Imunoterapia în tratamentul cancerului la Elytis Hospital Iași: cum susține sistemul imunitar să lupte împotriva bolii

• Ce este imunoterapia și cum funcționează?
• Tipuri principale de imunoterapie
• În ce tipuri de cancer este utilizată imunoterapia?
• Care sunt avantajele imunoterapiei față de tratamentele clasice?
• Reacții adverse și limite ale imunoterapiei
• Imunoterapia și medicina personalizată
• Întrebări frecvente despre imunoterapie (FAQ)
• Perspective și viitorul imunoterapiei
• Avantajele imunoterapiei la Elytis Hospital Iași

Imunoterapia în tratamentul cancerului reprezintă una dintre cele mai importante inovații medicale din ultimele decenii, schimbând radical modul în care este abordată boala oncologică. Spre deosebire de terapiile clasice, precum chimioterapia sau radioterapia, care acționează direct asupra celulelor tumorale, imunoterapia stimulează propriul sistem imunitar al pacientului pentru a recunoaște și distruge celulele canceroase.

Pe scurt, această formă de tratament oncologic modern „antrenează” mecanismele naturale de apărare ale organismului, ajutându-le să identifice mai eficient tumora și să o combată. Sistemul imunitar are, în mod normal, capacitatea de a detecta celulele anormale. Totuși, cancerul dezvoltă strategii complexe prin care se ascunde sau blochează reacția imună. Aici intervine imunoterapia: elimină aceste bariere și reactivează răspunsul defensiv al organismului.

În prezent, imunoterapia pentru cancer este utilizată în numeroase tipuri de tumori și a demonstrat rezultate remarcabile în anumite forme avansate de boală. Deși nu reprezintă o soluție universală și nu este potrivită pentru toți pacienții, ea deschide perspective reale pentru tratamente mai personalizate și mai eficiente. În continuare, vom explica clar cum funcționează imunoterapia, ce tipuri există, în ce situații este indicată și care sunt beneficiile și limitele acestei terapii inovatoare.

Ce este imunoterapia și cum funcționează?

Imunoterapia este un tratament oncologic modern care utilizează și potențează mecanismele naturale ale sistemului imunitar pentru a identifica și distruge celulele canceroase. În loc să atace direct tumora, așa cum fac chimioterapia sau radioterapia, această terapie imunologică activează sau modulează răspunsul imun al organismului.

Pe scurt, mecanismul imunoterapiei constă în „reactivarea” sau amplificarea capacității sistemului imunitar de a recunoaște celulele maligne ca fiind periculoase și de a le elimina. 

Cum recunoaște sistemul imunitar celulele canceroase?

Sistemul imunitar are rolul de a proteja organismul împotriva agenților patogeni (virusuri, bacterii) și de a elimina celulele anormale. În acest proces, un rol central îl au limfocitele T, celule specializate care pot identifica și distruge celulele considerate „străine” sau modificate.

Celulele canceroase prezintă la suprafața lor anumite proteine anormale, numite antigene tumorale. Limfocitele T pot detecta aceste antigene și pot declanșa un răspuns imun, care presupune atacarea și distrugerea celulelor maligne. În mod ideal, acest mecanism ar trebui să prevină dezvoltarea tumorilor.

Totuși, cancerul este o boală complexă și adaptativă. În timp, celulele tumorale dezvoltă mecanisme sofisticate de apărare, fenomen cunoscut sub numele de „evitare imună” (immune evasion).

Ce este fenomenul de evitare imună?

Evitarea imună reprezintă capacitatea celulelor canceroase de a se ascunde sau de a inhiba răspunsul sistemului imunitar. Printre strategiile utilizate se numără:

• reducerea expresiei antigenelor tumorale, pentru a deveni mai greu de recunoscut;
  
• producerea unor substanțe care inhibă activitatea limfocitelor T;
  
• activarea unor „puncte de control” imun (immune checkpoints) care acționează ca frâne biologice ale răspunsului imun.
  

Aceste mecanisme explică de ce sistemul imunitar nu reacționează întotdeauna eficient împotriva cancerului. Practic, tumora creează un microambient protector care blochează atacul imun sau îl face insuficient.

În multe cazuri, organismul detectează celulele anormale, dar răspunsul este prea slab, prea lent sau este suprimat activ de către tumoră. Aici intervine rolul imunoterapiei.

Ce face diferit imunoterapia?

Imunoterapia nu înlocuiește sistemul imunitar, ci îl sprijină și îl optimizează. Mecanismul imunoterapiei poate varia în funcție de tipul utilizat, însă obiectivul principal rămâne același: creșterea eficienței răspunsului imun împotriva celulelor canceroase.

Stimulează răspunsul imun

Unele forme de terapie imunologică cresc activitatea limfocitelor T sau a altor componente ale sistemului imunitar. Prin stimularea acestora, organismul devine mai capabil să identifice și să atace tumora.

Acest tip de intervenție poate intensifica reacția imună deja existentă, transformând un răspuns slab într-unul eficient și susținut.

Îndepărtează „frânele” sistemului imunitar

Unul dintre cele mai importante progrese în imunoterapia cancer constă în utilizarea inhibitorilor punctelor de control imun. În mod normal, aceste puncte de control (precum PD-1 sau CTLA-4) au rolul de a preveni reacțiile autoimune excesive.

Cancerul exploatează aceste mecanisme și activează „frânele” sistemului imunitar pentru a evita distrugerea. Imunoterapia blochează aceste semnale de inhibare, permițând limfocitelor T să își reia activitatea antitumorală.

Practic, tratamentul nu atacă direct tumora, ci elimină obstacolele care împiedică sistemul imunitar să o combată.

