Cum îți dai seama dacă tu sau cineva apropiat ar putea avea Parkinson? Primele simptome, diagnosticul și ce urmează

Boala Parkinson nu începe întotdeauna cu tremor. Uneori, primele schimbări sunt mai discrete: mișcările devin mai lente, un braț se balansează mai puțin în timpul mersului, scrisul devine mai mic, vocea își pierde din intensitate sau activități care înainte erau simple încep să necesite mai mult timp.

Pot exista și manifestări care, la prima vedere, nu par să aibă legătură cu mișcarea. Scăderea mirosului, constipația sau anumite tulburări de somn pot preceda cu ani apariția simptomelor motorii. Totuși, fiecare dintre aceste simptome este frecvent întâlnit și în alte afecțiuni. Prezența unui singur simptom nu înseamnă că o persoană are boala Parkinson.

Diagnosticul este în primul rând clinic și se bazează pe istoricul simptomelor și pe examenul neurologic. Nu există, în practica medicală curentă, o analiză de sânge sau un RMN care să confirme singur boala Parkinson.

Ce este boala Parkinson și ce se întâmplă în creier?

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică neurodegenerativă, cronică și progresivă. Este asociată cu degenerarea treptată a unor neuroni care produc dopamină, în special la nivelul unei regiuni cerebrale numite substantia nigra. Dopamina participă la funcționarea circuitelor neuronale care controlează mișcarea.

Pe măsură ce aceste circuite sunt afectate, pot apărea încetinirea mișcărilor, rigiditatea și tremorul de repaus. Boala Parkinson este însă mai complexă decât o tulburare exclusiv motorie. Pot apărea și modificări ale somnului, dispoziției, funcțiilor cognitive, tranzitului intestinal, tensiunii arteriale, vorbirii sau deglutiției.

Cauza exactă rămâne cunoscută în majoritatea cazurilor. Datele actuale indică o interacțiune complexă între vârstă, predispoziție genetică și factori de mediu. Istoricul familial poate influența riscul, dar majoritatea persoanelor diagnosticate nu au o formă ereditară simplă a bolii.

Boala este mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă, însă poate apărea și la persoane mai tinere. Organizația Mondială a Sănătății arată că Parkinson apare predominant la adulții vârstnici, dar nu este o afecțiune exclusivă acestei categorii de vârstă.

Cum începe boala Parkinson?

Pentru multe persoane, debutul bolii nu este spectaculos. Schimbările apar treptat, iar pacientul se poate adapta fără să își dea seama că anumite activități au devenit mai dificile.

Uneori, primele observații vin din partea familiei. O persoană apropiată poate remarca faptul că mersul s a schimbat, un braț nu se mai balansează ca înainte, expresivitatea feței este mai redusă, vocea este mai slabă sau activitățile cotidiene sunt realizate mai lent.

În fazele precoce pot exista atât manifestări motorii discrete, cât și simptome nonmotorii. Ghidul Societății de Neurologie din România menționează, printre manifestările precoce, reducerea dexterității degetelor, hipofonia, diminuarea mimicii, modificările scrisului și reducerea balansului unui braț în timpul mersului.

Parkinson începe întotdeauna cu tremor?

Nu.

Tremorul de repaus este una dintre manifestările cel mai frecvent asociate de public cu boala Parkinson, dar el nu este obligatoriu pentru ca diagnosticul să fie posibil.

Unele persoane ajung la neurolog din cauza încetinirii mișcărilor, rigidității sau pierderii dexterității, fără să prezinte un tremor evident.

Elementul central pentru identificarea parkinsonismului este bradikinezia, adică încetinirea mișcărilor și reducerea progresivă a vitezei sau amplitudinii mișcărilor repetitive. Conform criteriilor clinice utilizate în ghidul Societății de Neurologie din România, bradikinezia trebuie asociată cu tremor de repaus și/sau rigiditate musculară. Tulburările importante de postură și echilibru tind să apară mai târziu și nu mai sunt considerate un criteriu motor obligatoriu pentru identificarea parkinsonismului.

Care pot fi primele simptome motorii?

Primele manifestări pot fi subtile și, mai ales la început, pot afecta predominant o singură parte a corpului.

