Guta: de ce crește acidul uric, cum se manifestă și cum se previn crizele

Te-ai trezit în timpul nopții cu o durere foarte puternică la degetul mare de la picior, iar articulația este roșie, umflată și atât de sensibilă încât te deranjează chiar și atingerea cearșafului? Acesta este unul dintre tablourile clasice ale unei crize de gută.

Guta este o formă de artrită inflamatorie produsă prin depunerea cristalelor de urat în articulații. Apare în contextul unei concentrații crescute de acid uric în sânge, dar nu orice persoană cu acid uric crescut dezvoltă gută.

Boala poate fi controlată. Tratamentul corect nu urmărește doar oprirea durerii din timpul unei crize, ci și reducerea acidului uric suficient de mult pentru a preveni formarea și acumularea cristalelor.

Ce este guta?

Acidul uric este produsul final rezultat din metabolizarea purinelor, substanțe care provin atât din organism, cât și din anumite alimente.

În mod normal, acidul uric este eliminat în principal prin rinichi. Când organismul produce prea mult sau, mai frecvent, rinichii nu reușesc să elimine suficient, concentrația din sânge poate crește. Această situație se numește hiperuricemie.

Dacă nivelul de acid uric rămâne crescut suficient timp, se pot forma cristale de urat monosodic. Acestea se pot depune în articulații și țesuturile din jur și pot declanșa o reacție inflamatorie foarte intensă, denumită criza de gută.

În cadrul secției de Reumatologie Elytis Hospital Iași pot fi evaluate durerile și inflamațiile articulare, inclusiv suspiciunea de gută.

Acidul uric crescut înseamnă automat gută?

Nu, poți avea hiperuricemie fără să fi avut vreodată o criză de gută. Pe de altă parte, diagnosticul de gută nu trebuie stabilit exclusiv pe baza unei singure valori a acidului uric.

În plus, în timpul unei crize acute, valoarea acidului uric poate fi temporar mai mică decât de obicei.

Dacă medicul suspectează gută, dar acidul uric este sub 6 mg/dL în timpul atacului, ghidurile recomandă repetarea determinării după ce episodul inflamator s-a remis.

Analiza acidului uric seric este disponibilă în cadrul serviciilor de analize medicale Elytis Hospital.

De ce crește acidul uric?

Există mai mulți factori care pot contribui la creșterea concentrației de acid uric din sânge.

Eliminarea redusă prin rinichi

Este unul dintre principalele mecanisme. Boala cronică de rinichi poate reduce capacitatea organismului de a elimina uratul.

Predispoziția genetică

Moștenirea genetică influențează modul în care organismul produce și elimină acidul uric. De aceea, guta poate apărea mai frecvent în anumite familii.

Excesul ponderal și sindromul metabolic

Obezitatea și tulburările metabolice sunt asociate cu un risc mai mare de hiperuricemie și gută.

Alcoolul

Consumul excesiv de alcool poate crește riscul de atacuri de gută. Berea și băuturile spirtoase sunt frecvent asociate cu această problemă, dar cantitatea și contextul individual contează.

Alimentația

Unele alimente conțin cantități mari de purine, de exemplu organele, anumite tipuri de carne și unele fructe de mare. 

Băuturile îndulcite cu cantități mari de fructoză pot fi, de asemenea, asociate cu hiperuricemia.

Totuși, guta nu poate fi redusă la afirmația „ai mâncat prea multă carne”. Este o boală metabolică influențată de factori genetici, renali, metabolici, medicamentoși și alimentari.

Unele medicamente

Anumite diuretice utilizate pentru hipertensiune sau boli cardiovasculare pot crește acidul uric. Tratamentul nu trebuie însă oprit din proprie inițiativă.

Medicul poate analiza dacă medicamentul contribuie semnificativ la hiperuricemie și dacă există alternative potrivite.

Cum arată o criză de gută?

Debutul este de obicei rapid. Intensitatea durerii poate crește foarte mult în câteva ore, iar criza apare frecvent noaptea.

Articulația devine:

• foarte dureroasă;
• roșie;
• caldă;
• umflată;
• extrem de sensibilă la atingere.

Localizarea clasică este articulația de la baza degetului mare de la picior. Această manifestare este cunoscută drept podagră. Dar guta poate afecta și:

• glezna;
• genunchiul;
• laba piciorului;
• încheietura mâinii;
• degetele;
• cotul.

Prima criză poate dura câteva zile, iar apoi simptomele se pot remite complet. Faptul că durerea a dispărut nu înseamnă însă că problema metabolică e rezolvată.

Este posibil să ai gută fără să doară degetul mare?