Învață organismul să recunoască mai bine tumora

Unele forme de imunoterapie, precum vaccinurile terapeutice sau terapiile celulare personalizate, „educă” sistemul imunitar să recunoască mai precis celulele tumorale. Acest proces poate genera chiar și o formă de memorie imunologică, ceea ce înseamnă că organismul rămâne pregătit să reacționeze dacă boala reapare.

Această capacitate diferențiază imunoterapia de alte tipuri de tratament oncologic modern, deoarece oferă posibilitatea unui răspuns de durată, nu doar a unei intervenții temporare asupra tumorii.

Mecanismul de acțiune al imunoterapiei:

• Sistemul imunitar poate recunoaște celulele canceroase prin intermediul limfocitelor T.
  
• Tumorile dezvoltă mecanisme de evitare imună.
  
• Imunoterapia reactivează sau amplifică răspunsul imun.
  
• Unele terapii elimină „frânele” biologice ale sistemului imunitar.
  
• Alte terapii îl antrenează să recunoască mai eficient tumora.
  

Imunoterapia reprezintă o schimbare de paradigmă în oncologie. În loc să lupte singură împotriva cancerului, medicina modernă învață organismul să participe activ la propria apărare, transformând sistemul imunitar într-un aliat esențial în tratamentul bolii.

Tipuri principale de imunoterapie

Atunci când discutăm despre tipuri de imunoterapie, este important să înțelegem că nu vorbim despre o singură procedură, ci despre mai multe forme de imunoterapie în cancer, fiecare având un mecanism diferit de acțiune. Alegerea terapiei depinde de tipul de cancer, stadiul bolii, profilul molecular al tumorii și starea generală a pacientului.

Inhibitori ai punctelor de control imun (checkpoint inhibitors)

Aceștia reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri în tratamentul oncologic modern și au schimbat semnificativ prognosticul în anumite tipuri de cancer.

Ce sunt punctele de control imun?

Sistemul imunitar are mecanisme de reglare care previn reacțiile excesive sau autoimune. Printre acestea se numără așa-numitele „puncte de control” (immune checkpoints), proteine care funcționează ca niște frâne biologice.

Cele mai cunoscute sunt:

• PD-1 (Programmed Death-1) – receptor prezent pe limfocitele T
  
• PD-L1 (Programmed Death Ligand-1) – ligand exprimat de unele celule tumorale
  
• CTLA-4 (Cytotoxic T-Lymphocyte Antigen 4) – proteină care reglează activarea limfocitelor T
  

În mod normal, aceste mecanisme protejează organismul de reacții autoimune. Însă multe tumori exprimă PD-L1, care se leagă de PD-1 și „dezactivează” limfocitele T, împiedicând atacul asupra celulelor canceroase.

Cum funcționează inhibitorii de checkpoint?

Acești agenți terapeutici blochează interacțiunea dintre PD-1 și PD-L1 sau inhibă CTLA-4, eliminând frânele sistemului imunitar. Rezultatul este reactivarea limfocitelor T și reluarea atacului împotriva tumorii.

În ce tipuri de cancer sunt utilizați inhibitorii punctelor de control?

Inhibitorii punctelor de control imun sunt utilizați în:

• melanom malign,
  
• cancer pulmonar non-microcelular,
  
• cancer renal,
  
• cancer vezical,
  
• anumite forme de cancer colorectal,
  
• limfoame.
  

Această formă de terapie imunologică a demonstrat, în unele cazuri, răspunsuri de durată și chiar remisiuni prelungite.

Terapia CAR-T

Terapia CAR-T este una dintre cele mai avansate forme de imunoterapie și implică o abordare personalizată.

CAR-T este prescurtarea pentru  „Chimeric Antigen Receptor T-cell”. Procedura presupune:

• Recoltarea limfocitelor T din sângele pacientului.
  
• Modificarea lor genetică în laborator pentru a exprima un receptor special (CAR), capabil să recunoască un antigen specific de pe suprafața celulelor tumorale.
  
• Multiplicarea acestor celule modificate.
  
• Reinfuzarea lor în organismul pacientului.
  

Aceste limfocite „reprogramate” pot identifica și distruge celulele canceroase cu o precizie crescută.

Utilizare în cancere hematologice

Terapia CAR-T este utilizată în special în:

• leucemii acute limfoblastice,
  
• limfoame non-Hodgkin,
  
• mielom multiplu.
  

În anumite cazuri refractare la tratamentele clasice, CAR-T a oferit rezultate remarcabile. Totuși, este o procedură complexă, disponibilă în centre specializate și asociată cu riscuri specifice, cum ar fi sindromul de eliberare de citokine.

Anticorpi monoclonali

Anticorpii monoclonali reprezintă o altă categorie importantă din lista de tipuri de imunoterapie.

Acești anticorpi sunt creați în laborator pentru a recunoaște și a se lega de antigene specifice prezente pe suprafața celulelor tumorale. Prin această legare, ei pot:

• marca celula canceroasă pentru distrugere de către sistemul imunitar;
  
• bloca semnalele de creștere tumorală;
  
• livra substanțe toxice direct în celula malignă (anticorpi conjugați).
  

Această abordare permite o țintire mai precisă comparativ cu terapiile clasice, reducând afectarea țesuturilor sănătoase.

Anticorpii monoclonali sunt utilizați în multiple tipuri de cancer, inclusiv cancer de sân, colorectal, pulmonar și limfoame.

Vaccinuri terapeutice împotriva cancerului

Spre deosebire de vaccinurile preventive (precum cele împotriva virusului HPV), vaccinurile terapeutice sunt administrate pacienților deja diagnosticați cu cancer.

Ele stimulează sistemul imunitar să recunoască antigenele tumorale și să declanșeze un răspuns imun specific împotriva celulelor canceroase.

Aceste vaccinuri pot fi personalizate, utilizând componente prelevate din propria tumoră a pacientului. Deși domeniul este încă în dezvoltare, rezultatele cercetărilor sunt promițătoare.

