Home  /  Articole medicale   /  Importanţa diagnosticării precoce a bolilor reumatismale

Importanţa diagnosticării precoce a bolilor reumatismale

I. Date generale

Durerea musculoscheletală este un simptom frecvent întâlnit, afectând în medie 30-40% din populaţia Europei.
Bolile reumatismale reprezintă principala cauză de invaliditate şi de pensionare prematură.
Deşi identificate mai des în rândul populaţiei vârstnice, bolile reumatismale pot debuta la pacienţi de orice vârstă (putând afecta copii, adolescenţi, adulţi tineri, cât şi vârstnici), sex sau rasă.
Exista anumiţi factori care contribuie la dezvoltarea acestor boli, precum:
– factori genetici
– factori de mediu
– sex
– vârstă
– status de fumător
– sedentarism
– efort fizic excesiv

II. Care este motivul pentru care ne adresăm medicului reumatolog?

Medicul reumatolog tratează afecţiuni articulare, afecţiuni ale tendoanelor, ligamentelor, muşchilor, cât şi afecţiuni ale ţesutului conjunctiv (care asigură conexiunea dintre celule, ţesuturi sau organe).
Există peste 200 de tipuri de afecţiuni reumatismale, cele mai comune fiind reprezentate de:

  1. Osteoartrita
  2. Artrita infecţioasă
  3. Artrita reactivă
  4. Osteoporoza
  5. Guta
  6. Sindroame dureroase regionale musculo-scheletale (Fibromialgie, Sindrom dureros regional, reumatism abarticular – tendinite, tenosinovite, capsulite, entezite, bursite, sindrom de tunel carpian sau tarsian)
  7. Afecţiuni inflamatorii autoimune (Artrită reumatoidă, Spondilartrită-Spondilită anchilozanta, Artropatie psoriazică, Lupus eritematos sistemic, Sclerodermie sistemică, Sdr. Sjogren, Miozita, Vasculita sistemică, Boala mixtă de ţesut conjunctiv, Sindroame Overlap)
  8. Patologii disco – vertebrale (Hernie de disc, Spondiloză vertebrală)

Cel mai frecvent simptom este durerea articulară.

Complexitatea patologiilor reumatismale consta în diversitatea simptomelor care pot însoţi durerea articulara, respectiv:
– semne locale: roşeaţa, căldură locală, tumefacţie / mărire de volum a articulaţiei, dificultate la mobilizare, putând ajunge la impotenţa funcţională (imposibilitatea de a folosi articulaţia afectată)
– rigiditate (care poate fi prezentă de la trezire sau se poate instala după o perioadă prelungita de repaus), limitarea mobilităţii articulare sau deformări articulare
sau
– simptome generale (febră, frison, cefalee, fatigabilitate sau astenie / stare marcată de oboseală, care poate fi prezentă de la trezire sau poate surveni în timpul zilei; modificări cutanate, ulceraţii nazale sau orale, simptome urologice, ginecologice, gastroenterologice, neurologice sau oftalmologice)

III. Importanţa abordării multidisciplinare

Pacientul cu afecţiune reumatologică poate prezenta o formă de boală complexă, cu simptomatologie polimorfă, fiind crucială colaborarea interdisciplinară pentru un tratament optim.
De asemenea, un consult minuţios şi o anamneză completă, pot schimba percepţia asupra ipotezei iniţiale de diagnostic şi ne pot ajuta să stabilim concret tipul de investigaţii necesare, cât şi o schemă corectă şi completă de tratament, ţinând cont de comorbidităţi, cât şi de tratamentul acestora.

IV. Cât de mult contează stadiul bolii la momentul diagnosticării?

Managementul terapeutic este adaptat fiecarui tip de afecţiune, motiv pentru care este importantă acurateţea în stabilirea diagnosticului, cât şi stadiul bolii.

Promptitudinea diagnosticării este un element de bază în abordarea terapeutică a pacientului reumatologic, întrucât există leziuni cu potenţial ireversibil care se pot instala în cazul întârzierii diagnosticului corect, leziuni care pot afecta calitatea vieţii pacientului, valabil atât în cazul bolilor degenerative, cât şi al celor mediate imun.

Care sunt metodele de diagnostic?

  1. Anamneza este foarte importantă, aceasta furnizând informaţii care pot îndruma şi orienta diagnosticul, cât şi investigaţiile necesare pentru stabilirea acestuia;
  2. Examen clinic complet, evaluând aparatul locomotor, bilanţ funcţional articular şi muscular, indici de mobilitate, scoruri de activitate a bolii;
  3. Bilanţ biologic – markeri de inflamaţie, Hemoleucograma completă, teste imunologice sau genetice şi teste funcţionale (hepatice, renale, metabolice, metabolism osos);
  4. Investigaţii imagistice (Radiografie, Ecografie musculoscheletală, CT sau IRM, Osteodensitometrie, Capilaroscopie), în funcţie de tipul de patologie;
  5. Investigaţii complementare – Electrocardiograma, Ecocardiografie, Radiografie toracică, Electromiografie, Viteza de conducere nervoasă, Teste funcţionale respiratorii.

V. Tratamentul bolii reumatismale

Managementul terapeutic vizează ameliorarea simptomatologiei algice şi funcţionale, stoparea progresiei leziunilor articulare, evitarea apariţiei complicaţiilor, îmbunătăţind astfel calitatea vieţii pacientului.
Tratamentul este adaptat tipului de boală, cât şi pacientului şi comorbidităţilor acestuia, astfel există opţiuni terapeutice atât pentru ameliorarea simptomatologiei (antalgice, medicamente cu rol antiinflamator, infiltraţii cu substanţe glucocorticoide), îmbunătăţirea mobilităţii (infiltraţii cu substanţe vascoelastice, suplimente), terapie antiosteoporotică, cât şi medicamente modificatoare de boală, terapii ţintite sau biologice în cazul patologiilor autoimune, medicaţie care asigură atat ameliorarea simptomatologiei, cât şi stoparea progresiei radiologice a bolii.
Reumatologia a cunoscut, în ultimii ani, progrese terapeutice uimitoare, care au adus schimbări substanţiale privind managementul şi prognosticul acestor pacienţi.

VI. Concluzii

Prin acest articol, îmi propun sa aduc în atenţie pacienţilor sau aparţinătorilor unor pacienţi care suferă de boli reumatologice, de a se prezenta la medic din timp, la primele semne de afectare articulară sau la îndrumarea de către medicii specialişti care ridică suspiciunea unei afectări reumatismale, pentru a trata eficientşi a evita apariţia complicaţiilor sau a leziunilor ireversibile.

Dr. Ana-Karina GÎLCĂ
Medic specialist reumatolog

Call Now Button