Da, deși degetul mare este localizarea clasică, guta poate apărea în alte articulații. De aceea, diagnosticul diferențial este important.

O articulație brusc roșie, caldă, umflată și foarte dureroasă poate apărea și în:

• artrita septică;
• pseudogută, determinată de cristale de pirofosfat de calciu;
• alte forme de artrită inflamatorie.

În special artrita septică trebuie exclusă rapid, deoarece reprezintă o infecție articulară care poate necesita tratament urgent.

Cum se pune diagnosticul de gută?

Medicul analizează modul de debut, articulația afectată, antecedentele și factorii de risc. Evaluarea poate include determinarea acidului uric.

Dacă diagnosticul rămâne incert, una dintre cele mai precise metode este puncția articulară cu analiza lichidului sinovial. Identificarea cristalelor de urat monosodic susține diagnosticul de gută.

În anumite situații pot fi utilizate și investigații imagistice, precum:

• ecografia articulară;
• radiografia;
• CT cu energie duală, în cazurile selectate.

Aceste investigații sunt recomandate în funcție de profilul pacientului, nu sunt obligatorii sau necesare pentru toți pacienții.

Ce sunt tofii gutoși?

Dacă nivelul acidului uric rămâne ridicat ani de zile, cristalele se pot acumula în cantități mari și pot forma depozite vizibile numite tofi. Aceste formațiuni pot apărea în jurul articulațiilor, degetelor, coatelor sau pavilionului urechii.

Prezența tofilor sugerează o încărcare importantă cu cristale și o formă mai avansată de boală.

Guta netratată sau insuficient controlată poate duce în timp la:

• crize tot mai frecvente;
• artrită cronică;
• deformarea și deteriorarea articulațiilor;
• tofi gutoși;
• calculi renali în anumite situații.

Cum se tratează o criză de gută?

Tratamentul atacului acut urmărește reducerea rapidă a inflamației și durerii. În funcție de starea pacientului și de bolile asociate, medicul poate recomanda:

• antiinflamatoare nesteroidiene;
• colchicină;
• corticosteroizi.

Aceste opțiuni nu sunt potrivite tuturor pacienților. De exemplu, bolile renale, afecțiunile digestive, bolile cardiovasculare și alte medicamente utilizate pot influența alegerea tratamentului.

Aplicarea unei comprese reci pe articulație poate contribui la reducerea durerii.

Nu lua tratamente pentru gută după schema altei persoane și nu modifica singur dozele medicamentelor prescrise.

Dacă durerea trece, mai trebuie tratată guta?

Uneori, da. Una dintre cele mai frecvente greșeli este tratarea exclusivă a crizelor.

Antiinflamatoarele și colchicina pot controla episodul acut, dar nu rezolvă cauza pe termen lung dacă acidul uric rămâne crescut. La pacienții cu indicație, medicul poate recomanda terapie de scădere a acidului uric din sânge.

Aceasta urmărește reducerea concentrației de acid uric suficient de mult pentru ca depozitele de cristale să înceapă să se dizolve și pentru a preveni formarea unora noi.

Care este valoarea țintă a acidului uric în gută?

Pentru majoritatea pacienților tratați pentru gută, ghidurile recomandă o valoare a acidului uric sub 6 mg/dL, echivalentul a aproximativ 360 micromoli/L.

În formele mai severe, de exemplu dacă există tofi, artrită gutoasă cronică sau atacuri frecvente în ciuda atingerii valorii de 6 mg/dL, poate fi luată în considerare o țintă sub 5 mg/dL.

Tratamentul nu este ajustat doar până când pacientul „se simte mai bine”, ci până când acidul uric ajunge și rămâne în intervalul stabilit de medic.

Ce medicamente scad acidul uric?

Printre medicamentele utilizate pentru reducerea acidului uric se numără alopurinolul și febuxostatul. Ele nu sunt analgezice și nu au rolul de a opri imediat durerea din timpul unei crize.

Alopurinolul este recomandat în numeroase ghiduri ca tratament de primă linie pentru reducerea uratului, cu inițiere la doză mică și ajustare progresivă în funcție de valoarea acidului uric și particularitățile pacientului. Tratamentul este adesea de lungă durată.

Nu începe, nu opri și nu modifica medicamentele prescrise pentru acidul uric fără recomandarea medicului.

De ce pot apărea crize chiar după începerea tratamentului?

Poate părea paradoxal, dar în primele luni de reducere a acidului uric pot apărea atacuri. Mobilizarea depozitelor de urat poate declanșa temporar inflamația, dar acest lucru nu înseamnă automat că terapia nu funcționează.

Din acest motiv, la inițierea sau creșterea dozei tratamentului de scădere a uratului, medicul poate recomanda temporar un tratament pentru prevenirea crizelor.

