Boala cronică de rinichi poate evolua fără simptome: cum se depistează, ce înseamnă stadiile și cum poate fi încetinită progresia

Boala cronică de rinichi poate evolua ani întregi fără simptome evidente. O persoană se poate simți bine, poate urina aparent normal și poate să nu prezinte dureri sau edeme, deși analizele indică deja o afectare renală.

Din acest motiv, diagnosticul nu se bazează doar pe simptome și nici pe o singură valoare a creatininei. Evaluarea actuală urmărește în principal două aspecte: cât de bine filtrează rinichii sângele, parametru estimat prin eGFR, și dacă există semne de afectare renală, dintre care unul dintre cele mai importante este prezența albuminei în urină.

Ce este boala cronică de rinichi?

Conform definiției utilizate în ghidurile internaționale actuale, boala cronică de rinichi este caracterizată prin modificări ale structurii sau funcției rinichilor care persistă cel puțin trei luni și au implicații asupra sănătății. Această definiție este mai largă decât ideea de „insuficiență renală”.

O persoană poate avea boală cronică de rinichi chiar dacă funcția de filtrare este încă relativ bine păstrată, de exemplu atunci când există albuminurie persistentă sau alte dovezi de afectare renală.

În același timp, o singură analiză modificată nu înseamnă automat afectare renală cronică. Persistența modificării și contextul clinic sunt esențiale.

Rinichii îndeplinesc numeroase funcții:

• filtrează sângele și elimină produșii de metabolism;
• contribuie la reglarea cantității de apă și sodiu din organism;
• mențin echilibrul potasiului, calciului, fosforului și al altor electroliți;
• participă la reglarea tensiunii arteriale;
• contribuie la menținerea echilibrului acido bazic;
• produc și activează hormoni implicați în formarea globulelor roșii și sănătatea osoasă.

De aceea, pe măsură ce funcția renală scade, efectele pot depăși cu mult simpla modificare a cantității de urină.

Boala cronică de rinichi și insuficiența renală cronică sunt același lucru?

Nu tocmai. Termenul „boală cronică de rinichi” include un spectru larg de afectare renală, de la modificări precoce, cu funcție de filtrare păstrată, până la insuficiență renală avansată. Prin urmare, diagnosticul de boală cronică de rinichi nu înseamnă că rinichii sunt aproape de a înceta să funcționeze.

Această diferență este importantă deoarece multe persoane pot fi diagnosticate într-un moment în care există încă posibilitatea de a reduce considerabil riscul de progresie. Termenul de insuficiență renală se referă, în general, la afectarea severă a funcției rinichilor și nu trebuie utilizat ca sinonim pentru toate formele de boală cronică de rinichi.

Cum poți avea boală de rinichi dacă nu ai niciun simptom?

Stadiile precoce ale bolii cronice de rinichi sunt frecvent asimptomatice.

Rinichii au o rezervă funcțională importantă, iar organismul se poate adapta pentru o perioadă la pierderea progresivă a funcției renale. Din acest motiv, simptomele pot apărea abia atunci când afectarea este mai avansată.

Pentru numeroși pacienți, boala este identificată întâmplător prin:

• o valoare modificată a creatininei;
• un eGFR redus;
• albumină sau proteine în urină;
• sânge identificat la analiza urinei;
• o ecografie efectuată din alt motiv;
• investigațiile recomandate în contextul diabetului sau hipertensiunii arteriale.

Tocmai de aceea, pentru persoanele cu risc crescut, testarea este mai utilă decât așteptarea unor simptome.

Cine are un risc mai mare de boală cronică de rinichi?

Diabetul zaharat și hipertensiunea arterială se numără printre cele mai importante cauze ale bolii cronice de rinichi la adulți.

Riscul este crescut și în cazul persoanelor care au:

• boli cardiovasculare;
• antecedente familiale de boală renală sau insuficiență renală;
• boli glomerulare;
• boală polichistică renală sau alte afecțiuni genetice;
• boli autoimune care pot afecta rinichii;
• episoade anterioare de afectare renală acută;
• anumite boli ale tractului urinar care împiedică eliminarea normală a urinei;
• expunere repetată la substanțe sau medicamente cu potențial nefrotoxic;
• anumite boli sistemice care pot implica rinichii.

