Viaţa persoanelor care suferă de epilepsie sau aritmii va putea fi salvată datorită unui dispozitiv revoluţionar

Aproape două treimi din cazurile de epilepsie nu au nicio explicaţie medicală clară. Factorii de risc cunoscuți includ un istoric de paralizie cerebrală, infecții ale creierului – cum ar fi meningita, un accident vascular cerebral, traumatisme craniene, tumori cerebrale ori boli neurologice cum ar fi boala Alzheimer. Datorită acestui aspect această boala este extrem de periculoasă pentru persoanele în cauză.

De asemenea, dereglarea ritmului normal al inimii poate duce, în cazurile severe, la infarct sau la atac cerebral. Chiar şi inima unei persoane fără probleme de sănătate poate bate uneori prea lent sau prea rapid, insă, dacă episoadele durează mult sau se repetă, acestea pot sa devina o adevărată amenintare la adresa sănătăţii unei persoane.

Stiinta vine în ajutorul persoanelor cu astfel de probleme prin dezvoltarea unor dispozitive electronice elastice, care se pot arcui cu uşurinţă şi care sunt atât de subţiri încât pot fi inserate într-un ac de siringă cu diametrul de 0,1 milimetri, iar apoi injectate în ţesut viu.

Aceste dispozitive au fost introduse în creierul unor rozătoare, iar imediat după ce s-au desfăcut, au început să monitorizeze activitatea biologică a şoarecilor.

Această invenţie extraordinară ar face posibilă monitorizarea continuă a funcţiilor biologice de pe suprafaţa unor structuri care nu sunt plate, cum ar fi cavităţile. Cu ajutorul lor s-ar putea interveni în cazul multor afecţiuni, printre care şi epilepsia sau aritmiile cardiace.

Studiile realizate până acum au arătat că dispozitive similare pot fi implantate chirurgical, însă, până în prezent nu a fost posibil să fie controlată cu precizie amplasarea lor în zone ţintă ale corpului într-un mod care să nu fie invaziv.

Acum, însă, o echipă de savanţi au dezvoltat dispozitive electronice în formă de plasă, făcute dintr-o combinaţie de polimer şi metal. Odată rulate şi introduse într-un ac, acestea pot fi inserate în regiuni specifice ale ţesutului viu. Ajunse la locul potrivit, acestea se deschid la 80% din dimensiunea anterioară, însă acest lucru nu le afectează funcţionarea în niciun fel.