Boli neurologice rare – sindromul săritorului

Cei care suferă de această boală reacţionează într-un mod exagerat la anumiţi stimuli (reacţiile provocate de o surpriză mare – tensiune musculară, creşterea frecvenţei cardiace şi sentimentul de alertă). Această boală, a fost observată pentru prima dată în 1878 la canadienii de origine franceză care işi exercitau meseria ca tăietori de lemne în regiunea lacului Moosehead, din Maine. Deşi reacţiile nu durează mai mult de câteva secunde, acestea sunt extrem de amplificate.

Practic bolnavii săreau, se agitau, işi mişcau membrele în toate direcţiile şi reacţionau la sunete bruste şi ţipete, la comenzile dure ale unei anumite persoane, chiar cu riscul de a se răni sau de a răni pe cineva. Aceasta patologie a fost de asemenea observată şi la muncitorii din Siberia şi Malaezia. Anumiţi specialişti au găsit cauza acestei tulburari într-o mutaţie genetică care blochează eliberarea de glicină , un neurotransmiţător inhibitor al sistemului nervos central.

Alte voci sunt de părere că această tulburare este legată mai degrabă de factori psihologici decât neuronali şi că ea poate fi cauzată de un mecanism de apărare produs de condiţia de a munci şi de a trăi în locuri inchise, izolate.