Prezența unui factor de risc nu înseamnă automat că persoana va dezvolta BCR. Este însă un motiv pentru evaluarea periodică a funcției renale.

Diabetul poate afecta rinichii chiar dacă glicemia nu provoacă simptome?

Da. Expunerea îndelungată la valori crescute ale glicemiei poate afecta structurile microscopice prin care rinichii filtrează sângele. Una dintre primele modificări detectabile poate fi apariția albuminei în urină. În timp, unele persoane cu diabet pot dezvolta și o reducere progresivă a eGFR.

De aceea, evaluarea renală periodică face parte din monitorizarea persoanelor cu diabet și nu trebuie rezervată momentului în care apar edeme, oboseală sau alte simptome. Tratamentul actual urmărește atât controlul metabolic, cât și protejarea directă a rinichilor și reducerea riscului cardiovascular.

Infecțiile urinare recurente provoacă boală cronică de rinichi?

Nu orice infecție urinară recurentă duce la boală cronică de rinichi. Infecțiile urinare joase, limitate la vezica urinară, nu trebuie prezentate automat ca o cauză a bolii cronice de rinichi.

Riscul de afectare renală este mai relevant în anumite contexte, precum infecții renale repetate, reflux vezico ureteral, obstrucții ale tractului urinar sau anomalii structurale care favorizează afectarea rinichilor.

Identificarea cauzei este importantă tocmai pentru că termenul boală cronică de rinichi include boli foarte diferite, care nu au același tratament și nici același prognostic.

Ce analize arată dacă există boală cronică de rinichi?

Evaluarea modernă a bolii cronice renale se bazează în principal pe două dimensiuni:

• funcția de filtrare a rinichilor, evaluată prin eGFR;
• prezența afectării renale, pentru care albumina din urină este unul dintre markerii principali.

Aceste informații trebuie interpretate împreună.

Ce este creatinina?

Creatinina este un produs rezultat din metabolismul muscular și este eliminată în principal prin rinichi. Atunci când filtrarea renală scade, creatinina din sânge poate crește.

Totuși, valoarea sa este influențată și de masa musculară, vârstă și alte caracteristici ale pacientului. Din acest motiv, creatinina nu trebuie interpretată izolat.

Pornind de la valoarea creatininei, laboratorul sau medicul poate estima rata de filtrare glomerulară.

Ce este eGFR?

eGFR reprezintă rata estimată de filtrare glomerulară. Este unul dintre cei mai importanți indicatori ai funcției renale și estimează cât de eficient filtrează rinichii sângele. O valoare redusă poate semnala scăderea funcției renale, dar o singură determinare nu este suficientă pentru diagnosticul unei boli cronice.

De exemplu, eGFR poate scădea temporar în anumite boli acute, în contextul deshidratării sau al unor modificări hemodinamice. Pentru diagnosticul de BCR este important ca afectarea să persiste cel puțin trei luni sau să existe alte dovezi clare ale caracterului cronic.

De ce este importantă albumina din urină?

Albumina este o proteină care se găsește în mod normal în sânge.

Un rinichi sănătos împiedică pierderea unor cantități importante de albumină prin urină. Atunci când structura filtrului renal este afectată, albumina poate trece în urină.

Raportul albumină/creatinină urinară, numit frecvent UACR, permite estimarea acestei pierderi dintr-o probă de urină.

Albuminuria este importantă nu doar pentru diagnostic. Cu cât albuminuria este mai mare și persistă, cu atât poate fi mai mare riscul de progresie renală și de evenimente cardiovasculare.

Creatinina normală exclude boala cronică de rinichi?

Nu. O valoare a creatininei aflată în intervalul de referință al laboratorului nu garantează în orice situație că rinichii sunt complet sănătoși.

O persoană poate avea:

• albuminurie, dar eGFR păstrat;
• modificări structurale ale rinichilor;
• anumite boli glomerulare;
• o reducere a filtrării care nu este evidentă dacă se analizează doar valoarea absolută a creatininei.

O singură creatinină crescută înseamnă că ai boală cronică de rinichi?

Nu. Aceasta este o diferență importantă între boala cronică de rinichi și afectarea renală acută.

