Analize pentru funcția renală: parametri esențiali

• Ce înseamnă funcția renală?
• Principalele analize pentru evaluarea funcției renale
• Factori care pot influența rezultatele analizelor pentru funcția renală
• Când este recomandat să faci analizele pentru funcția renală?
• Cum se interpretează rezultatele analizelor pentru funcția renală?
• Prevenția afectării renale
• Întrebări frecvente despre analizele pentru funcția renală
• Serviciile de laborator Elytis

Rinichii joacă un rol esențial în menținerea echilibrului intern al organismului, având funcții complexe de filtrare a sângelui, eliminare a toxinelor, reglare a presiunii arteriale și a concentrației de electroliți. O funcție renală sănătoasă este vitală pentru buna funcționare a tuturor organelor, însă afecțiunile renale pot evolua silențios, fără simptome evidente în stadiile incipiente. De aceea, efectuarea periodică a analizelor pentru evaluarea funcției renale este esențială pentru depistarea precoce a eventualelor disfuncții. Printr-un simplu set de teste de sânge și urină, medicii pot identifica modificări subtile care pot semnala o afectare renală timpurie. În acest articol, specialiștii Elytis Hospital explică principalii parametri care reflectă funcția renală și modul în care interpretarea corectă a acestora poate contribui la prevenirea și monitorizarea bolilor renale.

Ce înseamnă funcția renală?

Funcția renală reprezintă capacitatea rinichilor de a filtra sângele și de a menține echilibrul intern al organismului (homeostazia). Rinichii au un rol complex, îndeplinind mai multe procese fiziologice esențiale: filtrarea glomerulară, reabsorbția, secreția și excreția. În glomeruli – unitățile microscopice de filtrare – sângele este trecut printr-o membrană care reține elementele utile (celule, proteine mari) și permite trecerea apei și a substanțelor dizolvate. Ulterior, tubii renali reabsorb selectiv substanțele de care organismul are nevoie (glucoză, electroliți, apă), în timp ce produșii de degradare și excesul de săruri sunt eliminați prin urină.

Cel mai important indicator al acestei activități este rata de filtrare glomerulară (FG), care reflectă volumul de sânge filtrat de rinichi pe minut. O scădere a FG semnalează afectarea funcției renale, chiar înainte ca valorile creatininei sau ale ureei să crească semnificativ. În analize, disfuncțiile renale se manifestă prin creșterea nivelului acestor metaboliți în sânge și prin modificări în compoziția urinei – prezența proteinelor, a sângelui sau a unor celule anormale.

 Principalele analize pentru evaluarea funcției renale

Evaluarea funcției renale se bazează pe un ansamblu de analize de sânge și urină care oferă informații complementare despre capacitatea rinichilor de a filtra, elimina și regla compoziția chimică a sângelui. Cele mai frecvent utilizate teste includ determinarea creatininei serice, a ureeii, calcularea ratei de filtrare glomerulară estimate (eGFR), sumarul de urină și evaluarea microalbuminuriei. În anumite cazuri, se poate adăuga și dozarea cistatinei C, un marker modern și mai sensibil al funcției renale.

Aceste analize pot detecta modificări discrete ale funcției renale, chiar înainte de apariția simptomelor clinice, permițând intervenția timpurie pentru prevenirea progresiei bolilor renale cronice.

Creatinina serică

Creatinina este un produs de degradare al creatinei, o substanță implicată în metabolismul energetic al mușchilor. Deoarece este produsă într-un ritm relativ constant și eliminată aproape exclusiv prin rinichi, concentrația creatininei în sânge reprezintă un indicator fidel al funcției renale.

Valorile normale pot varia ușor între laboratoare, dar, în general:

• Bărbați: 0,7 – 1,3 mg/dL (62 – 115 µmol/L)
  
• Femei: 0,6 – 1,1 mg/dL (53 – 97 µmol/L)
  
• Copii: 0,3 – 0,8 mg/dL (27 – 71 µmol/L), în funcție de vârstă și masă musculară.
  

