Diagnostic oncologic la Elytis Iași: cum se depistează cancerul și ce investigații sunt necesare

• Ce este diagnosticul oncologic?
• Când este necesar un consult oncologic?
• Etapele diagnosticului oncologic
• Stadializarea cancerului
• Screening versus diagnostic în oncologie
• Avantajele diagnosticului oncologic la Elytis Hospital
• Întrebări frecvente (FAQ)

Diagnosticul oncologic reprezintă un proces medical complex, etapizat și riguros, care urmărește identificarea precoce a unei afecțiuni maligne, stabilirea tipului exact de cancer, a stadiului bolii și a caracteristicilor biologice ale tumorii.

În cadrul Elytis Hospital, Departamentul de Oncologie abordează diagnosticul cancerului printr-un model multidisciplinar, integrând investigații imagistice avansate, analize de laborator, evaluare histopatologică și testare moleculară, pentru a personaliza planul terapeutic încă din faza inițială.

Ce este diagnosticul oncologic?

Diagnosticul oncologic reprezintă un proces medical complex, etapizat și standardizat, prin care se stabilește cu certitudine existența unei boli maligne, tipul exact al acesteia, stadiul evolutiv și profilul biologic al tumorii.

În oncologie, diagnosticul nu înseamnă doar „a descoperi o tumoră”, ci presupune o evaluare integrată clinică, imagistică, histopatologică și moleculară, care permite ulterior alegerea celei mai eficiente strategii terapeutice.

Diagnosticul oncologic cuprinde patru etape fundamentale:

1. Identificarea unei suspiciuni clinice

Procesul începe atunci când apar:

• simptome sugestive (durere persistentă, scădere în greutate, sângerări anormale etc),
• modificări descoperite la investigații de rutină,
• rezultate anormale în cadrul programelor de screening (mamografie, colonoscopie, test Babeș-Papanicolau),
• valori crescute ale unor markeri tumorali.
  

În această etapă, medicul realizează:

• anamneza detaliată (istoric personal și familial),
• evaluarea factorilor de risc (fumat, expuneri profesionale, infecții virale precum HPV sau hepatite virale),
• examenul clinic complet
  

Important: Suspiciunea clinică NU înseamnă diagnostic confirmat. Este doar punctul de plecare.

2. Confirmarea histopatologică a malignității

Aceasta este etapa esențială și reprezintă standardul de aur în oncologie.

Confirmarea se face prin:

• biopsie (prelevarea unui fragment de țesut tumoral),
• examinare microscopică realizată de medicul anatomopatolog.
  

Examenul histopatologic stabilește:

• dacă tumora este benignă sau malignă,
• tipul exact de cancer (adenocarcinom, carcinom scuamos, limfom etc),
• gradul de diferențiere tumorală (agresivitatea biologică).
  

Fără confirmare histopatologică, nu se poate iniția un tratament oncologic specific.

3. Stadializarea bolii

După confirmarea malignității, urmează evaluarea extensiei bolii — proces numit stadializare.

Se utilizează sistemul TNM:

• T (Tumoră) – dimensiunea și invazia locală,
• N (Nod limfatic) – afectarea ganglionilor limfatici,
• M (Metastaze) – prezența diseminării la distanță
  

Pe baza acestor criterii, boala este încadrată în stadii de la I la IV.

Stadializarea implică o serie de investigații avansate precum:

• CT,
• RMN,
• PET-CT,
• analize suplimentare în funcție de localizare
  

Importanța stadializării este fundamentală deoarece două tumori identice microscopic pot necesita tratamente complet diferite în funcție de stadiu.

4. Caracterizarea moleculară a tumorii

Oncologia modernă nu se oprește la analiza microscopică. În prezent, fiecare tumoră poate fi analizată la nivel molecular pentru identificarea:

• mutațiilor genetice (ex: EGFR, KRAS, BRAF),
• expresiei receptorilor hormonali,
• expresiei PD-L1,
• altor biomarkeri predictivi.
  

Această etapă permite:

• alegerea terapiei țintite,
• indicarea imunoterapiei,
• evitarea tratamentelor ineficiente,
• personalizarea terapiei.
  

Conceptul actual este de medicină personalizată, în care tratamentul se adaptează profilului biologic al tumorii, nu doar localizării anatomice. Diagnosticul oncologic nu este reprezentat de un singur test, ci este un proces medical complex care integrează date clinice, imagistice și biologice pentru a oferi pacientului cea mai bună strategie terapeutică posibilă.

Când este necesar un consult oncologic?

Un consult oncologic devine necesar atunci când apar simptome persistente, modificări neobișnuite ale stării de sănătate sau rezultate anormale la investigații de rutină.

Este important de subliniat că multe dintre semnele enumerate mai jos pot avea cauze benigne (infecții, inflamații, tulburări hormonale, afecțiuni digestive), însă persistența, agravarea sau asocierea mai multor simptome impun evaluare medicală suplimentară.

Diagnosticul precoce rămâne unul dintre cei mai importanți factori care influențează prognosticul în oncologie.

Scădere ponderală inexplicabilă

Scăderea ponderală inexplicabilă este definită ca o pierdere în greutate  >5% din masa corporală în 6–12 luni, fără modificări dietetice sau efort fizic crescut.

Poate fi asociată cu:

• neoplazii digestive (esofag, stomac, pancreas, colon),
• cancere pulmonare,
• boli hematologice (limfoame).

Tumora poate consuma resurse energetice sau poate determina sindrom de cașexie tumorală (stare metabolică inflamatorie).

Oboseală persistentă

Astenia neoplazică este o formă de oboseală care:

• nu se ameliorează prin odihnă,
• persistă săptămâni sau luni,
• este disproporționată față de activitatea desfășurată.

Poate fi determinată de:

• anemie,
• inflamație cronică,
• consum energetic crescut tumoral.

Noduli sau formațiuni tumorale

Orice formațiune nou apărută trebuie evaluată, mai ales dacă:

• este dură, fixă, nedureroasă,
• crește progresiv,
• persistă mai mult de 3–4 săptămâni.