Creatinina poate crește într-un interval scurt în contextul deshidratării, infecțiilor severe, unor probleme cardiovasculare, obstrucției tractului urinar, anumitor medicamente sau altor situații acute. Dar boala cronică de rinichi presupune persistența afectării pentru cel puțin trei luni.

Dacă o analiză este modificată, medicul poate recomanda repetarea acesteia și investigații suplimentare pentru a stabili dacă modificarea este acută, cronică sau reprezintă o combinație între cele două.

Care sunt stadiile bolii cronice de rinichi?

Clasificarea modernă a BCR nu se bazează doar pe creatinină.

KDIGO recomandă clasificarea în funcție de trei elemente:

• C, cauza bolii;
• G, categoria eGFR;
• A, nivelul albuminuriei.

Această abordare este importantă deoarece două persoane cu același eGFR pot avea riscuri foarte diferite dacă nivelurile albuminuriei sunt diferite.

Clasificarea după eGFR

Categoria	eGFR, ml/min/1,73 m²	Interpretare
G1	90 sau mai mare	normal sau crescut
G2	de la 60 la 89	ușor redus
G3a	de la 45 la 59	ușor până la moderat redus
G3b	de la 30 la 44	moderat până la sever redus
G4	de la 15 la 29	sever redus
G5	sub 15	insuficiență renală

Un aspect esențial este că G1 și G2 nu indică, independent, boală cronică de rinichi dacă nu există și alte dovezi de afectare renală.

O persoană cu eGFR 75 ml/min/1,73 m² nu are automat boală cronică de rinichi doar pe baza acestei valori.

Clasificarea albuminuriei

Categoria	UACR	Interpretare
A1	sub 30 mg/g	normală sau ușor crescută
A2	de la 30 la 300 mg/g	moderat crescută
A3	peste 300 mg/g	sever crescută

Nivelul albuminuriei contribuie la estimarea riscului chiar și atunci când eGFR este relativ bine păstrat.

Dacă ai boală cronică de rinichi stadiul 3, înseamnă că rinichii mai funcționează doar 30%?

Nu. eGFR nu trebuie interpretat ca procentul de rinichi rămas funcțional. Numărul reprezintă o estimare a ratei de filtrare glomerulară raportată la suprafața corporală și este utilizat pentru clasificarea funcției renale.

De exemplu, categoria G3 include valori eGFR de la 30 la 59 ml/min/1,73 m², dar aceasta nu înseamnă că rinichii unei persoane funcționează „30%” sau „59%”. Interpretarea stadiului trebuie făcută împreună cu albuminuria, cauza bolii, evoluția analizelor și alți factori de risc.

Care sunt simptomele bolii cronice de rinichi?

În stadiile precoce simptomele bolii cronice de rinichi pot lipsi complet. Pe măsură ce funcția renală scade, pot apărea:

• oboseală sau scăderea capacității de efort;
• edeme ale picioarelor și gleznelor;
• pierderea apetitului;
• greață;
• tulburări de somn;
• mâncărimi ale pielii;
• crampe musculare;
• dificultăți de concentrare;
• dificultăți de respirație în contextul supraîncărcării cu lichide;
• modificări ale cantității sau frecvenței urinării.

Unele dintre aceste manifestări apar mai ales în boala avansată și nu trebuie considerate semne precoce obligatorii. În plus, sunt simptome nespecifice și pot apărea în numeroase alte afecțiuni.

Pentru detalii despre relația dintre picioarele umflate, oboseală și funcția renală poate fi consultat articolul dedicat acestor simptome.

Durerea lombară este un simptom tipic al bolii cronice de rinichi?

Nu. Boala cronică de rinichi nu provoacă de obicei durere lombară. Durerea poate apărea în anumite boli renale sau urologice, precum litiaza, unele infecții sau alte afecțiuni structurale, dar cele mai multe dureri lombare au cauze musculoscheletale.

Absența durerii nu înseamnă că rinichii sunt sănătoși, iar prezența durerii de spate nu demonstrează o boală renală.

De ce este importantă boala cronică de rinichi, chiar dacă nu ai simptome?

Boala cronică de rinichi nu afectează doar riscul de insuficiență renală. Persoanele cu boală cronică de rinichi au și un risc cardiovascular crescut. Riscul este influențat atât de nivelul eGFR, cât și de albuminurie.