O creștere a creatininei serice indică o scădere a capacității rinichilor de a filtra sângele, putând semnala o insuficiență renală acută sau cronică. Totuși, valorile trebuie interpretate în contextul clinic, deoarece pot fi influențate de factori precum:

• Masa musculară (creatinina este mai mare la persoane musculare sau sportivi);
  
• Deshidratarea, care concentrează sângele și crește artificial nivelul creatininei;
  
• Alimentația bogată în proteine sau consumul recent de carne roșie;
  
• Administrarea unor medicamente (de exemplu, antiinflamatoare nesteroidiene, diuretice, antibiotice aminoglicozidice).
  

Pentru o evaluare precisă, creatinina se corelează întotdeauna cu rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR), care oferă o imagine mai clară asupra funcției renale globale.

Ureea (BUN – Blood Urea Nitrogen)

Ureea este principalul produs final al metabolismului proteinelor în organism. Ea este sintetizată în ficat prin conversia amoniacului (o substanță toxică rezultată din degradarea aminoacizilor) în uree, care este apoi transportată prin sânge către rinichi pentru a fi eliminată prin urină. Astfel, concentrația de uree din sânge reflectă indirect atât funcția renală, cât și echilibrul dintre producția și excreția de proteine.

Valorile normale variază în funcție de laborator și de metoda de determinare, însă în general:

• Uree serică: 15 – 45 mg/dL (2,5 – 7,5 mmol/L)
  
• BUN (Blood Urea Nitrogen): 7 – 20 mg/dL
  

Creșterea ureei în sânge (uremie) apare atunci când rinichii nu reușesc să elimine eficient substanțele azotate, ceea ce poate indica o scădere a funcției renale. Totuși, nivelurile pot fi influențate și de alte condiții, precum:

• Deshidratarea severă (reduce fluxul sanguin renal, crescând ureea fără afectare renală reală);
  
• Aport proteic crescut sau hemoragii digestive (crește producția hepatică de uree);
  
• Insuficiența hepatică (poate determina scăderea ureei, deoarece sinteza este afectată).
  

Un parametru important în interpretarea rezultatelor este raportul uree/creatinină:

• Raport crescut (>20:1) – sugerează o cauză prerenală a insuficienței renale (ex. deshidratare, hipoperfuzie);
  
• Raport normal sau scăzut (<15:1) – sugerează o afectare renală propriu-zisă (de exemplu, nefrită sau boală cronică de rinichi).
  

Prin urmare, dozarea ureei oferă informații valoroase atunci când este analizată împreună cu creatinina și eGFR, contribuind la înțelegerea tipului și severității disfuncției renale.

Rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR)

Rata de filtrare glomerulară (GFR) reprezintă volumul de sânge filtrat de rinichi într-un minut, prin toți glomerulii. Este considerată cel mai important indicator al funcției renale, deoarece exprimă direct eficiența rinichilor în eliminarea produselor reziduale din sânge.

În practica medicală, GFR nu se măsoară direct (metodele exacte sunt laborioase și costisitoare), ci se estimează pe baza concentrației de creatinină serică, alături de factori precum vârsta, sexul și rasa pacientului. Cele mai utilizate formule sunt:

• MDRD (Modification of Diet in Renal Disease)
  
• CKD-EPI (Chronic Kidney Disease Epidemiology Collaboration) – considerată mai precisă, recomandată în ghidurile actuale.
  

Rezultatul este exprimat în mL/min/1,73 m² (suprafața corporală standard).