Localizări frecvente:

• sân,
• gât (ganglioni limfatici),
• testicul,
• țesuturi moi,
• tiroidă.

Nu orice nodul este malign, dar necesită investigații imagistice și, uneori, biopsie.

Sângerări anormale

Sângerările fără cauză evidentă pot semnala o problemă serioasă:

• hemoptizie (tuse cu sânge) – posibilă patologie pulmonară,
• rectoragie sau melena – patologie colorectală,
• hematurie – patologie urologică,
• sângerare vaginală postmenopauză – patologie ginecologică.

Orice sângerare persistentă sau recurentă necesită evaluare medicală rapidă.

Tuse persistentă

Tusea care durează peste 3 săptămâni, mai ales la fumători sau foști fumători, poate necesita investigații suplimentare.

Semne asociate de alarmă:

• dispnee,
• durere toracică,
• hemoptizie,
• scădere ponderală.

Nu orice tuse indică o afecțiune oncologică, dar persistența ei trebuie investigată imagistic.

Modificări ale tranzitului intestinal

Semnale de alarmă:

• constipație sau diaree persistentă,
• alternanța constipație–diaree,
• modificarea calibrului scaunului,
• prezența sângelui în scaun,
• senzația de evacuare incompletă.

Aceste simptome pot sugera patologie colorectală, în special la persoane peste 45–50 ani sau cu antecedente familiale.

Leziuni cutanate care nu se vindecă

Modificările cutanate suspecte includ:

• alunițe care își schimbă forma, culoarea sau dimensiunea,
• leziuni care sângerează ușor,
• ulcerații persistente,
• apariția unor pete pigmentare neregulate.

În dermatologie se utilizează regula ABCDE pentru evaluarea leziunilor pigmentare:

• A – asimetrie
• B – margini neregulate
• C – culoare neuniformă
• D – diametru >6 mm
• E – evoluție în timp

Alte situații care impun consult oncologic

• Rezultate anormale la screening (mamografie, colonoscopie, test Babeș-Papanicolau),
• Valori crescute ale unor markeri tumorali,
• Antecedente familiale de cancer (sindroame genetice),
• Monitorizarea unei leziuni precanceroase,
• Control după tratament oncologic.

Prezența unui simptom nu înseamnă automat cancer. Majoritatea acestor manifestări au cauze benigne. Diferența esențială este dată de:

• persistență,
• progresie,
• asocierea mai multor simptome,
• contextul factorilor de risc.

Consultul oncologic nu este un verdict, ci o etapă de clarificare medicală.

De ce este importantă prezentarea precoce la medic?

• Permite diagnosticarea în stadii incipiente
• Crește semnificativ șansele de tratament curativ
• Reduce necesitatea terapiilor agresive
• Îmbunătățește prognosticul pe termen lung

În oncologie, timpul este un factor critic. Evaluarea la apariția simptomelor persistente poate face diferența între o boală tratabilă și una avansată.

Etapele diagnosticului oncologic

Anamneza și examenul clinic

Prima etapă în diagnosticul oncologic este evaluarea clinică inițială, care include anamneza detaliată și examenul clinic complet.

Deși investigațiile imagistice și testele moleculare sunt esențiale în oncologia modernă, procesul diagnostic începe întotdeauna cu o discuție medicală structurată și o evaluare fizică riguroasă. În multe situații, suspiciunea de neoplazie apare încă din această etapă.

Anamneza reprezintă interviul medical prin care medicul obține informații relevante despre starea de sănătate a pacientului. În oncologie, aceasta este orientată sistematic pentru identificarea factorilor de risc și a semnelor sugestive de malignitate.

Istoricul personal

Medicul va analiza:

• Afecțiuni anterioare (boli cronice, boli inflamatorii, leziuni precanceroase),
  
• Intervenții chirurgicale,
  
• Istoric de radioterapie sau chimioterapie,
  
• Rezultate anterioare anormale la screening,
  
• Tratament hormonal de lungă durată,
  
• Istoric de infecții virale cu potențial oncogen (HPV, virus hepatitic B sau C, EBV).
  

De exemplu:

• Ciroza hepatică crește riscul de carcinom hepatocelular.
  
• Infecția persistentă cu HPV este asociată cu cancerul de col uterin.
  
• Polipii colonici pot preceda cancerul colorectal.
  

Istoricul familial

Anumite tipuri de cancer au componentă genetică sau familială. Medicul investighează:

• Cazuri de cancer la rude de gradul I (părinți, frați, copii),
  
• Vârsta la care a fost diagnosticat cancerul în familie,
  
• Tipuri repetate de cancer în aceeași familie,
  
• Cancere apărute la vârste tinere.
  
  

Identificarea unui risc ereditar poate indica necesitatea testării genetice și a unui program de supraveghere personalizat.

Factori de risc

Medicul evaluează expunerea la factori cunoscuți pentru potențialul lor oncogen:

• Fumat (principal factor de risc pentru cancer pulmonar),
  
• Consumul excesiv de alcool,
  
• Sedentarism,
  
• Dietă bogată în grăsimi procesate și carne roșie,

• Expunerea la azbest,
  
• Substanțe chimice industriale,
  
• Radiații ionizante,
  

• Infecții virale oncogene,
  
• Imunodepresie,
  
• Dezechilibre hormonale.
  

În această etapă se conturează profilul individual de risc oncologic.

Simptomele actuale

Medicul analizează în detaliu:

• Momentul apariției simptomelor,
  
• Durata și evoluția lor,
  
• Intensitatea și frecvența,
  
• Factorii agravanți sau amelioranți,
  
• Simptome asociate.
  

Un simptom izolat poate fi benign, însă asocierea mai multor manifestări sau progresia lor în timp ridică suspiciunea unei patologii maligne.

Examenul clinic obiectiv

După anamneză, urmează examinarea fizică sistematică.