Aceasta înseamnă că managementul BCR urmărește două obiective majore:

• protejarea funcției rinichilor;
• reducerea riscului de infarct, AVC, insuficiență cardiacă și alte complicații cardiovasculare.

Din acest motiv, tratamentul nu se rezumă la urmărirea creatininei.

Boala cronică de rinichi se poate vindeca?

Răspunsul depinde de cauza bolii și de ceea ce înțelegem prin vindecare.

Unele modificări structurale cronice ale rinichilor nu pot fi complet inversate. Totuși, diagnosticul de boală cronicăde rinichi nu înseamnă că funcția renală va continua inevitabil să scadă rapid. Pentru multe persoane, progresia poate fi încetinită considerabil, iar funcția renală poate rămâne relativ stabilă o perioadă îndelungată.

Există și situații în care tratarea cauzei poate produce o ameliorare a funcției sau a markerilor de afectare renală. Obiectivul modern nu este doar „să urmărim creatinina”, ci să identificăm factorii asupra cărora se poate interveni și să reducem riscul individual de progresie.

Cum poate fi încetinită progresia bolii cronice de rinichi?

Tratamentul este stabilit în funcție de cauza bolii, eGFR, albuminurie, tensiunea arterială, diabet, bolile cardiovasculare și riscul individual. Nu există o schemă unică potrivită tuturor pacienților.

Controlul tensiunii arteriale

Controlul tensiunii arteriale este una dintre cele mai importante măsuri pentru protejarea rinichilor.

Pentru persoanele cu hipertensiune și albuminurie pot fi indicate medicamente care acționează asupra sistemului renină angiotensină, precum inhibitorii enzimei de conversie sau blocanții receptorilor angiotensinei.

Aceste medicamente pot avea atât efect antihipertensiv, cât și efect de protecție renală în anumite categorii de pacienți.

Alegerea tratamentului și dozele trebuie stabilite medical, iar funcția renală și potasiul pot necesita monitorizare după inițiere sau ajustarea dozelor.

Controlul diabetului

La persoanele cu diabet, controlul glicemiei rămâne important, dar managementul modern al bolii renale depășește simpla scădere a glicemiei.

Există medicamente care, pentru pacienți selectați, pot reduce riscul de progresie renală și riscul cardiovascular.

Ce sunt inhibitorii SGLT2 și de ce se vorbește despre ei în bolile renale?

Inhibitorii SGLT2 au fost dezvoltați inițial pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2. Studiile ulterioare au demonstrat însă efecte de protecție renală și cardiovasculară care depășesc simplul control al glicemiei.

Ghidurile internaționale actuale recomandă utilizarea lor pentru numeroase categorii de pacienți cu boală cronică de rinichi, inclusiv pentru anumite persoane care nu au diabet.

Nu orice pacient cu BCR are indicație pentru un astfel de tratament. Decizia depinde de eGFR, albuminurie, bolile asociate și alte caracteristici clinice.

Medicamentele nu trebuie inițiate din proprie inițiativă și necesită evaluarea contraindicațiilor și a situațiilor în care administrarea trebuie temporar întreruptă.

Există și alte tratamente moderne cu rol nefroprotector?

Da. Pentru anumite persoane cu diabet zaharat de tip 2 și boală renală pot fi utilizate și alte terapii care reduc riscul renal și cardiovascular, inclusiv anumite medicamente din clasa antagoniștilor receptorului mineralocorticoid nonsteroidieni și, în funcție de profilul pacientului, terapii din clasa agoniștilor receptorului GLP1.

Indicația depinde de caracteristicile individuale ale bolii.

Aceasta este una dintre schimbările importante ale nefrologiei moderne: tratamentul bolii cronice renale nu mai este limitat la controlul tensiunii arteriale, recomandări alimentare și pregătirea pentru dializă.

Pentru numeroși pacienți există acum terapii cu efect demonstrat asupra riscului de progresie renală și asupra riscului cardiovascular.

Ce dietă este recomandată în boala cronică de rinichi?

Nu există o singură „dietă renală” potrivită tuturor persoanelor cu BCR.

Recomandările depind de:

• stadiul bolii;
• tensiunea arterială;
• potasiul din sânge;
• nivelul fosforului;
• existența diabetului;
• albuminurie;
• starea nutrițională;
• alte boli asociate.