Valorile normale ale eGFR:

• ≥ 90 mL/min/1,73 m² – funcție renală normală
  
• 60–89 mL/min/1,73 m² – ușoară scădere, adesea fără semnificație patologică la persoane vârstnice
  
• < 60 mL/min/1,73 m² – sugerează afectare renală cronică (CKD) dacă persistă >3 luni
  
• < 15 mL/min/1,73 m² – indică insuficiență renală severă, stadiul final al bolii renale cronice
  

eGFR este utilizată pentru stadializarea bolii cronice de rinichi (CKD):

Stadiu	Descriere	eGFR (mL/min/1,73 m²)
G1	Funcție renală normală	≥ 90
G2	Scădere ușoară	60–89
G3a	Scădere moderată ușoară	45–59
G3b	Scădere moderată severă	30–44
G4	Scădere severă	15–29
G5	Insuficiență renală terminală	<15

Monitorizarea evoluției eGFR în timp este extrem de importantă: o scădere progresivă poate semnala deteriorarea lentă, dar constantă, a funcției renale, chiar dacă valorile creatininei rămân aparent stabile.

Prin urmare, eGFR este un instrument de screening, diagnostic și monitorizare esențial în nefrologie, ajutând medicii să identifice din timp pacienții cu risc de boală cronică de rinichi și să ajusteze tratamentele în funcție de gradul de afectare renală.

Sumarul de urină

Sumarul de urină este una dintre cele mai simple, rapide și utile investigații pentru evaluarea funcției renale și a stării aparatului urinar. Aceasta oferă informații despre compoziția chimică și caracteristicile fizice ale urinei, dar și despre prezența unor substanțe care, în mod normal, nu ar trebui să existe.

Principalii parametri urmăriți:

• Densitatea urinară – indică capacitatea rinichilor de a concentra sau dilua urina. Valorile normale sunt cuprinse între 1.005 – 1.030. O densitate scăzută poate sugera insuficiență renală sau hidratare excesivă, iar una crescută – deshidratare sau prezența glucozei în urină.
  
• pH-ul urinar – variază între 4,5 și 8, în funcție de dietă și de starea metabolică. Un pH alcalin poate apărea în infecții urinare, iar un pH acid – în acidoze metabolice sau alimentație bogată în proteine.
  
• Proteinuria (prezența proteinelor) – în mod normal absentă sau sub 150 mg/zi; apariția proteinelor în urină este un semn precoce de afectare renală, în special a glomerulilor.
  
• Hematuria (prezența sângelui în urină) – poate indica traumatisme, litiază renală, infecții sau boli renale inflamatorii.
  
• Leucocituria (prezența leucocitelor) – sugerează infecții urinare, inflamații sau iritații ale căilor urinare.
  
• Glucozuria (prezența glucozei) – indică, de obicei, un control deficitar al diabetului zaharat.
  
• Cilindrii și cristalele urinare – pot oferi informații suplimentare despre afectarea tubulară sau despre predispoziția la formarea calculilor renali.
  

Examinarea microscopică a sedimentului urinar

După centrifugare, urina este examinată la microscop pentru identificarea celulelor, bacteriilor, cristalelor și cilindrilor.

• Cilindrii hialini pot apărea tranzitoriu după efort fizic intens, dar cilindrii granuloși sau eritrocitari pot semnala leziuni renale.
  
• Cristalele pot indica predispoziție spre litiază (formarea de pietre).
  
• Celulele epiteliale în exces pot semnala o inflamație sau infecție urinară.
  

Sumarul de urină este un test de bază în depistarea precoce a bolilor renale, diabetului, infecțiilor urinare și altor afecțiuni metabolice. În contextul unei creatinine crescute sau al unui eGFR scăzut, rezultatele acestei analize oferă informații suplimentare despre tipul și localizarea afectării renale (glomerulară, tubulară sau postrenală).

Este recomandată efectuarea periodică, mai ales la pacienții cu diabet, hipertensiune arterială, sau cu antecedente de infecții urinare repetate.

Microalbuminuria / Albuminuria

Albumina este o proteină esențială din sânge, cu rol în menținerea presiunii osmotice și transportul diverselor substanțe (hormoni, medicamente, acizi grași). În mod normal, rinichii nu permit trecerea albuminei în urină, deoarece glomerulii (filtrele renale) rețin moleculele proteice mari.

Când aceste structuri sunt afectate, chiar și ușor, cantități mici de albumină pot trece în urină — fenomen cunoscut sub numele de microalbuminurie. Aceasta este unul dintre cei mai sensibili markeri ai afectării renale precoce, mai ales la pacienții cu diabet zaharat sau hipertensiune arterială.