Aceasta poate include:

• Palparea ganglionilor limfatici,
  
• Palparea abdomenului pentru detectarea organomegaliilor sau maselor tumorale,
  
• Examinarea sânilor,
  
• Tuseu rectal sau examen ginecologic, dacă este indicat,
  
• Evaluarea tegumentelor pentru leziuni suspecte,
  
• Auscultația pulmonară și cardiacă.
  

Uneori, examenul clinic poate evidenția:

• Adenopatii suspecte,
  
• Hepatosplenomegalie,
  
• Ascită,
  
• Noduli palpabili.
  

Chiar dacă investigațiile imagistice sunt ulterior necesare, examenul clinic oferă direcția inițială a explorărilor. 

Anamneza și examenul clinic orientează investigațiile imagistice, evită testele inutile, prioritizează urgențele și permit evaluarea stării generale a pacientului (status de performanță).

În oncologie, statusul de performanță (ECOG sau Karnofsky) este esențial pentru alegerea terapiei.

Investigații imagistice

Investigațiile imagistice reprezintă o etapă esențială în diagnosticul oncologic. Ele permit:

• identificarea localizării tumorii,
  
• evaluarea dimensiunii acesteia,
  
• analiza raporturilor cu structurile învecinate,
  
• detectarea ganglionilor limfatici afectați,
  
• evidențierea eventualelor metastaze.
  

În oncologia modernă, imagistica are un rol central atât în diagnostic, cât și în stadializare, planificarea tratamentului și monitorizarea răspunsului terapeutic.

Investigație	Ce evaluează	Indicații frecvente
Ecografie	Organe abdominale, sân, tiroidă	Screening inițial
CT (Computer Tomograf)	Extensia tumorală	Stadializare
RMN	Structuri moi, sistem nervos	Tumori cerebrale, pelvine
PET-CT	Activitate metabolică tumorală	Detectare metastaze
Mamografie	Țesut mamar	Screening cancer mamar

Ecografia

Ecografia utilizează ultrasunete pentru a genera imagini ale organelor interne. Este o metodă:

• neiradiantă,
  
• nedureroasă,
  
• rapidă,
  
• repetabilă.
  

Ecografia este frecvent utilizată pentru: 

• evaluarea ficatului, pancreasului, rinichilor,
  
• depistarea maselor ovariene,
  
• examinarea sânului (în special la femeile tinere),
  
• evaluarea tiroidei,
  
• ghidarea biopsiilor.
  

CT – Computer Tomograf

CT-ul utilizează raze X pentru a produce imagini detaliate în secțiuni transversale ale corpului.

Este una dintre cele mai importante investigații în oncologie pentru:

• evaluarea dimensiunii tumorii,
  
• analiza invaziei locale,
  
• identificarea ganglionilor limfatici,
  
• detectarea metastazelor pulmonare sau hepatice.
  

Tomografia computerizată este indicată în:

• cancer pulmonar,
  
• cancer colorectal,
  
• cancer pancreatic,
  
• stadializarea majorității tumorilor solide.
  

În multe cazuri, se utilizează substanță de contrast intravenoasă pentru o mai bună delimitare a structurilor.

RMN – Rezonanță Magnetică Nucleară

RMN-ul utilizează câmp magnetic și unde radio, fără radiații ionizante.

Este superior CT-ului în evaluarea:

• structurilor moi,
  
• sistemului nervos central,
  
• măduvei spinării,
  
• pelvisului,
  
• prostatei,
  
• tumorilor hepatice.
  

RMN-ul este adeseori indicat în următoarele situații: 

• tumori cerebrale,
  
• tumori rectale,
  
• cancer de prostată,
  
• cancere ginecologice,
  
• evaluarea extensiei în țesuturi profunde.

PET-CT (Tomografie cu emisie de pozitroni)

PET-CT combină două tehnologii:

• PET – analizează activitatea metabolică,
  
• CT – oferă detalii anatomice.
  

Tumorile maligne au de obicei un metabolism crescut și „consumă” mai multă glucoză marcată radioactiv.

PET-CT este recomandat pentru detectarea metastazelor la distanță, identificarea recidivelor și evaluarea răspunsului la tratament. Este extrem de util în: limfoame, cancer pulmonar, cancer colorectal și melanom. 

Mamografia

Mamografia este metoda standard de screening pentru cancerul mamar.

Utilizează doză redusă de radiații pentru a detecta:

• microcalcificări,
  
• noduli milimetrici,
  
• leziuni incipiente.
  

Recomandări generale:

• screening periodic după 40–50 ani (în funcție de ghiduri și factori de risc),
  
• monitorizare suplimentară în caz de istoric familial.
  

Mamografia poate detecta cancerul mamar înainte de apariția simptomelor.

Analize de laborator și markeri tumorali

Analizele de laborator reprezintă o componentă importantă în diagnosticul oncologic, însă trebuie înțeles că ele au un rol complementar, nu decisiv în mod izolat. Pe lângă analizele uzuale (hemoleucogramă, biochimie, teste hepatice, funcție renală), în oncologie se utilizează și markeri tumorali.

Ce sunt markerii tumorali?

Markerii tumorali sunt substanțe (proteine, antigene, enzime sau hormoni) produse:

• fie direct de celulele tumorale,
• fie de organism, ca răspuns la prezența tumorii.

Aceștia pot fi detectați în sânge, urină sau alte fluide biologice.

Din punct de vedere biologic, markerii pot fi:

• antigene asociate tumorilor,
• glicoproteine,
• enzime,
• hormoni sau fragmente hormonale.

Ce rol au markerii tumorali?

Markerii tumorali sunt utilizați pentru:

• susținerea suspiciunii clinice,
• monitorizarea eficienței tratamentului,
• depistarea recidivei,
• evaluarea evoluției bolii.

În general, valoarea lor cea mai mare este în monitorizare, nu în stabilirea diagnosticului inițial.