O alimentație bazată predominant pe alimente minim procesate și cu o proporție mai mare de alimente vegetale este în general favorizată, însă adaptările trebuie individualizate.

Trebuie reduse proteinele?

Nu orice persoană cu boală cronică renală trebuie să adopte o dietă foarte săracă în proteine. Pentru adulții cu anumite stadii de afectare, ghidurile recomandă evitarea aportului excesiv de proteine și pot indica un aport adaptat funcției renale.

Restricțiile severe trebuie făcute numai sub supraveghere medicală sau nutrițională, deoarece un aport insuficient poate favoriza pierderea masei musculare și malnutriția. Această problemă este deosebit de importantă la persoanele în vârstă sau fragile.

Trebuie eliminat potasiul din alimentație?

Nu. Restricționarea potasiului nu este o regulă universală pentru toate persoanele cu boală cronică renală. Necesitatea unei restricții depinde în principal de nivelul potasiului din sânge, funcția renală, tratamentul administrat și alte caracteristici individuale.

Eliminarea nejustificată a unor categorii întregi de alimente poate reduce inutil calitatea dietei.

Câtă sare este recomandată?

Reducerea consumului excesiv de sare poate contribui la controlul tensiunii arteriale și al retenției de lichide. Pentru persoanele cu boală cronică renală, ghidurile internaționale recomandă în general limitarea aportului de sodiu, dar recomandarea trebuie adaptată situației clinice.

O mare parte din sodiu provine nu doar din sarea adăugată acasă, ci și din alimente ultraprocesate, mezeluri, produse sărate, sosuri și mâncare de tip fast food.

Este importantă hidratarea în boala cronică renală?

Da, dar „bea cât mai multă apă pentru rinichi” nu este o recomandare universală. Necesarul de lichide diferă în funcție de funcția renală, tratamente, pierderile de lichide, insuficiența cardiacă, edeme și alte afecțiuni.

În anumite stadii avansate, mai ales dacă există retenție importantă de lichide, medicul poate recomanda chiar limitarea aportului.

Hidratarea trebuie adaptată pacientului, nu impusă printr-o cantitate standard de apă valabilă pentru toată lumea.

Ce rol are mișcarea?

Activitatea fizică regulată contribuie la controlul tensiunii arteriale, greutății, riscului cardiovascular și capacității funcționale.

Pentru persoanele cu boală cronică de rinichi, recomandările actuale susțin activitatea fizică moderată, adaptată toleranței cardiovasculare, capacității fizice și eventualelor limitări.

Sedentarismul trebuie redus, iar programul de mișcare trebuie individualizat atunci când există fragilitate, risc de cădere sau boli cardiovasculare importante.

Fumatul afectează evoluția bolii renale?

Fumatul crește riscul cardiovascular și poate contribui la progresia afectării renale. Renunțarea la fumat face parte din strategia de reducere a riscului pentru persoanele cu BCR.

Acest lucru este deosebit de important deoarece boala renală și bolile cardiovasculare sunt strâns legate.

Ce medicamente pot afecta rinichii?

Unele medicamente pot afecta funcția renală sau pot necesita ajustarea dozei atunci când eGFR scade.

Antiinflamatoarele nesteroidiene, utilizate frecvent pentru dureri, pot reprezenta o problemă în special pentru persoanele cu boală cronică de rinichi, deshidratare, insuficiență cardiacă sau alte condiții de risc.

Pacientul trebuie să îi comunice medicului toate medicamentele și suplimentele utilizate, inclusiv produsele eliberate fără prescripție.

Odată cu reducerea funcției renale, unele medicamente se elimină mai lent și pot necesita ajustarea dozei. Acest lucru nu înseamnă că orice tratament trebuie oprit după diagnosticul BCR. Modificările trebuie făcute numai după evaluarea raportului dintre beneficii și riscuri.

Ce complicații poate provoca boala cronică de rinichi?

Pe măsură ce funcția renală se reduce, pot apărea diferite complicații.

Anemia

Rinichii participă la reglarea producerii globulelor roșii prin eritropoietină. În boala cronică de rinichi, anemia poate apărea prin mai multe mecanisme, inclusiv reducerea stimulării eritropoiezei, deficit de fier și inflamație.