Valori normale și praguri de diagnostic

• Normal: < 30 mg albumină / 24h
  
• Microalbuminurie: 30 – 300 mg / 24h
  
• Albuminurie (proteinurie semnificativă): > 300 mg / 24h
  

Alternativ, se poate folosi raportul albumină/creatinină (ACR) dintr-o probă unică de urină:

• Normal: < 30 mg/g creatinină
  
• Microalbuminurie: 30 – 300 mg/g
  
• Macroalbuminurie: > 300 mg/g
  

Pentru acuratețe, testul trebuie repetat de cel puțin două ori la interval de câteva săptămâni, deoarece efortul fizic intens, febra sau infecțiile urinare pot determina o creștere temporară a excreției de albumină.

Depistarea microalbuminuriei permite intervenția timpurie pentru prevenirea progresiei bolii renale. În stadiile incipiente, prin control optim al glicemiei, al tensiunii arteriale și prin tratament medicamentos (inhibitori de enzimă de conversie – IECA sau sartani), afectarea renală poate fi stagnată sau chiar reversibilă.

În cazul bolii renale cronice, urmărirea evoluției microalbuminuriei ajută la evaluarea eficienței tratamentului și la ajustarea terapiilor pentru protejarea funcției renale.

Cistatina C

Cistatina C este o proteină mică, produsă constant de toate celulele organismului, care este filtrată aproape exclusiv prin glomerulii renali. Spre deosebire de creatinină, nivelul de cistatină C nu este influențat semnificativ de masa musculară, vârstă, sex sau regim alimentar, ceea ce o face un marker mai sensibil și mai specific al funcției renale reale.

După filtrarea sa la nivel glomerular, cistatina C este reabsorbită și metabolizată complet în tubii renali, fără a fi reexcretată în urină. Prin urmare, orice creștere a concentrației sale în sânge reflectă o scădere a ratei de filtrare glomerulară (GFR).

Avantaje față de creatinină

• Detectează disfuncțiile renale incipiente, chiar înainte ca nivelul creatininei să se modifice.
  
• Nu este influențată de variațiile masei musculare, ceea ce o face mai precisă la vârstnici, femei, copii sau persoane cu masă musculară redusă.
  
• Este utilă pentru ajustarea dozelor de medicamente care se elimină prin rinichi, în special la pacienții cu risc de afectare renală.
  

Valori normale (orientative)

• 0,6 – 1,3 mg/L, în funcție de metoda de analiză și de laborator.
  Valori mai mari pot semnala o scădere a filtrării glomerulare, fiind adesea confirmate prin calculul eGFR bazat pe cistatină C sau prin formule combinate (creatinină + cistatină C), considerate astăzi cele mai fiabile metode de evaluare a funcției renale.
  

Determinarea cistatinei C este recomandată în special în următoarele situații:

• Afectare renală incipientă cu valori normale ale creatininei;
  
• Pacienți vârstnici, fragili sau malnutriți, la care creatinina poate subestima severitatea afectării renale;
  
• Monitorizarea tratamentului nefrotoxic (de exemplu, chimioterapie, antibiotice aminoglicozidice);
  
• Evaluarea precisă a eGFR pentru ajustarea tratamentelor medicamentoase.
  

Prin integrarea acestui marker modern în evaluarea funcției renale, medicii pot obține o imagine mai completă și precisă asupra stării rinichilor, contribuind la diagnosticul precoce și la personalizarea tratamentului.

Factori care pot influența rezultatele analizelor pentru funcția renală

Interpretarea corectă a analizelor renale necesită luarea în considerare a unor factori care pot modifica valorile măsurate, chiar și în absența unei boli renale. Ignorarea acestor factori poate duce la diagnostic eronat sau la suprainterpretarea unor rezultate aparent anormale.

Hidratarea

• Deshidratarea concentrează sângele și urina, crescând creatinina, ureea și densitatea urinară.
  