Principalii markeri tumorali și asocierile lor frecvente

Marker	Asociere frecventă
PSA	Cancer de prostată
CA 125	Cancer ovarian
CEA	Cancer colorectal
CA 19-9	Cancer pancreatic
AFP	Cancer hepatic

• PSA (Antigen Specific Prostatic): este o proteină produsă de prostata normală și patologică. Util în screening și monitorizare. Poate fi crescut și în hiperplazie benignă de prostată sau prostatită. O valoare crescută nu înseamnă automat cancer.
• CA 125: Este un marker asociat în special cu cancerul ovarian. Util în monitorizarea tratamentului. Poate fi crescut și în endometrioză, sarcină sau afecțiuni inflamatorii pelvine. Are valoare limitată în screeningul populației generale.
• CEA (Antigen Carcinoembrionar): Marker utilizat frecvent în cancerul colorectal. Util în monitorizarea postoperatorie. Poate fi crescut și la fumători. Poate crește în afecțiuni inflamatorii intestinale
• CA 19-9: Asociat frecvent cu cancerul pancreatic. Util în urmărirea evoluției bolii. Poate fi crescut și în pancreatită, colangită, icter obstructiv benign. 
• AFP (Alfa-fetoproteina): Marker important în carcinom hepatocelular și tumori testiculare non-seminomatoase. Poate crește și în hepatite cronice sau ciroză hepatică.

Pe lângă markerii tumorali, anumite analize pot ridica suspiciunea unei afecțiuni oncologice:

• anemie inexplicabilă,
• trombocitoză sau trombocitopenie,
• leucocitoză persistentă,
• creșterea enzimelor hepatice,
• hipercalcemie,
• LDH crescut (în limfoame).

Aceste modificări nu confirmă cancerul, dar pot orienta investigațiile suplimentare.

Analizele de laborator și markerii tumorali reprezintă o piesă importantă din puzzle-ul diagnosticului oncologic, dar trebuie integrate cu:

• evaluarea clinică,
• investigațiile imagistice,
• confirmarea histopatologică.

Interpretarea lor corectă necesită expertiză medicală și corelare atentă cu contextul pacientului.

Biopsia – standardul de aur în diagnosticul oncologic

Biopsia reprezintă etapa decisivă în stabilirea diagnosticului de cancer. Ea presupune prelevarea unui fragment de țesut tumoral (sau a întregii leziuni, în anumite cazuri) pentru analiză microscopică realizată de medicul anatomopatolog.

În absența confirmării histopatologice, diagnosticul oncologic nu poate fi considerat cert. Imagistica și markerii tumorali pot ridica suspiciuni, însă doar examinarea la microscop a celulelor permite confirmarea malignității.

Ce se întâmplă după prelevare?

Fragmentul de țesut este:

• Fixat în formol pentru conservare,
  
• Inclus în parafină,
  
• Secționat în lame microscopice,
  
• Colorat special (hematoxilin-eozină),
  
• Analizat la microscop.
  

În funcție de rezultat, pot fi efectuate teste suplimentare:

• imunohistochimie,
  
• teste moleculare,
  
• analize genetice.
  

Tipuri de biopsie

Alegerea metodei depinde de:

• localizarea tumorii,
  
• dimensiunea leziunii,
  
• accesibilitatea acesteia,
  
• suspiciunea clinică.

Biopsia cu ac fin (Fine Needle Aspiration – FNA)

Presupune introducerea unui ac subțire pentru aspirarea de celule din formațiunea suspectă.

Se utilizează frecvent pentru:

• noduli tiroidieni,
  
• ganglioni limfatici,
  
• formațiuni mamare,
  
• tumori superficiale.
  

Avantaje:

• minim invazivă
  
• rapidă
  
• fără incizie
  

Limitare: oferă material celular, dar nu întotdeauna permite evaluarea arhitecturii țesutului (importantă în unele cancere).

Biopsia excizională

Presupune îndepărtarea completă a leziunii suspecte.

Indicații frecvente:

• leziuni cutanate suspecte (ex. melanom),
  
• formațiuni mici, accesibile,
  
• ganglioni limfatici izolați.
  

Avantaj major: permite evaluarea completă a structurii tumorale.

În unele cazuri, biopsia excizională poate avea și rol terapeutic (dacă tumora este mică și complet rezecată).

Biopsia ghidată imagistic

Se efectuează sub control:

• ecografic,
  
• CT,
  
• RMN.
  

Este utilizată atunci când leziunea este profundă sau greu accesibilă.

Indicații frecvente:

• tumori hepatice,
  
• tumori pulmonare,
  
• tumori pancreatice,
  
• mase retroperitoneale.
  

Această metodă crește precizia și reduce riscul de complicații.

Biopsia endoscopică

Se realizează în timpul unei proceduri endoscopice, cum ar fi:

• gastroscopie,
  
• colonoscopie,
  
• bronhoscopie,
  
• cistoscopie.
  

Permite prelevarea de fragmente din mucoasa organelor cavitare.

Este metoda standard în:

• cancer gastric,
  
• cancer colorectal,
  
• cancer esofagian,
  
• cancer bronhopulmonar.
  

Examenul histopatologic stabilește:

• dacă leziunea este benignă sau malignă,
  
• tipul histologic exact (ex. adenocarcinom, carcinom scuamos, limfom),
  
• gradul de diferențiere (G1–G3),
  
• indicele de proliferare celulară,
  
• prezența invaziei vasculare sau limfatice.
  

Ulterior, prin imunohistochimie se pot identifica:

• receptori hormonali,
  
• proteine țintă terapeutică,
  
• biomarkeri predictivi.
  

Biopsia este, în general, o procedură sigură. Complicațiile sunt rare și pot include:

• sângerare locală,
  
• infecție,
  
• durere tranzitorie.
  

În cazul biopsiilor profunde, riscurile sunt atent evaluate înainte de procedură.

De ce este esențială biopsia?

Pentru că doar analiza histopatologică poate confirma cu certitudine prezența celulelor maligne.

Nicio investigație imagistică, oricât de performantă, nu poate înlocui confirmarea microscopică.