Printre modificările care pot ridica suspiciunea unei tulburări parkinsoniene se numără:

• Încetinirea mișcărilor. Activități precum îmbrăcatul, bărbieritul, gătitul sau utilizarea tacâmurilor încep să necesite mai mult timp.
• Tremorul de repaus. Poate apărea inițial la nivelul unei mâini și este mai evident atunci când membrul este relaxat.
• Rigiditatea musculară. Persoana poate descrie o senzație de înțepenire sau poate observa că mișcările au devenit mai puțin fluide.
• Reducerea dexterității. Nasturii, scrisul, utilizarea telefonului sau alte mișcări fine pot deveni mai dificile.
• Reducerea balansului unui braț în timpul mersului. Diferența poate fi observată mai ușor de o altă persoană decât de pacient.
• Modificarea scrisului. Literele pot deveni progresiv mai mici și mai înghesuite, fenomen numit micrografie.
• Modificarea mersului. Pașii pot deveni mai mici, iar mișcările mai lente.
• Reducerea expresivității feței. Mimica poate deveni mai puțin evidentă.
• Scăderea intensității vocii. Vocea poate deveni mai joasă sau mai puțin sonoră.

Simptomele bolii Parkinson se dezvoltă, de regulă, lent și pot varia considerabil de la o persoană la alta.

Parkinson poate începe cu simptome care nu au legătură cu mișcarea?

Da. Aceasta este una dintre ideile importante pentru înțelegerea actuală a bolii Parkinson.

Procesul neurodegenerativ poate exista înainte ca manifestările motorii clasice să permită stabilirea diagnosticului. Această perioadă este numită fază prodromală.

Ghidul Societății de Neurologie din România arată că unele simptome nonmotorii pot apărea cu ani înaintea fazei clinice. Cele mai semnificative asocieri sunt descrise pentru constipație, reducerea mirosului și tulburarea de comportament în somnul REM.

Scăderea mirosului poate fi un semn de Parkinson?

Reducerea persistentă a capacității de a percepe mirosurile, numită hiposmie, poate preceda simptomele motorii ale bolii Parkinson.

Totuși, hiposmia este foarte nespecifică. Infecțiile respiratorii, afecțiunile ORL, înaintarea în vârstă și alte numeroase situații pot modifica mirosul.

Prin urmare, scăderea mirosului nu reprezintă, independent, un test pentru Parkinson.

Constipația poate apărea înaintea bolii Parkinson?

Constipația se numără printre manifestările nonmotorii asociate fazei prodromale a bolii Parkinson și poate apărea cu mult înaintea diagnosticului.

În același timp, constipația este foarte frecventă în populația generală și poate avea numeroase alte cauze, inclusiv alimentare, digestive, endocrine, medicamentoase sau legate de nivelul de activitate fizică.

Contextul și asocierea cu alte manifestări sunt cele care trebuie luate în considerare.

Ce legătură există între somn și Parkinson?

O manifestare de interes este tulburarea de comportament în somnul REM.

În mod normal, în anumite etape ale somnului, activitatea musculară este inhibată. În această tulburare, persoana poate vorbi, striga sau efectua mișcări ample asociate visului.

Tulburarea de comportament în somnul REM este asociată cu un risc crescut de dezvoltare a unor boli neurodegenerative din familia sinucleinopatiilor, inclusiv boala Parkinson. Totuși, prezența ei nu stabilește diagnosticul.

Ce alte simptome nonmotorii pot apărea?

Boala Parkinson poate fi asociată cu un spectru larg de manifestări nonmotorii:

• depresie și anxietate;
• oboseală;
• tulburări de somn;
• durere;
• tulburări urinare;
• amețeală sau scăderea tensiunii arteriale la ridicare;
• tulburări cognitive;
• probleme de vorbire sau deglutiție;
• modificări ale tranzitului intestinal.

Unele dintre aceste probleme pot influența calitatea vieții la fel de mult sau chiar mai mult decât simptomele motorii.

Important este că nici constipația, nici hiposmia, nici anxietatea, nici o tulburare de somn nu înseamnă automat boala Parkinson.

Când este indicată o evaluare neurologică?

O consultație neurologică poate fi indicată atunci când apar modificări persistente și progresive ale mișcării, mai ales dacă sunt asociate între ele sau sunt observate predominant pe o singură parte.

