie se adresează vezicii biliare și nu înlocuiesc tratamentul calculilor existenți în coledoc.
Pentru informații despre intervențiile asistate robotic și evaluarea indicației chirurgicale,consultă pagina dedicată Centrului de Chirurgie Robotică da Vinci din Iași.
Stentul biliar: când este necesar și ce rol are?
Un stent biliar este un dispozitiv tubular introdus în canalul biliar pentru a menține deschisă o zonă îngustată sau blocată. Stentul poate fi utilizat atunci când un calcul nu poate fi extras complet în timpul primei proceduri, când există o stenoză sau când o formațiune tumorală împiedică eliminarea bilei.
Există două categorii principale de stenturi biliare.
Stenturi biliare din plastic
Acestea sunt utilizate frecvent pentru drenaj temporar. Pot fi indicate în anumite stenoze benigne, în tratamentul etapizat al calculilor dificil de extras sau în alte situații în care este necesară menținerea temporară a fluxului biliar.
Stenturile din plastic se pot obstrua în timp și necesită un plan clar de verificare, înlocuire sau îndepărtare.
Stenturi biliare metalice
Stenturile metalice autoexpandabile au un diametru mai mare după deschidere și pot asigura drenajul biliar pentru perioade mai lungi. Sunt utilizate în anumite obstrucții tumorale, dar și în unele stenoze benigne, în funcție de tipul stentului și de localizarea leziunii.
Există stenturi metalice acoperite și neacoperite, cu indicații și posibilități de îndepărtare diferite. În cazul stenozelor de cauză necunoscută, alegerea dispozitivului necesită o atenție specială pentru a nu compromite opțiunile terapeutice ulterioare.
Montarea unui stent nu înseamnă întotdeauna tratarea definitivă a cauzei obstrucției. În unele situații reprezintă o etapă temporară, necesară până la extracția completă a calculilor, stabilirea diagnosticului sau realizarea unui alt tratament.
Citește și: Stent biliar: de ce se montează și cât timp poate rămâne în organism?
Cum trebuie să se pregătească pacientul pentru ERCP?
Pregătirea are rolul de a reduce riscurile procedurii și de a permite efectuarea ei în condiții adecvate. Medicul va analiza diagnosticul, investigațiile efectuate anterior și afecțiunile asociate, pentru a stabili dacă ERCP este necesară și care sunt măsurile de precauție.
Investigații și analize înainte de ERCP
În funcție de indicație, pot fi necesare analize de sânge și investigații imagistice. Evaluarea poate include hemoleucograma, bilirubina, transaminazele, fosfataza alcalină, GGT, markerii inflamatori, funcția renală și, în situațiile indicate, teste de coagulare.
Ecografia abdominală, tomografia computerizată sau colangio-RMN pot oferi informații importante despre localizarea obstrucției și despre structura căilor biliare.
Alimentația și tratamentele înaintea procedurii
ERCP necesită un interval de repaus alimentar. Durata exactă depinde de protocolul medical și de tipul anesteziei, astfel încât pacientul trebuie să respecte instrucțiunile primite de la echipa care efectuează procedura.
Este important ca medicul să cunoască tratamentele administrate în mod obișnuit, în special:
- anticoagulantele și antiagregantele plachetare, care pot influența riscul de sângerare;
- insulina și alte medicamente pentru diabet, care pot necesita ajustări în perioada de post;
- medicamentele cu efect sedativ;
- tratamentele pentru boli cardiovasculare sau alte afecțiuni cronice.
Pacientul trebuie să comunice și eventualele alergii medicamentoase, reacțiile anterioare la anestezie, existența unei sarcini sau antecedentele de pancreatită după ERCP.
Medicamentele anticoagulante sau antiagregante nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă. Modificarea tratamentului se face numai pe baza indicațiilor medicale, deoarece oprirea lui poate avea propriile riscuri.
Ce se întâmplă după ERCP și cât durează recuperarea?
După încheierea procedurii, pacientul este monitorizat pentru a se verifica recuperarea după sedare sau anestezie și pentru a identifica eventualele reacții adverse precoce.
În funcție de intervenția efectuată și de starea generală, externarea poate avea loc în aceeași zi sau poate fi necesară supravegherea în spital.
Un disconfort ușor la nivelul gâtului, balonarea sau senzația tranzitorie de oboseală pot apărea după procedură.