Biopsia permite:

• stabilirea diagnosticului exact,
  
• alegerea terapiei potrivite,
  
• determinarea agresivității tumorale,
  
• planificarea tratamentului personalizat.
  

Biopsia reprezintă piatra de temelie a diagnosticului oncologic. Este etapa care transformă o suspiciune într-un diagnostic cert și care oferă informațiile esențiale pentru stabilirea celui mai eficient plan terapeutic.

Examen histopatologic și imunohistochimie

După efectuarea biopsiei, urmează analiza detaliată a țesutului tumoral în laboratorul de anatomie patologică. Această etapă este esențială pentru stabilirea diagnosticului final și complet al cancerului.

Examenul histopatologic și testele de imunohistochimie oferă informații fundamentale despre natura tumorii, comportamentul ei biologic și opțiunile terapeutice disponibile.

Examenul histopatologic

Examenul histopatologic presupune analiza microscopică a fragmentului de țesut prelevat prin biopsie sau intervenție chirurgicală.

Ce determină examenul histopatologic?

• Tipul exact de cancer: Nu este suficient să știm că există o tumoră malignă. Este necesar să stabilim: originea celulară (epitelială, limfatică, mezenchimală etc), subtipul histologic și caracteristicile morfologice specifice.Această clasificare este esențială deoarece tratamentele diferă semnificativ între tipurile histologice.
• Gradul de diferențiere tumorală (grading): Gradul tumoral reflectă cât de mult seamănă celulele canceroase cu celulele normale din care provin. Se notează de obicei G1–G3 sau G1–G4. G1 (bine diferențiat) – celulele sunt apropiate de normal, creștere mai lentă. G2 (moderat diferențiat) – caracteristici intermediare. G3/G4 (slab diferențiat sau nediferențiat) – celule foarte anormale, comportament agresiv. Gradul tumoral oferă informații despre agresivitatea biologică, potențialul de metastazare și prognostic.
• Alte informații importante: invazia vasculară sau limfatică, margini de rezecție (dacă tumora a fost operată),  necroză tumorală, indice mitotic (ritmul de multiplicare celulară). Toate aceste elemente influențează decizia terapeutică.

Imunohistochimia (IHC)

Imunohistochimia este o tehnică suplimentară care utilizează anticorpi speciali pentru a detecta proteine specifice prezente pe sau în celulele tumorale. Aceasta permite identificarea unor markeri biologici cu rol diagnostic și terapeutic.

În cazurile în care morfologia este neclară, IHC ajută la stabilirea originii tumorii. De exemplu: diferențierea între carcinom și limfom sau identificarea tumorii primare în cazul metastazelor cu origine necunoscută. 

În anumite tipuri de cancer, cum este cel mamar, se testează receptorii estrogenici (ER) și receptorii progesteronici (PR). Prezența lor indică posibilitatea utilizării terapiei hormonale.

Unele tumori exprimă proteine specifice care pot fi atacate de terapii țintite. Exemple: HER2 în cancerul mamar. PD-L1 în anumite cancere pulmonare, Ki-67 (indice de proliferare celulară). Aceste informații sunt esențiale pentru alegerea tratamentului personalizat.

Examenul histopatologic și imunohistochimia transformă diagnosticul dintr-unul general într-unul extrem de specific.

Testare genetică și moleculară

Oncologia modernă a depășit etapa în care cancerul era tratat exclusiv în funcție de organul afectat. Astăzi, tratamentul este ghidat de caracteristicile genetice și moleculare ale tumorii.

Testarea genetică și moleculară analizează modificările apărute în ADN-ul celulelor tumorale și identifică biomarkeri care pot influența alegerea terapiei. Această etapă reprezintă fundamentul medicinei personalizate în oncologie.

Analiza se realizează pe țesut tumoral obținut prin biopsie sau, în anumite cazuri, prin biopsie lichidă (analiza ADN-ului tumoral circulant din sânge). Testarea poate include:

• identificarea mutațiilor genetice
  
• analiza expresiei unor proteine
  
• secvențiere genomică extinsă
  

Testarea mutațiilor genetice

Tumorile apar ca urmare a acumulării de mutații în ADN. Unele dintre aceste mutații sunt „driver” – adică determină creșterea și proliferarea tumorală.

Printre cele mai frecvent testate mutații se numără:

• EGFR – frecvent în cancerul pulmonar non-microcelular,
  
• KRAS – întâlnit în cancerul colorectal și pulmonar,
  
• BRAF – asociat cu melanomul și unele cancere colorectale,
  
• ALK, ROS1, NRAS, PIK3CA etc.
  

Identificarea unei mutații specifice poate permite administrarea unei terapii țintite, care acționează selectiv asupra acelei modificări genetice.

Profilare genomică tumorală

Profilarea genomică presupune analiza simultană a unui număr mare de gene implicate în oncogeneză.

Se poate realiza prin:

• secvențiere de nouă generație (NGS – Next Generation Sequencing),
  
• paneluri genetice extinse.
  

Aceasta permite:

• identificarea mutațiilor rare,
• descoperirea de ținte terapeutice suplimentare,
• selecția pacienților pentru studii clinice,
• adaptarea tratamentului în cazuri complexe.
  

Profilarea genomică este deosebit de utilă în cancerele avansate sau refractare la terapiile standard.

Determinarea expresiei PD-L1

PD-L1 este o proteină exprimată pe suprafața celulelor tumorale sau a celulelor imune din microambientul tumoral. Tumorile care exprimă PD-L1 pot inhiba răspunsul imun al organismului, „ascunzându-se” de sistemul imunitar.

Determinarea expresiei PD-L1 ajută la:

• identificarea pacienților eligibili pentru imunoterapie,
  
• estimarea probabilității de răspuns la tratamentele cu inhibitori ai punctelor de control imun.
  

Această testare este frecvent utilizată în:

• cancer pulmonar,
  
• cancer de vezică urinară,
  
• cancer gastric,
  
• alte tumori solide.
  

De ce sunt utile aceste teste?