Citokine și alte terapii imunostimulatoare

Citokinele sunt proteine produse natural de organism, cu rol esențial în reglarea răspunsului imun. În context oncologic, unele citokine pot fi administrate pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.

Exemple:

• interleukine (IL-2),
  
• interferoni.
  

Aceste substanțe pot intensifica reacția imună împotriva tumorii, însă sunt asociate cu efecte adverse mai frecvente și sunt utilizate selectiv.

Fiecare dintre aceste tipuri de imunoterapie acționează diferit asupra sistemului imunitar, dar toate au un obiectiv comun: transformarea mecanismelor naturale de apărare ale organismului într-un instrument eficient împotriva cancerului.

 Tabel: Tipuri de imunoterapie și mecanismul lor

Tip de imunoterapie	Mecanism principal	Exemple clinice	Tipuri de cancer indicate
Inhibitori checkpoint	„Eliberează frâna” sistemului imunitar	Anti-PD-1, Anti-CTLA-4	Melanom, NSCLC, limfoame
Terapia CAR-T	Modifică genetic limfocitele T	CD19 CAR-T	Limfoame, leucemii
Anticorpi monoclonali	Țintesc antigene tumorale specifice	Rituximab, Trastuzumab	Limfoame, cancer mamar
Vaccinuri terapeutice	Stimulează imunitatea specifică tumorii	Vaccinuri peptide/mRNA	Studiu clinic, melanom
Citokine și alte terapii imunostimulatoare	Activează celulele imune	IL-2, IFN-alpha	Melanom, RCC

În ce tipuri de cancer este utilizată imunoterapia?

Imunoterapia este indicată în special în anumite tipuri de cancer unde mecanismele de evitare imună joacă un rol important în progresia bolii. Deși nu este potrivită pentru toate formele oncologice, în unele situații a devenit standard terapeutic sau parte integrantă a schemelor moderne de tratament.

Studiile clinice arată eficiență crescută în tumori caracterizate printr-o încărcătură mutațională mare sau prin expresia anumitor biomarkeri (precum PD-L1 sau instabilitatea microsatelitară). În astfel de cazuri, sistemul imunitar poate fi reactivat mai eficient printr-o terapie imunologică adecvată.

Mai jos sunt principalele tipuri de cancer în care imunoterapia cancer este utilizată frecvent:

Melanom malign

Melanomul malign a fost una dintre primele forme de cancer în care inhibitorii punctelor de control imun au demonstrat rezultate spectaculoase.

Înainte de apariția imunoterapiei, opțiunile pentru melanomul metastatic erau limitate, iar prognosticul era rezervat. Introducerea inhibitorilor PD-1 și CTLA-4 a schimbat radical perspectiva terapeutică.

Studiile clinice arată eficiență crescută în melanomul avansat, unde s-au observat rate de supraviețuire semnificativ îmbunătățite și, în unele cazuri, răspunsuri de lungă durată. În prezent, imunoterapia este indicată în special în stadiile avansate, dar și ca tratament adjuvant după intervenția chirurgicală.

Cancer pulmonar non-microcelular

Cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC) este una dintre cele mai frecvente indicații pentru imunoterapie.

Imunoterapia este indicată în special la pacienții cu expresie crescută a proteinei PD-L1 sau în combinație cu chimioterapia în anumite stadii ale bolii.

Comparativ cu tratamentele clasice, inhibitorii de checkpoint au demonstrat:

• creșterea supraviețuirii globale,
  
• răspunsuri mai durabile,
  
• un profil diferit de reacții adverse.
  

Studiile clinice arată eficiență crescută în stadiile avansate sau metastatice, iar în unele cazuri imunoterapia este utilizată chiar ca primă linie de tratament.

Cancer renal

Carcinomul renal, în special forma cu celule clare, este un alt exemplu în care imunoterapia a devenit standard terapeutic în stadiile avansate.

În trecut, opțiunile terapeutice erau limitate și cu eficiență modestă. În prezent, combinațiile dintre imunoterapie și terapii țintite oferă rezultate superioare.

Imunoterapia este indicată în special în:

• cancer renal metastatic,
  
• situații în care boala nu răspunde la terapiile convenționale.
  

Studiile clinice arată eficiență crescută în combinații terapeutice, cu îmbunătățirea ratei de supraviețuire și a controlului bolii.

Cancer vezical

Cancerul vezical, în special cel urotelial avansat, reprezintă o altă indicație importantă pentru imunoterapie.

Pacienții care nu pot tolera chimioterapia sau care prezintă recidivă după tratament pot beneficia de inhibitori ai punctelor de control imun.

Imunoterapia este indicată în special în:

• forme avansate sau metastatice,
  
• pacienți ineligibili pentru chimioterapie pe bază de platină.
  

Studiile clinice arată eficiență crescută în controlul bolii și în prelungirea supraviețuirii în comparație cu tratamentele anterioare standard.

Limfoame

În cancerele hematologice, precum anumite tipuri de limfoame (de exemplu, limfomul Hodgkin și unele limfoame non-Hodgkin), imunoterapia are un rol important.

Limfomul Hodgkin clasic prezintă adesea expresie crescută a PD-L1, ceea ce îl face deosebit de sensibil la inhibitorii PD-1.

Studiile clinice arată eficiență crescută în cazurile refractare sau recidivate, unde imunoterapia poate obține rate de răspuns semnificative.

De asemenea, în unele limfoame și leucemii, terapia CAR-T a demonstrat rezultate remarcabile la pacienții care nu au răspuns la alte tratamente.

Cancer colorectal cu instabilitate microsatelitară (MSI-H)

Nu toate formele de cancer colorectal răspund la imunoterapie. Însă un subgrup specific — cel caracterizat prin instabilitate microsatelitară înaltă (MSI-H) sau deficit de reparare a ADN-ului (dMMR) — prezintă o sensibilitate crescută la acest tip de tratament.