Reluarea alimentației depinde de recuperarea după anestezie și de tipul tratamentului efectuat. În cazul intervențiilor complexe sau al complicațiilor, medicul poate recomanda restricții suplimentare.
Dacă pacientul a primit sedare și este externat în aceeași zi, de regulă are nevoie de un adult care să îl însoțească și să îl supravegheze în următoarele 24 de ore. În această perioadă trebuie evitate conducerea autovehiculelor, consumul de alcool și activitățile care necesită vigilență.
Ce simptome după ERCP necesită evaluare medicală urgentă?
Disconfortul ușor este diferit de manifestările care pot indica o complicație. Evaluarea medicală urgentă este necesară în cazul apariției unor simptome precum durere abdominală intensă sau progresivă, febră, frisoane, vărsături persistente, dificultăți de respirație, amețeală severă, sânge în vărsături ori scaun negru.
Pacientul trebuie să primească la externare informații clare despre simptomele de alarmă și modalitatea de solicitare a asistenței medicale.
Care sunt riscurile și complicațiile ERCP?
ERCP este o procedură terapeutică importantă, dar presupune riscuri care trebuie discutate înaintea intervenției. Probabilitatea complicațiilor depinde de starea pacientului, cauza obstrucției, anatomia căilor biliare, complexitatea manevrelor și alți factori individuali.
Pancreatita acută după ERCP
Pancreatita post-ERCP este una dintre cele mai cunoscute complicații ale procedurii. Aceasta constă în inflamarea acută a pancreasului, care poate apărea în urma manipulării zonei de deschidere a canalelor biliare și pancreatice.
Conform ghidurilor și datelor clinice, pancreatita după ERCP apare aproximativ în 3,5-10% dintre proceduri, cu variații importante între categoriile de risc și tipurile de intervenții. Cele mai multe cazuri au evoluție ușoară, dar sunt posibile și forme severe.
Pentru reducerea riscului, recomandările ESGE includ administrarea rectală a unor antiinflamatoare nesteroidiene înaintea procedurii, în absența contraindicațiilor, precum și montarea unui stent pancreatic profilactic la anumiți pacienți cu risc ridicat.
Alte complicații posibile
În afara pancreatitei, pot apărea sângerări, în special după sfincterotomie, infecții ale căilor biliare, perforații ale tubului digestiv sau ale structurilor biliare și reacții asociate sedării ori anesteziei.
Un risc particular este drenajul biliar incomplet, atunci când procedura nu reușește să elimine suficient obstacolul sau să asigure evacuarea bilei.
Antibioticele nu sunt recomandate preventiv în mod automat tuturor pacienților. Ele pot fi indicate în anumite situații, inclusiv atunci când se anticipează drenaj incomplet sau există alte criterii de risc.
Medicul evaluează raportul dintre beneficiul tratamentului și riscurile procedurii înainte de stabilirea indicației.
Citește și: Pancreatita după ERCP: cât de frecventă este și cum se reduce riscul
Ce alternative există atunci când ERCP nu poate fi efectuată sau nu reușește?
Deși ERCP este una dintre metodele principale de tratament endoscopic al obstrucțiilor biliare, există situații în care accesul la canalul biliar este dificil sau imposibil. Anatomia modificată după anumite intervenții chirurgicale, obstrucțiile duodenale, localizarea unor stenoze complexe sau imposibilitatea canulării canalului biliar pot limita procedura.
În funcție de caz, echipa medicală poate lua în considerare:
- Drenajul biliar ghidat ecoendoscopic (EUS-BD): utilizarea ecoendoscopiei terapeutice pentru realizarea unei căi de drenaj.
- Drenajul biliar transhepatic percutanat: introducerea unui cateter de drenaj prin piele și ficat, sub ghidaj imagistic.
- Tratamentul chirurgical: explorarea căilor biliare, realizarea unor anastomoze biliare sau alte intervenții, în funcție de afecțiune.
În obstrucțiile biliare maligne în care ERCP a eșuat sau nu este posibilă, ghidul ESGE din 2026 recomandă drenajul ghidat ecoendoscopic în locul drenajului percutanat, atunci când există expertiza și condițiile tehnice necesare.
Alegerea metodei trebuie să țină cont atât de posibilitatea de a restabili drenajul, cât și de tratamentul ulterior al bolii care a produs obstrucția.