• Hidratarea excesivă poate dilua parametrii urinari și serici, scăzând aparent valorile normale.
  

Alimentația

• Dieta bogată în proteine poate crește temporar nivelul ureei și al creatininei.
  
• Consumul de carne înainte de recoltarea sângelui poate influența valorile creatininei.
  

Masa musculară

• Persoanele cu musculatură dezvoltată pot avea creatinină mai mare, fără afectare renală.
  
• Persoanele cu masă musculară redusă (vârstnici, malnutriți) pot avea creatinină normală, chiar dacă eGFR este scăzut.
  

Efortul fizic intens

• Activitatea fizică intensă poate crește temporar creatinina și apariția proteinelor în urină (proteinurie tranzitorie).
  

Medicamente

• Anti-inflamatoarele nesteroidiene, antibioticele aminoglicozidice, diureticele sau medicamentele nefrotoxice pot modifica creatinina, ureea sau proteinuria.
  
• Unele suplimente alimentare pe bază de proteine sau creatină pot crește creatinina serică.
  

Afecțiuni acute

• Febra, infecțiile sau hemoragiile pot influența temporar valorile ureei, creatininei și albuminei urinare.
  

Importanța contextului clinic

Pentru o interpretare corectă, medicul trebuie să evalueze rezultatele analizelor împreună cu istoricul medical, simptomele și factorii de mediu. De exemplu, o creștere ușoară a creatininei la un pacient deshidratat poate reveni la normal după hidratare, fără ca rinichii să fie afectați.

Astfel, cunoașterea acestor factori previne alarmarea inutilă și ajută la diagnosticul corect și precoce al bolilor renale.

Când este recomandat să faci analizele pentru funcția renală?

Evaluarea periodică a funcției renale este esențială pentru depistarea precoce a bolilor renale, care adesea evoluează silențios. Testele recomandate includ analizele de sânge (creatinină, uree, eGFR) și analizele de urină (urină totală, microalbuminurie).

Screening de rutină

• Persoanele sănătoase: este indicat un control anual după vârsta de 40 de ani, pentru prevenirea și depistarea precoce a eventualelor afecțiuni renale.
  

Grupuri cu risc crescut

Analizele trebuie efectuate mai frecvent la:

• Pacienții cu diabet zaharat – riscul de nefropatie diabetică este semnificativ;
  
• Persoanele cu hipertensiune arterială – tensiunea crescută afectează rinichii în timp;
  
• Persoanele cu istoric familial de boli renale;
  
• Pacienții care urmează tratamente cu medicamente nefrotoxice – antibiotice, antiinflamatoare, chimioterapie;
  
• Pacienții cu simptome urinare persistente – modificări ale cantității urinei, culoare neobișnuită, durere sau edeme inexplicabile.
  

Situații acute

• În cazul infecțiilor urinare repetate, deshidratării severe sau traumelor care pot afecta rinichii, analizele trebuie efectuate prompt.
  

Beneficiile efectuării analizelor la timp

• Depistarea precoce a afectării renale, chiar înainte de apariția simptomelor;
  
• Monitorizarea evoluției bolilor cronice și eficiența tratamentului;
  
• Prevenirea complicațiilor severe, cum ar fi insuficiența renală cronică sau dializa.
  

Prin urmare, efectuarea regulată a analizelor renale, mai ales la persoanele cu factori de risc, este un pas esențial în menținerea sănătății rinichilor și în prevenția bolilor renale progresive.

Cum se interpretează rezultatele analizelor pentru funcția renală?

Interpretarea corectă a rezultatelor analizelor renale necesită o viziune integrată, deoarece niciun parametru nu oferă singur imaginea completă a sănătății rinichilor. Rezultatele trebuie corelate cu istoricul medical, factorii de risc și simptomele pacientului.

Corelarea creatininei și eGFR

• Creatinina poate fi normală la pacienții cu masă musculară scăzută, chiar dacă eGFR indică afectare renală.
  
• eGFR sub 60 mL/min/1,73 m² indică afectare renală cronică, chiar dacă creatinina este ușor crescută.
  