Aceste tumori au un număr mare de mutații, ceea ce le face mai „vizibile” pentru sistemul imunitar.

Imunoterapia este indicată în special în:

• cancer colorectal metastatic MSI-H/dMMR,
  
• cazuri în care boala nu răspunde la chimioterapie convențională.
  

Studiile clinice arată eficiență crescută în acest subgrup, cu rate de răspuns superioare tratamentelor clasice.

Imunoterapia în cancer nu este un tratament universal aplicabil tuturor pacienților, însă a devenit esențială în anumite tipuri de tumori. Indicația se bazează pe factori precum:

• tipul histologic al tumorii,
  
• expresia biomarkerilor,
  
• profilul molecular,
  
• stadiul bolii.

 Tabel: Tipuri de cancer și eficiența imunoterapiei

Tip cancer	Indicație imunoterapie	Biomarkeri relevanți	Răspuns clinic observat
Melanom	Avansat/metastatic	PD-L1, TMB ridicat	Răspuns durabil, remisiuni prelungite
NSCLC	Avansat/metastatic	PD-L1 crescut	Supraviețuire crescută, răspuns mai durabil
Cancer renal	Metastatic	PD-L1	Control al bolii, combinații eficiente
Cancer vezical	Avansat/metastatic	PD-L1	Prelungirea supraviețuirii
Limfoame	Refractare/recidivă	PD-L1, CD19 (CAR-T)	Răspuns semnificativ la linia a doua
CRC MSI-H	Metastatic	MSI-H/dMMR	Răspuns semnificativ, rate mai bune decât chimioterapia

Care sunt avantajele imunoterapiei față de tratamentele clasice?

În ultimii ani, discuția despre beneficii imunoterapie a devenit tot mai prezentă în oncologie, pe măsură ce rezultatele studiilor clinice au confirmat eficiența acestei abordări în anumite tipuri de cancer. Deși nu înlocuiește complet terapiile tradiționale, imunoterapia aduce o serie de avantaje importante comparativ cu chimioterapia sau radioterapia.

Este esențial însă să subliniem că alegerea tratamentului depinde de numeroși factori medicali, iar imunoterapia nu este potrivită pentru toți pacienții. Totuși, în indicațiile corecte, avantajele imunoterapiei în cancer pot fi semnificative.

Țintire mai precisă

Unul dintre cele mai importante avantaje imunoterapie cancer este modul său de acțiune mai specific.

Chimioterapia acționează asupra tuturor celulelor care se divid rapid, ceea ce înseamnă că afectează nu doar celulele tumorale, ci și celulele sănătoase (măduvă osoasă, mucoasă digestivă, foliculi de păr). De aici apar efectele adverse bine cunoscute.

În schimb, imunoterapia:

• stimulează sistemul imunitar să identifice celulele tumorale;
  
• vizează mecanisme moleculare specifice (precum PD-1/PD-L1);
  
• permite o intervenție mai direcționată asupra tumorii.
  

Această abordare nu înseamnă absența reacțiilor adverse, dar mecanismul imunoterapiei este mai selectiv, reducând afectarea directă a țesuturilor sănătoase.

Răspuns de durată și memorie imunologică

Un alt beneficiu major al imunoterapiei este potențialul de a genera un răspuns imun de lungă durată.

Sistemul imunitar are capacitatea naturală de a dezvolta „memorie imunologică”. Odată ce a recunoscut și a combătut un agent patogen (sau, în acest caz, celule tumorale), el poate rămâne pregătit să reacționeze rapid la o eventuală reapariție.

În unele tipuri de cancer, studiile clinice arată eficiență crescută pe termen lung, cu remisiuni prelungite chiar și după încheierea tratamentului. Aceasta este o diferență importantă față de terapiile clasice, care acționează doar cât timp sunt administrate.

Imunoterapia nu „omoară” doar celulele tumorale prezente, ci poate contribui la menținerea unui control imun continuu asupra bolii.

Toxicitate diferită față de chimioterapie

Un alt aspect relevant atunci când discutăm despre avantaje imunoterapie cancer este profilul de toxicitate.

Chimioterapia este asociată frecvent cu:

• greață și vărsături,
  
• căderea părului,
  
• scăderea imunității,
  
• oboseală severă,
  
• afectarea măduvei osoase.
  

Imunoterapia are un tip diferit de reacții adverse, deoarece acționează prin stimularea sistemului imunitar. Cele mai frecvente reacții sunt de natură inflamatorie sau autoimună, putând afecta:

• pielea,
  
• tiroida,
  
• plămânii,
  
• colonul,
  
• ficatul.
  

Deși unele reacții pot fi serioase și necesită monitorizare atentă, mulți pacienți tolerează imunoterapia mai bine decât chimioterapia convențională.

Este important de reținut că „mai bine tolerată” nu înseamnă lipsită de riscuri. Managementul reacțiilor adverse face parte integrantă din tratamentul modern.

Posibilitatea tratamentului personalizat

Un alt element esențial dintre beneficii imunoterapie este integrarea sa în medicina personalizată.

În prezent, decizia de a administra imunoterapie nu se bazează doar pe tipul de cancer, ci și pe:

• expresia PD-L1,
  
• instabilitatea microsatelitară (MSI-H),
  
• încărcătura mutațională tumorală,
  
• alte caracteristici moleculare.
  

Această selecție pe bază de biomarkeri permite alegerea pacienților care au cele mai mari șanse de răspuns la tratament.

În plus, terapii precum CAR-T sunt concepute individual, folosind propriile celule ale pacientului, modificate genetic pentru a recunoaște tumora. Aceasta reprezintă un exemplu clar de tratament oncologic modern adaptat fiecărui caz în parte.