Ce rol are alimentația în tratarea gutei?

Alimentația este importantă, dar nu trebuie transformată într-o listă interminabilă de interdicții.

Ghidul NICE subliniază că nu există suficiente dovezi pentru a spune că o dietă specifică este suficientă pentru a preveni crizele sau a reduce acidul uric suficient pentru controlul bolii.

Recomandarea generală este o alimentație echilibrată și controlul factorilor care pot agrava guta.

Poate fi util:

• să eviți consumul excesiv de alcool;
• să limitezi băuturile bogate în zahăr și fructoză;
• să eviți excesele alimentare repetate;
• să urmărești o greutate sănătoasă;
• să te hidratezi adecvat, dacă nu există restricții medicale.

Pentru pacienții supraponderali, scăderea treptată în greutate poate contribui la reducerea riscului de crize.

Dietele extreme și postul prelungit nu sunt o soluție bună și pot modifica nefavorabil nivelul acidului uric.

Citește mai multe despre dieta corectă a pacienților cu gută și află care este impactul alimentației asupra frecvenței crizelor.

Trebuie eliminate complet carnea și alimentele cu purine?

Nu pentru toată lumea și nu în mod automat.

Organele, cantitățile mari de carne și anumite fructe de mare pot contribui la aportul de purine, dar dieta este doar o parte din mecanismul bolii. Un pacient cu gută nu trebuie să ajungă la o alimentație dezechilibrată din teama de acidul uric.

Mai utilă este identificarea exceselor, adoptarea unui stil alimentar echilibrat și menținerea tratamentului recomandat atunci când acesta este necesar.

Cum se previn crizele de gută?

Prevenția pe termen lung presupune mai mult decât evitarea unui anumit aliment. Cele mai importante măsuri sunt:

• atingerea și menținerea țintei de acid uric dacă există indicație pentru tratament;
• respectarea terapiei recomandate;
• monitorizarea periodică a acidului uric;
• controlul greutății;
• evitarea consumului excesiv de alcool;
• controlul hipertensiunii, diabetului și al celorlalți factori metabolici;
• evaluarea funcției renale;
• discutarea medicamentelor care pot influența uratul.

După atingerea țintei, ghidurile recomandă monitorizarea periodică a acidului uric, tratamentul de scădere a uratului fiind de obicei unul pe termen lung.

Când este recomandată consultația de Reumatologie?

Evaluarea la medicul reumatolog este utilă dacă:

• ai avut un prim episod de articulație brusc umflată și dureroasă;
• crizele se repetă;
• diagnosticul de gută nu este sigur;
• acidul uric rămâne crescut;
• tratamentul nu controlează boala;
• apar tofi;
• există boală renală sau alte afecțiuni care complică tratamentul;
• ai reacții adverse la medicamente.

Dacă o articulație devine brusc foarte dureroasă, roșie și umflată, mai ales dacă apar febră, frisoane sau stare generală alterată, este necesară evaluare medicală rapidă pentru excluderea unei infecții articulare.

Consultații pentru gută în Iași

Guta poate fi controlată atunci când sunt tratate atât crizele, cât și hiperuricemia care favorizează formarea cristalelor.

În cadrul serviciului de Reumatologie Elytis Hospital Iași, pacienții pot beneficia de evaluarea durerilor și inflamațiilor articulare, stabilirea diagnosticului și monitorizarea tratamentului.

Pentru programări la Reumatologie: 0332 803 793 sau fă o programare online.

Întrebări frecvente despre gută

Ultima revizuire medicală: 15.09.2026

References: 

1. FitzGerald, John D., et al. “2020 American College of Rheumatology Guideline for the Management of Gout.” Arthritis & Rheumatology, vol. 72, no. 6, 2020, pp. 879-895. PubMed, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32390306/.
2. National Institute for Health and Care Excellence. Gout: Diagnosis and Management. NICE Guideline NG219, 9 June 2022, https://www.nice.org.uk/guidance/ng219. 
3. National Institute for Health and Care Excellence. “Recommendations.” Gout: Diagnosis and Management, NICE Guideline NG219, 9 June 2022, https://www.nice.org.uk/guidance/ng219/chapter/Recommendations. 
4. Richette, Pascal, et al. “2016 Updated EULAR Evidence-Based Recommendations for the Management of Gout.” Annals of the Rheumatic Diseases, vol. 76, no. 1, 2017, pp. 29-42. PubMed, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27457514/.
5. Dalbeth, Nicola, et al. “Gout.” The Lancet, vol. 397, no. 10287, 2021, pp. 1843-1855, https://doi.org/10.1016/S0140-6736(21)00569-9.