De exemplu, evaluarea poate deveni relevantă dacă:

• o mână începe să tremure repetat în repaus;
• mișcările unei mâini devin vizibil mai lente;
• nasturii, scrisul sau alte activități fine devin progresiv mai dificile;
• un braț se balansează mai puțin în timpul mersului;
• mersul devine mai lent sau pașii mai mici;
• persoana pare mai rigidă;
• scrisul devine progresiv mai mic;
• vocea își pierde din intensitate;
• mai multe dintre aceste schimbări apar împreună și se accentuează în timp.

NICE recomandă evaluarea de specialitate atunci când există suspiciunea bolii Parkinson, tocmai pentru că diagnosticul diferențial față de alte cauze ale tremorului, rigidității sau încetinirii mișcărilor poate fi dificil.

Scopul consultației nu este confirmarea unei concluzii formulate acasă pe baza unui simptom. Neurologul trebuie să stabilească dacă manifestările formează un sindrom parkinsonian și, dacă da, care este cauza acestuia.

Parkinson și parkinsonism înseamnă același lucru?

Nu.

Parkinsonismul este un termen care descrie un anumit tablou neurologic, caracterizat în principal prin încetinirea mișcărilor, asociată cu rigiditate și/sau tremor de repaus.

Boala Parkinson este una dintre cauzele parkinsonismului.

Există și alte situații care pot produce simptome asemănătoare. Acestea includ alte boli neurodegenerative, parkinsonismul indus de anumite medicamente, parkinsonismul vascular și alte cauze neurologice.

Societatea de Neurologie din România diferențiază explicit boala Parkinson de parkinsonismul secundar și de formele de parkinsonism atipic, precum atrofia multisistem sau paralizia supranucleară progresivă.

Această diferență explică de ce diagnosticul nu se poate baza exclusiv pe prezența unui tremor.

Neurologul analizează modul în care au început simptomele, distribuția lor, viteza de progresie, medicamentele utilizate, manifestările asociate și răspunsul la tratament.

Uneori, diagnosticul inițial necesită reevaluare în timp. Ghidul românesc precizează că diagnosticul inițial se bazează pe probabilități și poate necesita reevaluări ulterioare.

Cum se diagnostichează boala Parkinson?

Diagnosticul bolii Parkinson este în primul rând clinic.

Aceasta înseamnă că cele mai importante instrumente sunt discuția detaliată cu pacientul și examenul neurologic.

În prezent, nu există o singură analiză de laborator sau investigație imagistică utilizată în mod obișnuit care să poată confirma independent fiecare caz de boală Parkinson.

Ce urmărește neurologul în timpul consultației?

În funcție de simptome, medicul poate evalua:

• viteza și amplitudinea mișcărilor;
• mișcările repetitive ale degetelor și mâinilor;
• existența unui tremor și situațiile în care acesta apare;
• tonusul muscular și rigiditatea;
• mersul și dimensiunea pașilor;
• balansul brațelor;
• postura și echilibrul;
• expresivitatea feței;
• vocea;
• momentul în care au apărut primele simptome;
• partea corpului pe care au debutat;
• modul în care au evoluat;
• medicamentele administrate în prezent sau în trecut.

Examenul neurologic și istoricul medical reprezintă principalele instrumente pentru stabilirea diagnosticului. Răspunsul la tratamentul dopaminergic și evoluția în timp pot furniza, de asemenea, informații importante.

Există o analiză de sânge pentru Parkinson?

În prezent, nu există o analiză de sânge utilizată în practica de rutină care să confirme singură diagnosticul de boală Parkinson.

Medicul poate solicita analize de laborator pentru a investiga alte posibile cauze ale simptomelor sau pentru evaluarea stării generale a pacientului.

Prin urmare, analizele de sânge normale nu exclud boala Parkinson. În același timp, o modificare identificată într un test de laborator nu confirmă automat diagnosticul.

Cercetarea biomarkerilor pentru Parkinson evoluează, însă diagnosticul clinic rămâne în continuare esențial.

Se vede boala Parkinson la RMN?

Un RMN cerebral structural obișnuit nu este utilizat pentru confirmarea bolii Parkinson.

NICE recomandă explicit ca RMN-ul structural să nu fie utilizat drept test pentru diagnosticarea bolii Parkinson. Investigația poate avea însă un rol în diagnosticul diferențial, atunci când medicul trebuie să evalueze alte afecțiuni care pot produce simptome asemănătoare. Această diferență este importantă.