• Monitorizarea evoluției eGFR în timp este mai importantă decât valoarea punctuală, pentru a detecta scăderi progresive.
  

Analiza uree/creatinină

• Raport crescut (>20:1) → sugerează cauze prerenale (ex. deshidratare, hipoperfuzie).
  
• Raport normal sau scăzut (<15:1) → sugerează afectare renală intrinsecă (glomerulară sau tubulară).
  

Evaluarea urinei și proteinuriei

• Prezența proteinelor sau a albuminei în urină indică afectarea glomerulară.
  
• Hematuria persistentă sau cilindrii urinari pot orienta diagnosticul spre inflamație sau leziune renală specifică.
  
• Microalbuminuria permite depistarea precoce a nefropatiei diabetice sau hipertensive, chiar înainte ca creatinina să crească.
  

Interpretarea în context clinic

• Rezultatele trebuie repetate sau completate cu alte teste dacă există valori ușor modificate, pentru a exclude cauze temporare sau factori influențanți (deshidratare, efort, medicamente).
  
• Diagnosticul final și decizia terapeutică sunt stabilite doar de medicul specialist, care va integra valorile analizelor cu istoricul pacientului și examinarea clinică.
  

Importanța monitorizării regulate

• Chiar modificări subtile ale valorilor, detectate timpuriu, permit intervenția și prevenirea complicațiilor.
  
• Evaluarea periodică ajută la ajustarea tratamentului și protejarea funcției renale pe termen lung.

Prevenția afectării renale

Menținerea sănătății rinichilor depinde nu doar de depistarea timpurie a problemelor, ci și de adoptarea unor măsuri preventive care reduc riscul de deteriorare renală.

Hidratarea corespunzătoare

• Consumul adecvat de apă ajută rinichii să elimine toxinele și să mențină un echilibru hidroelectrolitic optim.
  
• Cantitatea recomandată variază în funcție de vârstă, greutate, climă și nivel de activitate fizică, dar aproximativ 1,5–2 litri/zi este un reper general pentru adulți sănătoși.
  

Controlul tensiunii arteriale și al glicemiei

• Hipertensiunea și diabetul sunt principalii factori de risc pentru boala renală cronică.
  
• Monitorizarea regulată și tratamentul corespunzător ajută la prevenirea afectării glomerulare.
  

Evitarea automedicației și a medicamentelor nefrotoxice

• Anti-inflamatoarele nesteroidiene, anumite antibiotice și suplimentele proteice pot afecta rinichii.
  
• Consultația medicală înainte de administrarea oricărui tratament este esențială.
  

Dieta echilibrată

• Reducerea aportului de sare și proteine în exces protejează rinichii pe termen lung.
  
• Consumul de fructe, legume și alimente bogate în antioxidanți sprijină funcția renală și circulația sanguină sănătoasă.
  

Activitatea fizică moderată

• Exercițiile regulate ajută la menținerea unei greutăți sănătoase și la controlul tensiunii arteriale, protejând indirect rinichii.
  

Consult medical periodic

• Analizele de rutină și consultul nefrologic permit depistarea timpurie a modificărilor funcției renale, chiar înainte de apariția simptomelor.
  
• Pacienții cu factori de risc crescut (diabet, hipertensiune, istoric familial) trebuie să efectueze controale mai frecvente.
  

Prin respectarea acestor măsuri preventive, este posibilă menținerea funcției renale pe termen lung, prevenind complicațiile și reducând riscul de insuficiență renală cronică.

Întrebări frecvente despre analizele pentru funcția renală

Ce analize sunt esențiale pentru evaluarea rinichilor?

Cele mai importante teste includ: creatinina serică, ureea (BUN), eGFR (rata de filtrare glomerulară estimată), analiza generală a urinei, microalbuminuria și, în cazuri speciale, cistatina C. Acestea oferă o imagine completă asupra sănătății rinichilor.

Trebuie să mă pregătesc înainte de recoltarea analizelor?