• Terapie țintită: Terapia țintită acționează specific asupra unei mutații sau proteine implicate în creșterea tumorii. Avantajele terapiei țintite includ: eficiență crescută în subgrupuri selectate, toxicitate mai redusă comparativ cu chimioterapia clasică, tratament adaptat profilului tumoral.
• Imunoterapie: Imunoterapia stimulează sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase. eterminarea biomarkerilor precum PD-L1 sau instabilitatea microsatelitară (MSI) poate orienta decizia terapeutică. Imunoterapia a schimbat semnificativ prognosticul în anumite cancere avansate.
• Medicină personalizată: Medicina personalizată înseamnă că tratamentul nu este ales doar pe baza localizării tumorii, ci pe baza „amprentei genetice” a acesteia. Aceasta permite evitarea tratamentelor ineficiente, reducerea toxicității inutile, creșterea ratei de răspuns și adaptarea continuă a terapiei în funcție de evoluție
  

Diferența între testare genetică tumorală și testare genetică ereditară

Este importantă distincția între:

• testarea mutațiilor somatice (apărute doar în tumoare),
  
• testarea mutațiilor germinale (moștenite, prezente în toate celulele organismului).
  

Testarea germinală este indicată în cazurile cu suspiciune de sindrom ereditar (ex. mutații BRCA).

Testarea genetică și moleculară reprezintă un pilon al oncologiei moderne. Prin identificarea mutațiilor și biomarkerilor relevanți, aceste investigații permit accesul la terapii inovatoare și cresc semnificativ șansele unui tratament eficient și adaptat fiecărui caz în parte.

Stadializarea cancerului

După confirmarea diagnosticului prin biopsie și analiză histopatologică, următorul pas esențial este stadializarea bolii.

Stadializarea reprezintă procesul prin care se determină extensia anatomică a cancerului în organism. Ea arată cât de avansată este boala în momentul diagnosticului și este unul dintre cei mai importanți factori care influențează:

• alegerea tratamentului
  
• prognosticul
  
• șansele de vindecare
  
• strategia de monitorizare
  

Sistemul TNM

Cel mai utilizat sistem internațional de stadializare este sistemul TNM, elaborat de organizații oncologice internaționale și utilizat standardizat la nivel global.

Componentă	Semnificație
T	Dimensiunea și extensia tumorii primare
N	Afectarea ganglionilor limfatici regionali
M	Prezența metastazelor la distanță

Fiecare literă este urmată de cifre care indică gradul de extindere.

T – Tumora primară

Componenta „T” descrie:

• dimensiunea tumorii,
  
• invazia structurilor învecinate.
  

Clasificarea diferă în funcție de organ, dar în general:

• T0 – nu se identifică tumora primară,
  
• T1 – tumoră mică, limitată,
  
• T2 – tumoră de dimensiuni moderate,
  
• T3 – tumoră mare sau cu invazie locală,
  
• T4 – invazie în structuri adiacente importante.
  

N – Ganglionii limfatici regionali

Ganglionii limfatici reprezintă o cale frecventă de diseminare a cancerului.

Clasificarea generală:

• N0 – fără afectare ganglionară,
  
• N1 – afectare limitată,
  
• N2 – afectare ganglionară moderată,
  
• N3 – afectare ganglionară extinsă.
  

Prezența metastazelor ganglionare indică un risc mai mare de diseminare sistemică.

M – Metastaze la distanță

Componenta „M” este una dintre cele mai importante din punct de vedere prognostic.

• M0 – fără metastaze la distanță,
  
• M1 – prezența metastazelor (ficat, plămân, os, creier etc).
  

Metastazele indică faptul că celulele tumorale s-au răspândit prin sânge sau sistemul limfatic în alte organe.

Cum se stabilește stadializarea?

Stadializarea se bazează pe:

• examen clinic,
  
• investigații imagistice (CT, RMN, PET-CT),
  
• rezultate histopatologice,
  
• intervenție chirurgicală (în unele cazuri).
  

Există două tipuri principale de stadializare:

1. Stadializare clinică (cTNM) – înainte de tratament
   
2. Stadializare patologică (pTNM) – după intervenția chirurgicală, pe baza piesei operatorii
   

Stadializarea patologică oferă, în general, informații mai precise.

Gruparea în stadii (I–IV)

Pe baza combinației T, N și M, cancerul este încadrat într-un stadiu global.

Stadiu	Caracteristici generale
Stadiul I	Tumoră mică, localizată
Stadiul II	Tumoră mai mare sau afectare ganglionară limitată
Stadiul III	Invazie locală extinsă și/sau afectare ganglionară importantă
Stadiul IV	Metastaze la distanță

Ce înseamnă aceste stadii în practică?

Stadiul I (incipient)

• Boală localizată,
  
• Șanse mari de tratament curativ,
  
• De multe ori, tratamentul chirurgical poate fi suficient.
  

Stadiul II–III (local avansat)

• Extindere regională,
  
• Necesită tratament multimodal (chirurgie + chimioterapie/radioterapie).
  

Stadiul IV (avansat)

• Boală metastatică,
  
• Tratamentul este sistemic (chimioterapie, imunoterapie, terapii țintite),
  
• Obiectivul poate fi controlul bolii și prelungirea supraviețuirii.
  

Importanța stadializării

Stadializarea:

• stabilește strategia terapeutică,
  
• permite compararea rezultatelor între centre medicale,
  
• oferă informații prognostice,
  
• ghidează includerea în studii clinice.
  

Două tumori cu același tip histologic pot avea prognostic complet diferit în funcție de stadiu.

Diferența între grad și stadiu

Este important să nu confundăm:

• Gradul tumoral (G) – cât de agresive sunt celulele la microscop,
  
• Stadiul (I–IV) – cât de extinsă este boala în organism.
  

Un cancer poate fi stadiu incipient, dar cu grad mare de agresivitate sau stadiu avansat, dar cu grad scăzut. Ambele informații sunt esențiale pentru planul terapeutic.