Imunoterapia nu este un substitut universal al chimioterapiei sau radioterapiei, dar reprezintă un progres major în oncologie. Pentru pacienții eligibili, avantajele imunoterapiei în cancer pot însemna nu doar prelungirea supraviețuirii, ci și o calitate mai bună a vieții și un control mai eficient al bolii pe termen lung.

Tabel: Avantaje și limite ale imunoterapiei

Aspect	Avantaje	Limite/Riscuri
Țintire	Răspuns imun specific tumorii	Nu toate tumorile exprimă antigene vizibile
Durabilitate	Memorie imunologică → răspuns pe termen lung	Răspuns nu este universal
Toxicitate	Diferită de chimioterapie, mai selectivă	Reacții autoimune, inflamații (colită, pneumonită)
Personalizare	Terapie adaptată biomarkerilor și profilului genetic	Necesită testare și evaluare multidisciplinară
Combinare cu alte tratamente	Posibilitate de terapii integrate	Necesită monitorizare atentă și gestionare riscuri

Reacții adverse și limite ale imunoterapiei

Deși promițătoare, imunoterapia nu este lipsită de riscuri. Ca orice tratament oncologic modern, aceasta are indicații precise, beneficii demonstrate în anumite contexte clinice și limite bine definite. Pentru o abordare responsabilă și echilibrată, este esențial să discutăm atât despre eficiență, cât și despre reacțiile adverse și situațiile în care terapia nu oferă rezultatele dorite.

Unul dintre aspectele fundamentale ale mecanismului imunoterapiei este stimularea sau deblocarea sistemului imunitar. Însă, atunci când sistemul imun este activat intens, pot apărea reacții nedorite care afectează țesuturi sănătoase.

Reacții autoimune

Cele mai frecvente efecte secundare ale imunoterapiei sunt de natură autoimună sau inflamatorie. Practic, sistemul imunitar, odată „deblocat”, poate începe să atace nu doar celulele tumorale, ci și structuri normale ale organismului.

Aceste reacții sunt cunoscute sub denumirea de „evenimente adverse mediate imun” (immune-related adverse events – irAEs).

Pot fi afectate:

• glanda tiroidă (hipotiroidism sau hipertiroidism),
  
• glandele suprarenale,
  
• pancreasul,
  
• hipofiza.
  

În majoritatea cazurilor, aceste reacții sunt gestionabile prin monitorizare atentă și tratament cu corticosteroizi sau alte medicamente imunosupresoare. Identificarea precoce este esențială pentru prevenirea complicațiilor severe.

Inflamații: colită, pneumonită, dermatite

Printre cele mai cunoscute reacții inflamatorii asociate imunoterapiei se numără:

• Colita imună – inflamație a colonului, care poate provoca diaree severă, dureri abdominale și deshidratare.
  
• Pneumonita imună – inflamație a țesutului pulmonar, manifestată prin tuse, dificultăți de respirație și infiltrate pulmonare vizibile imagistic.
  
• Dermatite și reacții cutanate – erupții, prurit sau inflamații ale pielii.
  

Aceste manifestări apar deoarece sistemul imunitar devine hiperactiv și reacționează împotriva țesuturilor proprii. Deși incidența formelor severe este relativ redusă, ele pot deveni serioase dacă nu sunt tratate prompt.

Este important de subliniat că profilul de toxicitate al imunoterapiei este diferit față de cel al chimioterapiei. Nu este neapărat mai ușor sau mai greu de tolerat, ci implică un alt tip de risc, care necesită supraveghere medicală specializată.

De ce nu funcționează la toți pacienții?

Un alt aspect esențial pentru credibilitatea medicală este recunoașterea faptului că imunoterapia cancer nu produce răspuns la toți pacienții.

Există mai multe explicații:

• Heterogenitatea tumorală – nu toate tumorile exprimă antigene ușor de recunoscut de sistemul imunitar.
  
• Microambient tumoral supresiv – unele tumori creează un mediu puternic inhibitor pentru limfocitele T.
  
• Absența biomarkerilor predictivi favorabili – expresia scăzută a PD-L1 sau lipsa instabilității microsatelitare poate reduce șansele de răspuns.
  
• Factori individuali ai pacientului – vârsta, comorbiditățile, statusul imun general.
  

Studiile clinice arată că doar un anumit procent dintre pacienți obțin un răspuns obiectiv la imunoterapie, iar identificarea celor care vor beneficia este o provocare continuă în oncologie.

Importanța biomarkerilor

Pentru a crește eficiența tratamentului și a reduce expunerea inutilă la potențiale riscuri, selecția pacienților pe baza biomarkerilor este esențială.

Biomarkerii utilizați frecvent includ:

• expresia PD-L1,
  
• instabilitatea microsatelitară (MSI-H) sau deficitul de reparare a ADN-ului (dMMR),
  
• încărcătura mutațională tumorală (TMB).
  

Acești parametri ajută oncologul să estimeze probabilitatea de răspuns la terapie imunologică. Medicina personalizată joacă un rol central în utilizarea corectă a imunoterapiei, reducând riscul administrării unui tratament ineficient.

Limite practice ale imunoterapiei

Pe lângă reacțiile adverse și variabilitatea răspunsului, există și alte limite:

• costuri ridicate,
  
• acces limitat în anumite sisteme de sănătate,
  
• necesitatea monitorizării în centre specializate,
  
• lipsa datelor pe termen foarte lung pentru unele indicații recente.
  

Deși promițătoare, imunoterapia nu este lipsită de riscuri și nu reprezintă o soluție universală. Ea trebuie integrată într-un plan terapeutic personalizat, stabilit de o echipă multidisciplinară. În oncologie, progresul real nu înseamnă doar terapii inovatoare, ci și utilizarea lor responsabilă, bazată pe dovezi științifice și pe evaluarea atentă a fiecărui pacient în parte.