Un RMN cerebral normal nu exclude boala Parkinson.

Dacă tabloul clinic este tipic, diagnosticul poate fi stabilit chiar dacă imagistica structurală nu prezintă modificări care să explice simptomele.

DaTSCAN este o investigație de medicină nucleară realizată cu ajutorul examinării SPECT, care permite evaluarea funcției sistemului dopaminergic. Nu este o investigație necesară pentru fiecare persoană cu suspiciune de Parkinson.

Ce este DaTSCAN și când poate fi recomandat?

NICE recomandă luarea în considerare a examinării SPECT cu trasor specific în situațiile în care, la o persoană cu tremor, tremorul esențial nu poate fi diferențiat clinic de parkinsonism.

Un rezultat anormal poate susține existența unei afectări a sistemului dopaminergic. Totuși, modificări asemănătoare pot apărea atât în boala Parkinson, cât și în alte forme degenerative de parkinsonism. Din acest motiv, DaTSCAN nu poate stabili singur că persoana are boala Parkinson și nici nu poate diferenția cu certitudine boala Parkinson de toate celelalte sindroame parkinsoniene.

Decizia privind necesitatea investigației aparține neurologului și depinde de tabloul clinic.

Cum evoluează boala Parkinson?

Boala Parkinson este progresivă, dar progresia nu urmează același ritm la toți pacienții.

Nu există un calendar universal prin care să poată fi anticipat exact când vor apărea anumite manifestări.

La început, simptomele motorii pot răspunde bine la tratament. Pe măsură ce boala evoluează, schema terapeutică poate necesita ajustări, iar tabloul clinic poate deveni mai complex.

În timp pot apărea:

• fluctuații ale controlului simptomelor în cursul zilei;
• perioade în care efectul unei doze se reduce înaintea administrării următoarei doze;
• perioade OFF, în care simptomele devin din nou evidente;
• diskinezii, adică mișcări involuntare;
• dificultăți mai mari de mers;
• episoade de blocare a mersului;
• probleme de echilibru;
• tulburări de vorbire sau deglutiție;
• simptome cognitive sau neuropsihiatrice;
• manifestări autonome.

Simptomele și viteza lor de progresie pot fi foarte diferite între pacienți.

Cât de repede evoluează Parkinson?

Nu există un răspuns valabil pentru toate persoanele.

Evoluția depinde de numeroși factori, inclusiv vârsta, profilul simptomelor, alte afecțiuni existente și particularitățile individuale ale bolii.

Unele persoane își păstrează autonomia timp îndelungat, în timp ce pentru altele anumite simptome devin mai dificil de controlat într un interval mai scurt.

Din acest motiv, monitorizarea neurologică periodică este o parte importantă a managementului bolii. Tratamentul care funcționează bine într un anumit moment poate necesita ulterior modificări.

Boala Parkinson se poate vindeca?

În prezent, boala Parkinson nu are un tratament curativ.

Există însă opțiuni terapeutice care pot ameliora simptomele și pot contribui la menținerea mobilității, funcționalității și calității vieții.

Organizația Mondială a Sănătății include tratamentul medicamentos, anumite intervenții și recuperarea medicală printre modalitățile prin care impactul bolii poate fi redus.

Este importantă diferența dintre controlul simptomelor și oprirea bolii. Tratamentele utilizate curent urmăresc în principal controlul manifestărilor și menținerea funcționalității. Nu trebuie prezentate pacientului ca metode care vindecă boala sau care garantează oprirea progresiei neurodegenerative.

Cum se tratează boala Parkinson?

Tratamentul este individualizat. Nu toate persoanele cu Parkinson au aceleași simptome și nu toate au nevoie de aceeași schemă terapeutică.

Neurologul ia în considerare vârsta, simptomele predominante, severitatea acestora, impactul asupra activităților zilnice, bolile asociate, răspunsul la tratament și obiectivele pacientului.

Tratamentul medicamentos

Levodopa este unul dintre principalele medicamente utilizate pentru controlul simptomelor motorii și reprezintă una dintre cele mai eficiente terapii simptomatice disponibile pentru boala Parkinson.