Este recomandată pauza de la medicamente nefrotoxice sau suplimente proteice dacă medicul permite. Hidratarea normală este indicată, dar evită excesul de lichide imediat înainte de test. 

Unele laboratoare cer recoltare pe nemâncate pentru creatinină și uree.

Valorile normale ale creatininei sau ureei sunt aceleași pentru toți pacienții?

Nu. Valorile pot varia în funcție de vârstă, sex, masă musculară și laborator. De aceea, rezultatele trebuie interpretate împreună cu eGFR și contextul clinic.

Ce înseamnă dacă am proteine sau albumină în urină?

Prezența proteinelor sau albuminei poate semnala afectarea glomerulară. În funcție de cantitate, poate fi tranzitorie (după efort sau infecție) sau persistentă, necesitând evaluare nefrologică.

Cât de des ar trebui să fac analizele renale?

• Persoanele sănătoase după 40 de ani: o dată pe an.
  
• Persoanele cu diabet, hipertensiune sau antecedente familiale: mai frecvent, conform recomandărilor medicului.
  

Ce este eGFR și de ce este important?

eGFR estimează cât de bine filtrează rinichii sângele. Este cel mai sensibil indicator al funcției renale și ajută la depistarea precoce a bolii renale cronice, chiar dacă creatinina serică este normală.

Analizele pot fi afectate de factori temporari?

Da. Deshidratarea, efortul fizic intens, febra, dieta bogată în proteine și anumite medicamente pot influența temporar valorile analizelor. Medicul va interpreta rezultatele în contextul acestor factori.

Ce fac dacă am rezultate modificate?

Modificările nu indică întotdeauna boală renală. Medicul va recomanda repetarea testelor, investigații suplimentare și eventual tratament, dacă este necesar. Interpretarea corectă trebuie făcută întotdeauna de un specialist.

Este important să fac analizele chiar dacă nu am simptome?

Da. Bolile renale pot fi asimptomatice în stadii incipiente, iar depistarea timpurie permite prevenirea complicațiilor și protejarea rinichilor pe termen lung.

Serviciile de laborator Elytis

Rețeaua medicală Elytis dispune de propriul laborator de analize și de puncte de recoltare, oferind pacienților acces facil la analize pentru funcția renală și alte investigații. Laboratoarele noastre sunt dotate cu echipamente medicale performante, cu specificații de top, de la firme prestigioase în domeniu. Pentru a oferi o gamă cât mai largă de analize medicale, la standarde înalte de calitate, Elytis colaborează și cu alte laboratoare medicale.

La Elytis, se pot realiza peste 550 de teste de laborator, analize și investigații dintre cele mai complexe, oferind siguranță și încredere pacienților prin acuratețea rezultatelor și rapiditatea eliberării acestora. Analizele medicale pot fi efectuate gratuit în baza unui bilet de trimitere de la medicii de familie și specialiști aflați în relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate, în limita fondurilor alocate. Pacienții neasigurați sau cei care nu au bilet de trimitere pot solicita efectuarea analizelor contra cost.

Analizele pentru funcția renală sunt esențiale pentru evaluarea stării de sănătate a rinichilor și diagnosticarea precoce a afecțiunilor renale.

La Elytis, ne angajăm să oferim servicii de laborator de înaltă calitate, cu rezultate precise și rapide, pentru a sprijini pacienții în menținerea sănătății renale. Dacă ai nevoie de analize pentru funcția renală sau alte investigații, contactează-ne chiar azi pentru a beneficia de expertiza și profesionalismul echipei noastre!

---

Ultima revizuire:

30.10.2025, Laura Țăranu, coordonator laborator

Referințe: 

• Cleveland Clinic. “Kidney Function Tests: Types, Results & Follow Up.” Cleveland Clinic, 14 July 2021, my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/21659-kidney-function-tests.
• Gounden, Verena, et al. “Renal Function Tests.” National Library of Medicine, StatPearls Publishing, 2024, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507821/.
• “Kidney Tests.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2018, medlineplus.gov/kidneytests.html.