Imunoterapia și medicina personalizată

Unul dintre cele mai importante progrese în oncologia modernă este trecerea de la tratamente standardizate la terapii adaptate profilului biologic al fiecărui pacient. În acest context, imunoterapia și medicina personalizată sunt strâns legate.

Imunoterapia nu este administrată „automat” tuturor pacienților diagnosticați cu cancer. Alegerea sa se bazează pe analize moleculare, biomarkeri specifici și evaluarea atentă a caracteristicilor tumorii. Această abordare crește șansele de răspuns și reduce expunerea inutilă la tratamente care nu ar avea eficiență.

Testarea biomarkerilor (PD-L1, MSI-H etc.)

Biomarkerii sunt indicatori biologici care oferă informații despre comportamentul tumorii și probabilitatea de răspuns la un anumit tratament.

În cazul imunoterapiei, cei mai utilizați biomarkeri includ:

• PD-L1 – exprimarea crescută a acestei proteine pe suprafața celulelor tumorale poate indica o probabilitate mai mare de răspuns la inhibitorii PD-1/PD-L1.
  
• MSI-H (instabilitate microsatelitară înaltă) – tumori cu numeroase mutații genetice, mai „vizibile” pentru sistemul imunitar.
  
• dMMR (deficit de reparare a ADN-ului) – asociat cu sensibilitate crescută la imunoterapie.
  
• TMB (tumor mutational burden) – încărcătura mutațională tumorală ridicată poate corela cu un răspuns imun mai eficient.
  

Testarea acestor biomarkeri se face prin analize histopatologice și moleculare, utilizând probe din țesutul tumoral sau, în unele cazuri, teste din sânge.

Această etapă este esențială pentru stabilirea criteriilor de eligibilitate imunoterapie și face parte integrantă din practica oncologică actuală.

Importanța profilării genetice

Profilarea genetică a tumorii presupune analiza detaliată a modificărilor moleculare prezente în celulele canceroase. Aceasta permite:

• identificarea mutațiilor specifice;
  
• evaluarea instabilității genomice;
  
• determinarea sensibilității la anumite terapii.
  

În cadrul unui tratament oncologic modern, profilarea genetică ajută la alegerea terapiei optime – fie imunoterapie, terapie țintită, chimioterapie sau combinații între acestea.

De exemplu, un pacient cu cancer colorectal metastatic și MSI-H are șanse semnificativ mai mari de a răspunde la imunoterapie comparativ cu un pacient fără această caracteristică moleculară.

Prin urmare, medicina personalizată nu înseamnă doar acces la tehnologii avansate, ci și utilizarea inteligentă a datelor biologice pentru a adapta tratamentul fiecărui caz.

Rolul oncologului în alegerea terapiei

Decizia de a administra imunoterapie nu este luată exclusiv pe baza unui singur test. Oncologul analizează un ansamblu complex de factori:

• tipul și stadiul cancerului;
  
• rezultatele biomarkerilor;
  
• istoricul tratamentelor anterioare;
  
• starea generală a pacientului (status de performanță);
  
• comorbiditățile existente;
  
• potențialele riscuri autoimune.
  

În multe situații, decizia este discutată în cadrul unei comisii multidisciplinare (tumor board), unde oncologi, anatomopatologi, radiologi și alți specialiști colaborează pentru stabilirea celui mai potrivit plan terapeutic.

Această abordare crește siguranța și eficiența tratamentului și reduce incertitudinile.

Cine poate face imunoterapie?

Întrebarea „cine poate face imunoterapie” este frecventă și legitimă. Răspunsul depinde de mai mulți factori medicali.

Imunoterapia este indicată în special pacienților care:

• au un tip de cancer pentru care există aprobare terapeutică;
  
• prezintă biomarkeri favorabili (PD-L1 crescut, MSI-H, TMB ridicat etc.);
  
• au o stare generală care permite administrarea tratamentului;
  
• nu prezintă boli autoimune severe active care ar putea fi agravate de terapie.
  

De asemenea, în unele cazuri, imunoterapia este utilizată ca primă linie de tratament, iar în altele ca terapie de linia a doua sau ulterioară, în funcție de răspunsul la terapiile anterioare.

Criterii de eligibilitate imunoterapie

Criteriile de eligibilitate imunoterapie includ, în general:

• Confirmarea histologică a tipului de cancer.
  
• Testarea biomarkerilor relevanți.
  
• Evaluarea stadiului bolii.
  
• Analiza funcțiilor organelor (ficat, rinichi, plămâni).
  
• Absența contraindicațiilor majore, precum boli autoimune active severe sau transplant de organ recent.
  

Eligibilitatea este stabilită individual, iar nu toți pacienții cu același diagnostic vor primi aceeași recomandare terapeutică.

Imunoterapia și medicina personalizată merg mână în mână în oncologia actuală. Testarea biomarkerilor, profilarea genetică și evaluarea clinică atentă permit identificarea pacienților care pot beneficia cel mai mult de această formă de terapie imunologică.

Răspunsul la întrebările „cine poate face imunoterapie” și „care sunt criteriile de eligibilitate imunoterapie” nu este universal, ci adaptat fiecărui pacient. Tocmai această individualizare reprezintă unul dintre cele mai mari progrese ale tratamentului oncologic modern.

Întrebări frecvente despre imunoterapie (FAQ)

Cât durează tratamentul cu imunoterapie?

Durata tratamentului depinde de tipul de imunoterapie, tipul de cancer și răspunsul pacientului. În general, tratamentele se administrează la intervale regulate, de la câteva săptămâni până la câteva luni, iar unele terapii pot continua pe perioade mai lungi dacă pacientul tolerează bine tratamentul și răspunsul este pozitiv. Oncologul ajustează schema în funcție de evoluția clinică și de efectele secundare.

Imunoterapia vindecă cancerul?