Stadializarea cancerului prin sistemul TNM este un pas critic în diagnosticul oncologic. Ea oferă o imagine clară asupra extinderii bolii și permite elaborarea unei strategii terapeutice adaptate fiecărui pacient. Detectarea cancerului în stadii incipiente crește semnificativ probabilitatea unui tratament curativ și îmbunătățește prognosticul pe termen lung.

Screening versus diagnostic în oncologie

În oncologie, este esențial să facem diferența între screening și diagnostic, deoarece acestea servesc scopuri diferite și se aplică în contexte diferite. Ambele sunt componente complementare ale parcursului oncologic, dar au obiective și metode distincte.

Screening oncologic

Screening-ul reprezintă testarea sistematică a persoanelor fără simptome, pentru a identifica boala într-un stadiu precoce, când tratamentul este mai eficient.

Obiective:

• depistarea cancerului înainte de apariția simptomelor,
  
• reducerea mortalității prin diagnostic precoce,
  
• identificarea persoanelor cu risc crescut pentru investigații suplimentare.
  

Caracteristici:

• se aplică populației aparent sănătoase sau grupurilor cu risc crescut,
  
• procedurile sunt minim invazive,
  
• frecvența testelor este determinată de ghidurile clinice și factorii de risc.
  

Exemple frecvente de screening:

Test	Tip de cancer	Interval recomandat
Mamografie	Cancer mamar	Femei 40–50+ ani, la 1–2 ani
Test Babeș-Papanicolau	Cancer de col uterin	Femei 21–65 ani, la 3 ani
HPV test	Cancer de col uterin	Femei 30–65 ani, la 5 ani
Colonoscopie	Cancer colorectal	Persoane 45–75 ani, la 10 ani (sau mai des dacă risc crescut)
Test ADN fecal	Cancer colorectal	Persoane cu risc mediu, la 1–3 ani

Avantaje:

• permite detectarea tumorilor mici, asimptomatice,
  
• crește șansele de tratament curativ,
  
• reduce costurile asociate tratamentelor pentru stadii avansate.
  

Limitări:

• poate genera fals pozitive (alarmă fără cancer),
  
• poate genera fals negative (tumoră prezentă, dar nedetectată),
  
• nu oferă diagnostic final – confirmarea necesită investigații suplimentare.
  

Diagnostic oncologic

Diagnosticul se efectuează la persoanele care prezintă simptome sau au rezultate anormale la screening, pentru a confirma prezența unei tumori și a stabili tipul și extinderea acesteia.

Obiective:

• confirmarea prezenței cancerului,
  
• determinarea tipului histologic,
  
• evaluarea extensiei și stadializării,
  
• alegerea tratamentului potrivit.
  

Caracteristici:

• se aplică pacienților simptomatici sau cu suspiciune de boală,
  
• necesită investigații specifice, uneori invazive,
  
• rezultatul este decisiv pentru inițierea tratamentului.
  

Exemple de investigații utilizate în diagnostic:

Investigație	Utilitate
Biopsie	Confirmă malignitatea și tipul histologic
PET-CT	Detectează tumorile primare și metastazele
CT/RMN	Stadializare, extensia tumorii
Markerii tumorali	Susțin diagnosticul și monitorizarea

Avantaje:

• oferă certitudine în privința prezenței cancerului,
  
• permite planificarea precisă a tratamentului,
  
• poate detecta tumori mai avansate care necesită terapie multimodală.

Diferențele cheie între screening și diagnostic

Aspect	Screening	Diagnostic
Scop	Depistarea precoce a bolii	Confirmarea și caracterizarea bolii
Populație	Persoane fără simptome	Persoane cu suspiciune sau simptome
Invasivitate	Minim invaziv	Poate fi invaziv (biopsie, endoscopie)
Rezultat	Sugestiv, necesită confirmare	Certitudine, stabileste planul terapeutic
Exemple	Mamografie, test Babeș-Papanicolau, colonoscopie	Biopsie, PET-CT, RMN, CT

Avantajele diagnosticului oncologic la Elytis Hospital

Elytis Hospital se remarcă printr-un parcurs diagnostic complet, rapid și precis, conceput pentru a oferi pacienților cea mai bună îngrijire oncologică. Fiecare etapă a diagnosticului este realizată cu rigurozitate medicală, combinând expertiza multidisciplinară cu tehnologia de ultimă generație.

Abordare multidisciplinară

Diagnosticul oncologic la Elytis se bazează pe colaborarea strânsă între specialiști:

• oncolog clinic – coordonează întregul parcurs și stabilește planul terapeutic,
  
• imagist – interpretează investigațiile CT, RMN, PET-CT, ecografie,
  
• anatomopatolog – confirmă tipul de cancer și gradul de agresivitate prin analiza biopsiei,
  
• chirurg – evaluează posibilitatea și tehnica intervenției,
  
• radioterapeut – recomandă tratamentul radioterapic când este indicat.
  

Toți acești specialiști se reunesc în comisia oncologică, unde decizia finală privind diagnosticul și tratamentul este luată în echipă. Astfel, se evită interpretările eronate și se asigură o strategie optimă adaptată fiecărui pacient.

Echipamente moderne de imagistică

Elytis Hospital dispune de tehnologii de ultimă generație:

• CT și RMN performante – imagistică de înaltă rezoluție,
  
• PET-CT – detectarea tumorilor și metastazelor metabolice,
  
• Ecografie de înaltă performanță – pentru evaluarea organelor superficiale și ghidarea biopsiilor,
  
• Mamografie digitală – screening și diagnostic precoce al cancerului mamar.
  

Avantaj: acces rapid la investigații complexe, cu rezultate precise, fără întârzieri semnificative.

Diagnostic integrat

Elytis integrează toate datele pacientului într-un diagnostic complet:

• date clinice – anamneză, simptome, examen fizic,
  
• imagistică – CT, RMN, PET-CT, ecografie,
  
• analize moleculare și genetice – markeri tumorali, mutații, expresie PD-L1,
  
• histopatologie și imunohistochimie – confirmarea malignității și caracterizarea tumorii.
  