Există și alte clase de medicamente care acționează asupra sistemului dopaminergic sau asupra modului în care dopamina și levodopa sunt utilizate în organism. Alegerea tratamentului și momentul inițierii acestuia trebuie stabilite individual.

Schema unui pacient nu trebuie copiată de altă persoană cu același diagnostic. Doza, intervalul dintre administrări, asocierile medicamentoase și reacțiile adverse pot diferi considerabil.

De asemenea, medicația antiparkinsoniană nu trebuie întreruptă sau modificată brusc fără recomandarea medicului.

Ce rol au recuperarea medicală și exercițiul fizic?

Managementul bolii Parkinson nu se limitează la administrarea medicamentelor.

Exercițiul fizic adaptat și programele de recuperare pot contribui la menținerea mobilității, forței, echilibrului și capacității de desfășurare a activităților cotidiene.

Organizația Mondială a Sănătății menționează antrenamentul forței, mersului și echilibrului printre intervențiile de recuperare care pot îmbunătăți funcționalitatea și calitatea vieții persoanelor cu Parkinson.

Programul trebuie adaptat nivelului de mobilitate și riscului individual de cădere.

De ce pot fi necesare logopedia și evaluarea deglutiției?

Pe măsură ce boala evoluează, unele persoane pot prezenta o voce mai slabă, o vorbire mai greu de înțeles sau dificultăți la înghițire.

Evaluarea și intervenția logopedică pot face parte din managementul multidisciplinar.

Tulburările de deglutiție necesită o atenție particulară deoarece pot afecta alimentația și pot crește riscul ca alimentele sau lichidele să pătrundă în căile respiratorii.

De ce trebuie tratate și simptomele nonmotorii?

Pentru unele persoane, tremorul sau rigiditatea nu reprezintă cele mai supărătoare manifestări ale bolii.

Somnul deficitar, constipația, anxietatea, depresia, durerea, tulburările urinare, amețeala la ridicare sau modificările cognitive pot avea un impact important asupra vieții cotidiene.

Parkinson’s Foundation subliniază că simptomele nonmotorii pot fi uneori la fel de problematice sau chiar mai dificil de gestionat decât manifestările motorii.

Din acest motiv, consultația neurologică nu ar trebui să se limiteze la întrebarea „Cum este tremorul?”. Pacientul și familia trebuie să discute și despre somn, dispoziție, digestie, funcție cognitivă, tensiune arterială, durere sau dificultăți de înghițire.

Ce se întâmplă când tratamentul oral nu mai controlează suficient simptomele?

După o perioadă de tratament, unii pacienți încep să observe că efectul medicamentelor variază pe parcursul zilei. O doză care anterior controla simptomele până la administrarea următoarei doze poate începe să aibă un efect mai scurt. Pot apărea alternanțe între momente în care mobilitatea este bună și momente în care simptomele revin.

Aceste schimbări nu înseamnă că opțiunile terapeutice au fost epuizate. Ele indică necesitatea unei reevaluări neurologice și a unei posibile adaptări a tratamentului.

Ce înseamnă perioadele ON și OFF?

Perioada ON este intervalul în care tratamentul controlează satisfăcător simptomele, iar pacientul se poate mișca mai ușor.

Perioada OFF este intervalul în care efectul tratamentului scade și pot reapărea sau se pot accentua lentoarea, rigiditatea, tremorul și alte manifestări.

Uneori, pacientul observă că medicamentul își pierde efectul înainte de următoarea doză. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de wearing off.

Pot apărea și diskinezii, adică mișcări involuntare asociate frecvent cu tratamentul dopaminergic și cu fluctuațiile concentrației acestuia.

Prezența fluctuațiilor motorii de tip ON și OFF și a diskineziilor induse de levodopa este descrisă și în ghidul Societății de Neurologie din România.

Cum îți dai seama că tratamentul trebuie reevaluat?

Pentru o persoană deja diagnosticată cu Parkinson, reevaluarea poate deveni necesară atunci când apar modificări precum:

• efectul unei doze durează mai puțin decât înainte;
• simptomele reapar înaintea următoarei doze;
• perioadele OFF ocupă o parte tot mai mare din zi;
• apar mișcări involuntare deranjante;
• mersul se modifică;
• apar episoade în care pacientul simte că picioarele rămân blocate;
• activitățile cotidiene necesită mai mult ajutor;
• apar simptome nonmotorii noi sau cele existente devin mai intense;
• schema de administrare devine dificil de gestionat;
• controlul simptomelor diferă foarte mult de la o parte a zilei la alta.