Imunoterapia poate produce remisiuni semnificative și prelungi supraviețuirea, însă nu garantează vindecarea tuturor pacienților. Eficiența depinde de tipul de cancer, stadiul bolii, profilul molecular al tumorii și biomarkeri. În unele cazuri, răspunsurile pot fi de lungă durată, însă tratamentul trebuie considerat parte a unei strategii terapeutice personalizate, nu o soluție universală.

Este imunoterapia mai sigură decât chimioterapia?

Imunoterapia are un profil de toxicitate diferit față de chimioterapie. Ea nu afectează direct celulele sănătoase care se divid rapid, dar poate provoca reacții autoimune sau inflamații la nivelul organelor (tiroidă, plămâni, colon, piele). În general, aceste efecte pot fi gestionate prin monitorizare și tratament corespunzător, însă nu înseamnă că imunoterapia este complet lipsită de riscuri.

Poate fi combinată imunoterapia cu alte tratamente?

Da, imunoterapia poate fi combinată cu alte terapii oncologice, cum ar fi chimioterapia, radioterapia sau terapiile țintite. Combinațiile sunt alese pentru a crește eficiența tratamentului, dar și pentru a reduce riscul progresiei bolii. Alegerea combinației potrivite depinde de tipul cancerului, stadiul bolii și starea generală a pacientului.

Ce tipuri de cancer răspund cel mai bine la imunoterapie?

Imunoterapia este indicată în special în melanom, cancer pulmonar non-microcelular, cancer renal, cancer vezical, limfoame și cancer colorectal cu instabilitate microsatelitară. Răspunsul depinde de biomarkeri precum PD-L1, MSI-H sau TMB ridicat, care cresc șansele de eficiență. Alte tipuri de tumori sunt studiate în continuare în cadrul studiilor clinice.

Care sunt cele mai frecvente reacții adverse ale imunoterapiei?

Cele mai comune reacții adverse sunt inflamatorii sau autoimune, incluzând dermatite, colită, pneumonită și tulburări hormonale (hipotiroidism sau hipertiroidism). Aceste efecte apar deoarece sistemul imunitar, stimulat de tratament, poate ataca țesuturile sănătoase. Monitorizarea regulată și tratamentul adecvat permit gestionarea majorității acestor reacții.

Cum se stabilește dacă un pacient este eligibil pentru imunoterapie?

Eligibilitatea se determină prin evaluarea tipului de cancer, a stadiului bolii și a profilului molecular al tumorii. Biomarkerii precum PD-L1, MSI-H și TMB ajută oncologul să estimeze probabilitatea de răspuns. De asemenea, se iau în considerare starea generală a pacientului și eventualele boli autoimune sau contraindicații.

Imunoterapia poate fi utilizată la pacienții vârstnici sau cu comorbidități?

Da, dar cu precauție. Pacienții vârstnici sau cei cu afecțiuni cronice pot primi imunoterapie dacă starea generală permite, însă necesită monitorizare mai atentă pentru reacțiile adverse. Oncologul ajustează dozele și frecvența tratamentului pentru a maximiza eficiența și siguranța.

Cât de rapid se observă efectele imunoterapiei?

Răspunsul variază în funcție de tipul cancerului și terapia utilizată. Uneori, efectele se pot observa după câteva săptămâni, dar în alte cazuri poate dura câteva luni până la manifestarea unui răspuns clinic semnificativ. De aceea, monitorizarea periodică prin investigații imagistice și analize de laborator este esențială.

Imunoterapia poate preveni recidiva cancerului?

În anumite situații, imunoterapia poate ajuta sistemul imunitar să recunoască celulele tumorale reziduale și să reducă riscul de recidivă. Aceasta este asociată mai ales cu terapiile care dezvoltă memorie imunologică. Totuși, prevenția completă nu este garantată și depinde de caracteristicile tumorii și de răspunsul individual al pacientului.

Este necesară spitalizarea pentru administrarea imunoterapiei?

Majoritatea tratamentelor se efectuează în ambulator sau prin perfuzii programate, fără necesitatea unei internări prelungite. În cazuri speciale, cum ar fi terapia CAR-T sau reacțiile adverse severe, spitalizarea poate fi necesară pentru monitorizare intensivă și gestionarea reacțiilor imune.

Imunoterapia afectează viața de zi cu zi?

Mulți pacienți continuă activitățile zilnice în timpul tratamentului, deoarece efectele adverse sunt adesea diferite de cele ale chimioterapiei. Totuși, oboseala, reacțiile inflamatorii sau ajustările frecvenței perfuziilor pot influența rutina zilnică, motiv pentru care planificarea și sprijinul echipei medicale sunt esențiale.

Perspective și viitorul imunoterapiei

Imunoterapia reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții din oncologia modernă și continuă să evolueze rapid. În ultimul deceniu, progresele tehnologice și cercetările clinice au extins semnificativ tipurile de tumori tratabile și eficiența răspunsului imun. Totuși, viitorul imunoterapiei nu se limitează doar la terapiile existente, ci include inovații care vor transforma complet modul în care abordăm cancerul.

Extinderea indicațiilor terapeutice

În prezent, imunoterapia este aprobată pentru melanom, cancer pulmonar non-microcelular, cancer renal, cancer vezical, limfoame și cancer colorectal MSI-H.

Viitorul va aduce extinderea utilizării imunoterapiei în alte tipuri de cancer și în stadii mai precoce ale bolii, pe măsură ce studiile clinice vor demonstra eficiență și siguranță. Cercetările se concentrează pe tumori cu microambient imun dificil, unde strategiile actuale au răspuns limitat.

Imunoterapia combinată și abordările integrate

Una dintre direcțiile cheie este combinarea imunoterapiei cu alte tratamente oncologice:

• Chimioterapie și radioterapie – pentru a crește vizibilitatea tumorii și răspunsul imun.
  
• Terapie țintită – pentru a exploata vulnerabilitățile moleculare ale tumorii.
  