Evaluarea și tratamentul obstrucțiilor biliare în cadrul Elytis Hospital Iași
Afecțiunile biliare pot necesita colaborarea dintre mai multe specialități medicale, mai ales atunci când sunt asociate cu litiază coledociană, complicații infecțioase, stenoze sau suspiciuni oncologice. Evaluarea gastroenterologică, investigațiile imagistice și consultul chirurgical contribuie la stabilirea diagnosticului și la alegerea tratamentului adecvat.
În cadrul Elytis Hospital Iași sunt disponibile servicii de gastroenterologie, imagistică medicală și chirurgie generală. Pentru pacienții cu afecțiuni biliare, evaluarea poate include consultații, analize, ecografie abdominală și investigații imagistice avansate, în funcție de indicația medicală.
Pentru evaluarea unei afecțiuni biliare sau pentru clarificarea indicației de tratament, puteți solicita o consultație de specialitate apelând 031 9006 sau prin formularul de contact și programări.
Întrebări frecvente despre ERCP
Da. Chiar și după colecistectomie pot exista calculi rămași în coledoc sau, mai rar, calculi formați ulterior în canalele biliare. ERCP poate fi indicată dacă aceștia provoacă obstrucție și necesită tratament.
Prezența unui stent biliar nu interzice automat călătoriile cu avionul. Totuși, înaintea unei deplasări trebuie verificat dacă drenajul funcționează corespunzător, dacă există simptome și când este programată eventuala înlocuire a stentului.
Postul alimentar poate necesita ajustarea temporară a insulinei sau a altor medicamente antidiabetice. Schema trebuie stabilită individual de echipa medicală pentru reducerea riscului de hipoglicemie ori hiperglicemie.
Dacă procedura se efectuează cu sedare și externarea are loc în aceeași zi, este necesar de regulă un însoțitor adult. Medicamentele sedative pot afecta reflexele, atenția și capacitatea de a lua decizii în primele 24 de ore.
ERCP poate fi efectuată în sarcină atunci când există o indicație terapeutică importantă și beneficiile justifică riscurile. Echipa medicală adaptează anestezia și măsurile de reducere a expunerii la radiații, iar decizia implică o evaluare individuală.
Sunt utile analizele recente de sânge, rezultatele ecografiilor, CT-urilor sau RMN-urilor, imaginile investigațiilor anterioare, biletele de externare și lista tratamentelor utilizate. Dacă există stenturi biliare montate anterior, trebuie prezentate și documentele referitoare la acestea.
Reapariția febrei, frisoanelor sau icterului poate sugera obstrucția stentului ori o infecție biliară. Aceste manifestări necesită evaluare medicală urgentă.
Ultima revizuire medicală: 13.11.2026
Referințe:
- 1. Dumonceau, Jean-Marc, et al. “ERCP-Related Adverse Events: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline.” Endoscopy, vol. 52, no. 2, 2020, pp. 127–149. https://doi.org/10.1055/a-1075-4080.
- 2. Manes, Gianpiero, et al. “Endoscopic Management of Common Bile Duct Stones: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline.” Endoscopy, vol. 51, no. 5, 2019, pp. 472–491. https://doi.org/10.1055/a-0862-0346.
- 3. ASGE Standards of Practice Committee. “ASGE Guideline on the Role of Endoscopy in the Evaluation and Management of Choledocholithiasis.” American Society for Gastrointestinal Endoscopy, 2019. https://www.asge.org/home/resources/publications/guidelines/asge-guideline-on-the-role-of-endoscopy-in-the-evaluation-and-management-of-choledocholithiasis.
- 4. Facciorusso, Antonio, et al. “Diagnostic Work-Up of Bile Duct Strictures: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline.” Endoscopy, vol. 57, no. 2, 2025, pp. 166–185. https://doi.org/10.1055/a-2481-7048.
- 5. Lemmers, Arnaud, et al. “Biliary Stricture Management: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline.” Endoscopy, vol. 58, no. 11, 2026, pp. 1310–1344. https://doi.org/10.1055/a-2921-6492.
- 6. University College London Hospitals NHS Foundation Trust. “ERCP (Endoscopic Retrograde Cholangiopancreatography).” UCLH. https://www.uclh.nhs.uk/patients-and-visitors/patient-information-pages/ercp.