În astfel de situații, un jurnal al simptomelor poate fi foarte util. Pacientul sau aparținătorul poate nota orele la care sunt administrate medicamentele, momentele în care apar perioadele OFF, eventualele diskinezii și activitățile care devin dificil de realizat.

Aceste informații pot ajuta neurologul să înțeleagă mai precis cum funcționează tratamentul în viața de zi cu zi.

Ce opțiuni există pentru boala Parkinson avansată?

Atunci când tratamentul medicamentos oral a fost optimizat, dar controlul simptomelor rămâne insuficient, pentru anumiți pacienți pot fi evaluate terapii avansate.

Acestea pot include administrarea continuă a unor terapii prin intermediul unei pompe și, pentru pacienți selectați, stimularea cerebrală profundă.

Nu toate persoanele cu Parkinson sunt candidate pentru aceste tratamente. Alegerea depinde de tipul simptomelor, răspunsul la levodopa, frecvența perioadelor OFF, prezența diskineziilor, funcția cognitivă, bolile asociate și numeroși alți factori.

Selecția pacientului este, așadar, o etapă esențială.

Ce înseamnă tratamentul prin pompă?

În anumite forme de boală Parkinson avansată poate fi luată în considerare administrarea continuă a tratamentului, cu scopul de a obține un control mai constant al simptomelor și de a reduce fluctuațiile asociate administrării orale intermitente.

Există terapii administrate continuu la nivel intestinal și terapii administrate prin perfuzie subcutanată. Alegerea unei astfel de metode se face numai după evaluarea neurologică și după analiza beneficiilor, riscurilor și particularităților fiecărui pacient.

International Parkinson and Movement Disorder Society include terapiile intestinale cu levodopa printre terapiile asistate de dispozitiv utilizate în managementul bolii Parkinson avansate și acordă o importanță particulară selecției adecvate a pacientului.

Ce este stimularea cerebrală profundă?

Stimularea cerebrală profundă este o opțiune chirurgicală utilizată pentru anumite persoane cu boală Parkinson ale căror simptome nu mai sunt controlate satisfăcător doar prin tratamentul medicamentos. Procedura presupune stimularea electrică a unor regiuni cerebrale implicate în controlul mișcării.

Aceasta nu vindecă boala Parkinson și nu este indicată tuturor pacienților. Evaluarea pentru o astfel de intervenție este complexă și urmărește mai mulți factori, inclusiv tipul simptomelor, răspunsul la levodopa și profilul general al pacientului.

Ce rol are familia atunci când există suspiciunea sau diagnosticul de Parkinson?

Familia poate avea un rol important încă din perioada în care diagnosticul nu este stabilit.

Unele modificări sunt observate mai ușor din exterior. Un partener sau un copil poate remarca faptul că persoana merge mai încet, un braț nu se mai balansează normal, vocea este mai joasă, expresivitatea feței s a redus sau activitățile cotidiene durează mai mult.

Aceste observații pot fi utile în cadrul consultației, mai ales atunci când pot fi raportate cât mai concret: ce s a schimbat, când a început schimbarea și dacă aceasta a progresat.

După stabilirea diagnosticului, familia poate contribui și la monitorizarea răspunsului la tratament, la observarea perioadelor ON și OFF și la identificarea unor simptome nonmotorii pe care pacientul poate să nu le menționeze spontan.

Sprijinul nu înseamnă însă preluarea automată a tuturor activităților. Păstrarea autonomiei și a participării active la viața cotidiană rămâne importantă atât timp cât activitățile pot fi desfășurate în siguranță.

Ce întrebări să îi adresezi neurologului dacă există suspiciunea de Parkinson?

Înaintea consultației poate fi util să notezi atât simptomele observate, cât și întrebările pentru medic.

Printre întrebările care pot clarifica situația se numără:

• Simptomele observate sunt compatibile cu boala Parkinson sau există alte cauze posibile?
• Există elemente care sugerează boala Parkinson sau un alt tip de parkinsonism?
• Sunt necesare investigații suplimentare?
• Este indicat un RMN și ce informații ar putea oferi în acest caz?
• Ar fi utilă o investigație DaTSCAN?
• Dacă diagnosticul este boala Parkinson, ce simptome trebuie urmărite în perioada următoare?
• Este necesară începerea tratamentului în acest moment?
• Ce rol trebuie să aibă activitatea fizică și recuperarea?
• Ce modificări ar trebui să determine o reevaluare mai rapidă?