• Terapie celulară și vaccinuri terapeutice personalizate – pentru un răspuns imun mai specific.
  

Aceste combinații au potențialul de a crește eficiența, de a preveni rezistența tumorii și de a oferi răspunsuri mai durabile.

Tehnologii emergente și imunoterapia personalizată

Profilarea genetică și testarea biomarkerilor vor continua să joace un rol central în alegerea pacienților și personalizarea terapiei. În paralel, se dezvoltă:

• Terapia CAR-T pentru tumori solide – extinderea aplicabilității de la cancere hematologice la tumori solide.
  
• Vaccinuri pe bază de ARN mesager (mRNA) – similare celor utilizate în vaccinurile COVID-19, adaptate pentru antigenii tumorali specifici fiecărui pacient.
  
• Anticorpi bispecifici și citokine modificate – pentru stimularea precisă a sistemului imunitar.
  

Aceste inovații vizează creșterea ratei de răspuns și reducerea reacțiilor adverse.

Monitorizarea și managementul pe termen lung

Pe măsură ce imunoterapia devine mai frecvent utilizată, se dezvoltă protocoale mai sofisticate pentru monitorizarea pacienților:

• evaluarea răspunsului prin imagistică și biomarkeri;
  
• monitorizarea evenimentelor adverse autoimune;
  
• ajustarea tratamentului în timp real.
  

Acest management integrat va permite maximizarea beneficiilor imunoterapiei și minimizarea riscurilor.

Perspective pentru pacienți și sistemele de sănătate

Pe termen lung, imunoterapia va transforma experiența pacienților:

• tratamente mai eficiente și mai durabile;
  
• calitate mai bună a vieții datorită toxicității diferite față de chimioterapie;
  
• tratamente personalizate, adaptate fiecărui profil tumoral.
  

Pentru sistemele de sănătate, aceasta implică adaptarea infrastructurii, formarea specialiștilor și accesul la tehnologii avansate.

Viitorul imunoterapiei este promițător și complex. Dezvoltarea de noi strategii, combinarea cu terapii complementare și personalizarea bazată pe biomarkeri și profil genetic vor crește eficiența și accesibilitatea tratamentului. În paralel, managementul reacțiilor adverse și selecția riguroasă a pacienților rămân cruciale pentru succesul terapiei.

Astfel, imunoterapia nu este doar o opțiune pentru cancerul avansat, ci devine o componentă centrală a oncologiei de precizie, pregătind terenul pentru tratamente mai inteligente și mai eficiente, care implică direct sistemul imunitar al pacientului în lupta împotriva bolii.

Avantajele imunoterapiei la Elytis Hospital Iași

Elytis Hospital Iași oferă pacienților acces la imunoterapie de ultimă generație, concentrată pe utilizarea inhibitorilor punctelor de control imunitar (checkpoint inhibitors), cum sunt anticorpii anti-PD-1 și anti-CTLA-4. Această metodă biologică permite „eliberarea frânei” sistemului imunitar, sporind capacitatea organismului de a recunoaște și distruge celulele tumorale.

Principalele avantaje ale imunoterapiei administrate la Elytis Hospital includ:

• Tratament personalizat și monitorizat – echipa multidisciplinară evaluează biomarkerii și caracteristicile tumorii pentru a stabili schema optimă de tratament.
  
• Țintire precisă a tumorii – checkpoint inhibitors stimulează sistemul imunitar să atace celulele canceroase, minimizând afectarea țesuturilor sănătoase.
  
• Răspuns durabil – activarea memoriei imunologice poate menține controlul bolii pe termen lung, chiar după încheierea tratamentului.
  
• Siguranță și supraveghere specializată – monitorizarea atentă permite identificarea și gestionarea rapidă a reacțiilor adverse specifice imunoterapiei.
  

Prin această abordare, Elytis Hospital Iași combină tehnologia de vârf în imunoterapie cu experiența clinică, oferind pacienților oportunitatea de a beneficia de unul dintre cele mai eficiente tratamente oncologice moderne, într-un cadru sigur și dedicat nevoilor individuale.

Imunoterapia la Elytis Hospital Iași oferă șansa unui tratament modern, personalizat și eficient. Programează o consultație astăzi pentru a afla dacă ești eligibil și cum poate sistemul tău imunitar să lupte împotriva cancerului.

---

Ultima revizuire: 17.02.2026

Referințe: 

• Al‑Oudah, Ghadah Ali, et al. “Checkpoint Inhibitors in Cancer Immunotherapy: Mechanisms of Action and Resistance.” Journal of Biomedicine and Biochemistry, vol. 4, no. 2, 2025, pp. 124–149, https://biomedbiochem.nabea.pub/biomedbiochem/article/view/99.
• Wang, Xiaodong, et al. “Overcoming Resistance to PD‑1 and CTLA‑4 Blockade: Mechanisms and Therapeutic Strategies.” Frontiers in Immunology, vol. 16, 03 Oct. 2025, https://www.frontiersin.org/journals/immunology/articles/10.3389/fimmu.2025.1688699/full. 
• Zhang, Hao, et al. “Regulatory Mechanisms of Immune Checkpoints PD‑L1 and CTLA‑4 in Cancer.” Journal of Experimental & Clinical Cancer Research, vol. 40, 184, 04 June 2021, https://doi.org/10.1186/s13046-021-01987-7.
• Zhang, Fangting. “Immune Checkpoint Inhibitors: The Mechanisms, Limitations, and Improvements.” Highlights in Science, Engineering and Technology, vol. 8, 2021, https://doi.org/10.54097/hset.v8i.1105. 
• Park, Johan, and Bjørn Steen Skålhegg. “Combination of PD‑1/PD‑L1 and CTLA‑4 Inhibitors in the Treatment of Cancer ‑ A Brief Update.” Frontiers in Immunology, 13 Oct. 2025, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41159031/.