Tulburări ale potasiului

Rinichii contribuie la menținerea potasiului într-un interval adecvat. În anumite stadii ale BCR poate apărea hiperpotasemie, care necesită evaluare deoarece valorile foarte crescute pot afecta ritmul cardiac.

Acidoza metabolică

Atunci când funcția renală este redusă semnificativ, rinichii pot elimina mai greu acizii rezultați din metabolism.

Tulburări minerale și osoase

BCR poate modifica metabolismul calciului, fosforului, vitaminei D și hormonului paratiroidian.

De aceea, suplimentele de calciu sau vitamina D nu trebuie recomandate automat tuturor pacienților. Necesitatea lor se stabilește în funcție de analize și de stadiul bolii.

Retenția de lichide

În formele avansate pot apărea edeme, creștere în greutate prin retenție hidrică, hipertensiune sau dificultăți de respirație.

Complicații cardiovasculare

Riscul de infarct, AVC, insuficiență cardiacă și alte evenimente cardiovasculare este crescut la persoanele cu BCR.

Tocmai de aceea, protecția cardiovasculară reprezintă o parte integrantă a tratamentului renal.

Cum știm dacă boala renală progresează?

Nu este suficient să comparăm o singură valoare cu intervalul de referință.

Medicul urmărește evoluția în timp a:

• eGFR;
• creatininei;
• albuminuriei;
• tensiunii arteriale;
• potasiului și altor electroliți;
• hemoglobinei;
• simptomelor;
• bolilor asociate.

O scădere constantă a eGFR sau o creștere semnificativă și persistentă a albuminuriei poate indica progresie și poate determina reevaluarea cauzei și a tratamentului.

Toți pacienții cu BCR ajung la dializă?

Nu. Aceasta este una dintre cele mai importante idei pentru o persoană care primește diagnosticul de boală cronică de rinichi.

Numeroși pacienți nu ajung niciodată la dializă.

Riscul depinde de:

• cauza bolii;
• eGFR;
• nivelul albuminuriei;
• ritmul în care eGFR se modifică;
• vârstă;
• diabet și boli cardiovasculare;
• tensiune arterială;
• răspunsul la tratament.

În prezent, pentru anumite categorii de pacienți se pot utiliza inclusiv ecuații validate care estimează riscul de insuficiență renală în următorii ani. Astfel, managementul modern devine din ce în ce mai orientat spre riscul individual, nu doar spre numărul stadiului.

Când devine necesară dializa?

Dializa nu se începe automat când eGFR ajunge la o anumită valoare. Decizia ia în considerare simultan:

• simptomele pacientului;
• semnele clinice;
• controlul retenției de lichide;
• tensiunea arterială;
• dezechilibrele metabolice și electrolitice;
• starea nutrițională;
• calitatea vieții;
• funcția renală;
• preferințele pacientului.

În boala renală avansată, pregătirea pentru o eventuală terapie de substituție renală trebuie începută din timp, înainte ca situația să devină o urgență. Această pregătire nu înseamnă că dializa trebuie începută imediat.

Ce opțiuni există atunci când rinichii nu mai pot asigura funcțiile necesare organismului?

Pentru pacienții care ajung la insuficiență renală avansată pot exista mai multe opțiuni, în funcție de situația medicală și de preferințele individuale.

Acestea includ:

• hemodializa;
• dializa peritoneală;
• transplantul renal;
• pentru anumite persoane, managementul conservator al bolii renale avansate.

Alegerea trebuie discutată înainte de momentul în care terapia devine necesară, astfel încât pacientul și familia să înțeleagă beneficiile, limitele și implicațiile fiecărei variante.

Transplantul renal se face numai după începerea dializei?

Nu. Pentru anumiți pacienți eligibili, transplantul renal poate fi planificat înaintea începerii dializei. Această strategie este cunoscută drept transplant renal preemptiv.

Posibilitatea depinde de evoluția funcției renale, riscul estimat de insuficiență renală, disponibilitatea unui donator și criteriile medicale de eligibilitate. De aceea, evaluarea și planificarea trebuie începute înainte ca funcția renală să ajungă într-un stadiu critic.

Când este indicată evaluarea nefrologică?