Pentru persoanele deja diagnosticate pot fi utile și întrebări precum:

• Perioadele în care simptomele reapar sunt perioade OFF?
• Mișcările involuntare pot fi diskinezii asociate tratamentului?
• Schema actuală mai controlează suficient simptomele?
• Este momentul pentru evaluarea unei terapii avansate?

Ce informații este util să pregătești înaintea consultației?

Un simptom descris precis poate oferi mai multe informații decât o formulare generală precum „se mișcă mai greu”.

Înainte de consultație, pacientul sau aparținătorul poate nota:

• când au fost observate primele modificări;
• care a fost primul simptom;
• dacă manifestările au început predominant pe o parte;
• dacă există tremor și în ce situații apare;
• dacă mersul s a modificat;
• dacă scrisul a devenit mai mic;
• dacă dexteritatea mâinilor s a redus;
• dacă au apărut modificări ale somnului;
• dacă există o diminuare persistentă a mirosului;
• dacă există constipație persistentă;
• toate medicamentele și suplimentele utilizate;
• bolile neurologice existente în familie;
• modul în care simptomele afectează activitățile zilnice.

Atunci când o manifestare apare doar ocazional și poate fi înregistrată în siguranță, o filmare realizată cu telefonul poate fi utilă pentru a arăta neurologului cum se prezintă simptomul în afara cabinetului.

De la primele semne la un plan de management adaptat

Dacă tu sau cineva apropiat ați observat tremor de repaus, încetinirea progresivă a mișcărilor, rigiditate, modificări ale mersului sau pierderea dexterității, următorul pas este evaluarea neurologică.

Consultația neurologică permite analiza întregului tablou, diferențierea bolii Parkinson de alte cauze de parkinsonism și stabilirea investigațiilor necesare. Dacă diagnosticul este confirmat, tratamentul este adaptat simptomelor și stadiului bolii și poate fi modificat pe măsură ce nevoile pacientului se schimbă.

În cadrul Elytis Hospital, pacienții au acces la consultații de Neurologie pentru evaluarea simptomelor, diagnosticul diferențial și monitorizarea bolii Parkinson. Programează rapid o consultație completă de Neurologie și ai grijă de sănătatea ta și a celor dragi.

Întrebări frecvente despre boala Parkinson

Ultima revizuire medicală: 27.08.2026, Dr. Cătălina Bistriceanu – Medic Specialist Neurologie 

Referințe: 

• Armstrong, Melissa J., and Michael S. Okun. “Diagnosis and Treatment of Parkinson Disease: A Review.” JAMA, vol. 323, no. 6, 2020, pp. 548-560. doi:10.1001/jama.2019.22360.
  https://doi.org/10.1001/jama.2019.22360
• Bloem, Bastiaan R., Michael S. Okun, and Christine Klein. “Parkinson’s Disease.” The Lancet, vol. 397, no. 10291, 2021, pp. 2284-2303. doi:10.1016/S0140-6736(21)00218-X.
  https://doi.org/10.1016/S0140-6736(21)00218-X
• de Bie, Rob M. A., et al. “Update on Treatments for Parkinson’s Disease Motor Fluctuations: An International Parkinson and Movement Disorder Society Evidence-Based Medicine Review.” Movement Disorders, vol. 40, no. 5, 2025, pp. 776-794. doi:10.1002/mds.30162.
  https://doi.org/10.1002/mds.30162
• Heinzel, Sebastian, et al. “Update of the MDS Research Criteria for Prodromal Parkinson’s Disease.” Movement Disorders, vol. 34, no. 10, 2019, pp. 1464-1470. doi:10.1002/mds.27802.
  https://doi.org/10.1002/mds.27802
• Postuma, Ronald B., et al. “MDS Clinical Diagnostic Criteria for Parkinson’s Disease.” Movement Disorders, vol. 30, no. 12, 2015, pp. 1591-1601. doi:10.1002/mds.26424.
  https://doi.org/10.1002/mds.26424