Avantaj: corelarea tuturor informațiilor permite o evaluare precisă a tipului, gradului și stadiului cancerului, reducând riscul de erori.

Medicină personalizată

Fiecare plan terapeutic este adaptat profilului biologic și molecular al tumorii:

• identificarea mutațiilor genetice relevante,
  
• testarea receptorilor hormonali și a proteinelor țintă,
  
• selectarea tratamentului optim: chimioterapie, imunoterapie, terapie țintită, radioterapie sau combinații.
  

Avantaj: tratamentul este conceput special pentru tumoră și pacient, crescând eficiența și reducând efectele secundare inutile.

Timp redus până la stabilirea diagnosticului

Fluxul medical de la Elytis este organizat astfel încât pacientul să parcurgă rapid toate etapele:

1. consult inițial oncologic,
   
2. investigații imagistice și analize de laborator,
   
3. biopsie și analiză histopatologică,
   
4. comisie multidisciplinară pentru decizie terapeutică.
   

Avantaj: reducerea semnificativă a timpului până la diagnostic și inițierea tratamentului, ceea ce este esențial pentru succesul terapeutic.

Suport psihologic și consiliere

Procesul diagnostic poate fi stresant emoțional pentru pacient și familie. Elytis oferă:

• consiliere psihologică specializată,
  
• sprijin în înțelegerea rezultatelor investigațiilor,
  
• informații despre opțiunile terapeutice și parcursul medical.
  

Avantaj: pacientul primește sprijin complet, nu doar medical, ci și emoțional, facilitând adaptarea și colaborarea în tratament.

Întrebări frecvente (FAQ)

Cât durează stabilirea unui diagnostic oncologic?

Durata stabilirii diagnosticului oncologic poate varia semnificativ în funcție de tipul tumorii, complexitatea investigațiilor necesare și disponibilitatea rezultatelor analizelor. În cazurile simple, unde tumora este ușor accesibilă și investigațiile sunt rapide, diagnosticul poate fi stabilit în câteva zile. În situațiile mai complexe, care implică biopsii multiple, investigații imagistice avansate sau teste moleculare detaliate, procesul poate dura între 2 și 3 săptămâni. Scopul este ca fiecare etapă să fie realizată corect, fără a grăbi rezultatele, pentru a asigura un diagnostic precis.

Markerii tumorali pot confirma cancerul?

Markerii tumorali sunt analize de sânge care pot sugera prezența unei tumori, dar nu pot confirma diagnosticul de cancer de unul singur. Valorile lor crescute pot fi determinate și de afecțiuni benigne sau inflamații, iar unele tumori nu produc markeri semnificativi. Markerii tumorali sunt, așadar, utili în susținerea suspiciunii, monitorizarea tratamentului sau detectarea recidivei, dar confirmarea malignității se face întotdeauna prin biopsie și analiză histopatologică.

Biopsia este dureroasă?

Majoritatea biopsiilor se efectuează cu anestezie locală, ceea ce minimizează durerea pe durata procedurii. Pacienții pot simți doar o ușoară presiune sau discomfort temporar. În cazul biopsiilor mai profunde sau ghidate imagistic, se pot administra sedative sau analgezie suplimentară pentru confort. Complicațiile sunt rare, iar procedura este considerată sigură și esențială pentru stabilirea diagnosticului oncologic precis.

Dacă investigațiile imagistice sunt normale, pot avea totuși cancer?

Da. În stadiile foarte incipiente, unele tumori pot fi dificil de detectat chiar și prin CT, RMN sau PET-CT. De aceea, interpretarea imaginilor se face împreună cu datele clinice, markerii tumorali și istoricul pacientului. În cazul simptomelor persistente sau al suspiciunii crescute, medicul poate recomanda monitorizare repetată, teste suplimentare sau biopsie, chiar dacă primele investigații imagistice sunt normale.

Toate cancerele necesită testare genetică?

Nu toate tipurile de cancer necesită testare genetică sau profilare moleculară. Aceasta este indicată mai ales în tumorile avansate, agresive sau cele care pot beneficia de terapii țintite și imunoterapie. Testarea genetică și moleculară oferă informații despre mutațiile tumorale, expresia proteinelor și biomarkerii relevanți pentru tratament personalizat, contribuind la selectarea celor mai eficiente terapii. Totuși, pentru tumorile incipiente sau cazurile unde tratamentul standard este deja eficient, testarea poate să nu fie necesară.

Diagnosticul oncologic este un proces complex, dar esențial pentru stabilirea unui tratament corect și eficient. Detectarea precoce crește semnificativ șansele de supraviețuire și permite terapii mai puțin agresive. În cadrul Elytis Hospital, Departamentul de Oncologie oferă un traseu complet de diagnostic, bazat pe tehnologie modernă, expertiză multidisciplinară și orientare către medicina personalizată. Programează-te acum! 

---

Ultima revizuire: 19.02.2026

Referințe: 

• Ahmed, A. A., et al. “Cancer Diagnostics: The Journey from Histomorphology to Molecular Profiling and Targeted Therapy.” Frontiers in Oncology, vol. 6, 2016, doi:10.3389/fonc.2016.00002. PubMed Central, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5295463/.
• Bellizzi, Andrew M. “An Algorithmic Immunohistochemical Approach to Define Tumor Type and Site of Origin.” Advances in Anatomic Pathology, 2020, PubMed Central, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7700753/.
• Papalexis, P. et al. “Clinical, Histopathological, and Immunohistochemical Characteristics of Tumors.” PMC, 2024, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11062156/.
• “TNM Staging System.” Wikipedia: TNM staging system, Wikimedia Foundation, https://en.wikipedia.org/wiki/TNM_staging_system.
• Greco, F. Anthony, et al. “Cancer of Unknown Primary Site and TNM Staging: A New Paradigm for Patient Management.” Annals of Oncology, vol. 36, no. 7, 2025, doi:10.1016/j.annonc.2025.07.007.