Consultația nefrologică poate fi recomandată atunci când există:

• eGFR persistent redus sau în scădere;
• albuminurie importantă sau persistentă;
• proteinurie;
• sânge în urină asociat cu suspiciunea unei boli renale;
• hipertensiune dificil de controlat;
• tulburări persistente ale potasiului sau altor electroliți;
• suspiciunea unei boli glomerulare;
• suspiciunea unei boli renale ereditare;
• o scădere rapidă sau inexplicabilă a funcției renale;
• boală renală avansată;
• incertitudine privind cauza afectării renale.

În stadiile moderate și avansate, medicul poate utiliza și instrumente de predicție a riscului de insuficiență renală pentru a stabili intensitatea monitorizării și momentul potrivit pentru evaluarea nefrologică sau planificarea tratamentului.

Ce se întâmplă la o consultație de Nefrologie?

Evaluarea nu se rezumă la verificarea creatininei.

Medicul nefrolog poate analiza:

• evoluția creatininei și eGFR în timp;
• albuminuria și celelalte modificări ale urinei;
• tensiunea arterială;
• glicemia și diabetul;
• bolile cardiovasculare;
• medicamentele și suplimentele utilizate;
• istoricul familial;
• ecografia renală și alte investigații imagistice;
• electroliții;
• hemoglobina și metabolismul fierului;
• calciul, fosforul și alți parametri relevanți;
• ritmul de progresie și riscul individual.

În funcție de rezultate, pot fi necesare investigații suplimentare pentru identificarea cauzei.

Stabilirea diagnosticului etiologic este importantă deoarece două persoane cu același eGFR pot avea boli complet diferite și pot necesita strategii terapeutice diferite.

Boala cronică de rinichi poate fi depistată înainte să apară simptomele

Pentru persoanele cu diabet, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, istoric familial de boală renală sau alte patologii care cresc riscul, evaluarea funcției renale poate identifica modificări înainte de apariția simptomelor. Două informații sunt deosebit de importante: eGFR și albuminuria.

Dacă boala este deja diagnosticată, monitorizarea nu urmărește doar dacă o analiză este „bună” sau „rea”. Medicul evaluează evoluția funcției renale, nivelul albuminuriei, tensiunea arterială, riscul cardiovascular, cauza bolii și probabilitatea de progresie.

În cadrul serviciului de Nefrologie Elytis Hospital sunt disponibile consultații pentru evaluarea și monitorizarea pacienților cu boală cronică de rinichi, interpretarea analizelor renale și stabilirea conduitei în funcție de cauza și stadiul bolii. Fă rapid o programare și monitorizează-ți starea de sănătate!

Întrebări frecvente despre boala cronică de rinichi

Referințe: 

• Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) CKD Work Group. “KDIGO 2024 Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Management of Chronic Kidney Disease.” Kidney International, vol. 105, no. 4S, 2024, pp. S117-S314. doi:10.1016/j.kint.2023.10.018.
  https://doi.org/10.1016/j.kint.2023.10.018
• Chen, Teresa K., Daphne H. Knicely, and Morgan E. Grams. “Chronic Kidney Disease Diagnosis and Management: A Review.” JAMA, vol. 322, no. 13, 2019, pp. 1294-1304. doi:10.1001/jama.2019.14745.
  https://doi.org/10.1001/jama.2019.14745
• Heerspink, Hiddo J. L., et al. “Dapagliflozin in Patients with Chronic Kidney Disease.” The New England Journal of Medicine, vol. 383, no. 15, 2020, pp. 1436-1446. doi:10.1056/NEJMoa2024816.
  https://doi.org/10.1056/NEJMoa2024816
• The EMPA-KIDNEY Collaborative Group. “Empagliflozin in Patients with Chronic Kidney Disease.” The New England Journal of Medicine, vol. 388, no. 2, 2023, pp. 117-127. doi:10.1056/NEJMoa2204233.
  https://doi.org/10.1056/NEJMoa2204233
• Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) Blood Pressure Work Group. “KDIGO 2021 Clinical Practice Guideline for the Management of Blood Pressure in Chronic Kidney Disease.” Kidney International, vol. 99, no. 3S, 2021, pp. S1-S87. doi:10.1016/j.kint.2020.11.003.
  https://doi.org/10.1016/j.kint.2020.11.003

Ultima revizuire medicală:

28.08.2025, Dr. Alexandra Balla – Medic Primar Nefrologie