Endometrioza – o afecţiune care pune în pericol sănătatea femeilor
Endometrioza este o afecţiune caracterizată prin prezenţa de ţesut endometrial (cel care căptuşeşte pe dinauntru uterul) în afara cavităţii uterine. Acest ţesut implantat anormal se întâlneşte cel mai frecvent în pelvis, la nivelul trompelor uterine, ovarelor, peritoneului (ţesutul care tapetează cavitatea abdominală). Dar aceste însămânţări de ţesut endometrial se pot localiza în întregul abdomen: pe intestinul subţire, pe colon, rect, stomac, ficat. Foarte rar se descoperă ţesut endometrial chiar şi în afara abdomenului: la nivelul plămânului, creier, ochi ş.a. Totuşi 80%-90% dintre aderenţele endometriozice sunt la nivelul trompelor uterine şi ovarelor.
Această afecţiune este stimulată de activitatea hormonilor sexuali feminini şi afectează femeile aflate între perioada pubertăţii şi menopauză, dar poate apărea şi în adolescenţă şi rareori la menopauză.
Cauzele acestei afecţiuni sunt încă neînţelese pe deplin, endometrioza este de multe ori ignorată de către paciente, dar şi de unii medici. Endometrioza nu este o afecţiune fatală, precum cancerul, dar este o afecţiune incurabilă, cu consecinţe grave, cum ar fi: infertilitate cauzată de leziunile pe care le produce la nivelul trompelor uterine şi al ovarelor, durere insuportabilă la menstruaţie, durere la contact sexual, leziuni chistice care, neglijate, pot produce complicaţii precum hemoragia, suprainfecţia
Endometrioza este o afecţiune ce se transmite genetic în majoritatea cazurilor şi din pacate nu poate fi prevenită sau vindecată. Scopul tratamentului este să înlăture durerea şi să îmbunătăţească calitatea vieţii pacientelor. Femeile predispuse la endometrioza sunt sfătuite să conceapă un copil până la vârsta de 30 de ani.
În ceea ce priveşte tratamentul medicamentos, acesta cuprinde contraceptive orale, progestative, antiprogestine sau inhibitori de gonadotropină, menite să întrerupă secreţia hormonilor sexuali feminini şi să inhibe menstruaţia, pentru ca insulele de endometrioză să nu se mai poată dezvolta sau să regreseze.
Tratamentul chirurgical prin metoda clasică presupune extirparea insulelor endometriozice de pe ovare, trompe, peritoneu. Metoda laparoscopică prezinta avantajul că pot fi descoperite şi acele leziuni microscopice, care nu se văd cu ochiul liber.
În ceea ce priveşte riscul de recidivă acesta, exprimat în procente, este de aproximativ 20%-30%, dupa un an de tratament medicamentos şi de 40%-60%, după cinci ani. Există riscul de recidivă chiar şi după operaţie, dar boala nu mai are şanse de a se extinde foarte mult. Avantajul constă în faptul că, prin eliminarea leziunilor endometriozice, unele paciente işi pot recăpăta fertilitatea.
