Articole recomandate

Categorii

femeie tuseste in plica cotului

Tuberculoza: cauze, simptome, diagnostic și prevenție

Tuberculoza (TBC) este o boală infecțioasă contagioasă cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, care afectează cel mai frecvent plămânii, dar poate implica aproape orice organ al corpului. Deși este o boală prevenibilă și tratabilă, tuberculoza continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate publică la nivel global, inclusiv în Europa și în România.

Transmiterea se face pe cale aeriană, prin inhalarea particulelor microscopice eliminate în aer atunci când o persoană bolnavă de tuberculoză pulmonară activă tușește, strănută sau vorbește. Nu toate persoanele expuse dezvoltă boala. În multe cazuri, bacteria poate rămâne „adormită” în organism ani de zile — situație cunoscută sub denumirea de infecție latentă tuberculoasă. Boala activă apare atunci când sistemul imunitar nu mai reușește să țină sub control infecția.

Deși în ultimele decenii s-au înregistrat progrese importante în diagnostic și tratament, tuberculoza rămâne una dintre principalele cauze de mortalitate prin boli infecțioase la nivel mondial. În România, incidența este în continuare cea mai ridicată din Uniunea Europeană, ceea ce subliniază importanța informării corecte, a diagnosticării precoce și a accesului rapid la tratament.

La Elytis Hospital, ne propunem să oferim pacienților informații clare, bazate pe date medicale actuale, pentru a înțelege ce este tuberculoza, cum poate fi recunoscută și, mai ales, cum poate fi prevenită și tratată eficient.

Patogenie și modul de transmitere

Cum infectează bacteria plămânii și alte organe?

Tuberculoza este cauzată de Mycobacterium tuberculosis, o bacterie cu creștere lentă, adaptată să supraviețuiască în interiorul organismului uman. Infecția începe în momentul în care particulele microscopice ce conțin bacteria sunt inhalate și ajung în alveolele pulmonare.

La nivelul plămânilor, bacteria este „captată” de macrofage — celule ale sistemului imunitar responsabile de distrugerea agenților patogeni. Totuși, Mycobacterium tuberculosis are capacitatea de a supraviețui și de a se multiplica în interiorul acestor celule. Sistemul imunitar reacționează prin formarea unor structuri organizate numite granuloame, care au rolul de a limita răspândirea infecției.

În majoritatea cazurilor, sistemul imunitar reușește să țină bacteria sub control. Dacă însă imunitatea este slăbită, bacilul tuberculos se poate multiplica activ, distrugând țesutul pulmonar și determinând apariția cavităților pulmonare caracteristice tuberculozei active.

Deși plămânii sunt cel mai frecvent afectați (tuberculoză pulmonară), bacteria se poate răspândi prin sânge sau sistemul limfatic către alte organe, determinând tuberculoză extrapulmonară, care poate afecta:

  • ganglionii limfatici
  • pleura
  • oasele și articulațiile
  • rinichii
  • sistemul nervos central (meningită tuberculoasă)
  • coloana vertebrală (boala Pott)

Formele extrapulmonare sunt mai frecvente la persoanele cu imunitate scăzută.

Mod de transmitere (aerogen)

Tuberculoza se transmite exclusiv pe cale aeriană. Atunci când o persoană cu tuberculoză pulmonară activă tușește, strănută, vorbește sau cântă, elimină în aer particule foarte mici (nuclei de picături) care pot rămâne suspendate timp îndelungat în spații închise și slab ventilate.

O altă persoană se poate infecta prin inhalarea acestor particule. Este important de subliniat că:

  • Tuberculoza nu se transmite prin strângere de mână, folosirea în comun a tacâmurilor sau alimentelor.
  • Riscul de infectare este mai mare în caz de contact prelungit și apropiat (familie, colegi de muncă în spații închise).
  • Persoanele cu tuberculoză latentă nu sunt contagioase.

Contagiozitatea scade semnificativ după inițierea tratamentului corect.

Care este diferența între infecția latentă și boala activă?

După expunerea la bacteria tuberculoasă, pot exista două situații distincte:

Infecția latentă tuberculoasă (LTBI)

  • Bacteria este prezentă în organism, dar inactivă.
  • Persoana nu are simptome.
  • Nu este contagioasă.
  • Testele (Mantoux sau IGRA) pot fi pozitive.
  • Există un risc de reactivare, mai ales dacă imunitatea scade.

Se estimează că aproximativ un sfert din populația globală este infectată latent, însă doar o mică parte dezvoltă boala activă.

Tuberculoza activă

  • Bacteria se multiplică și produce simptome.
  • Persoana poate fi contagioasă (în special în forma pulmonară).
  • Apar modificări radiologice și bacteriologice detectabile.
  • Necesită tratament complet și supravegheat.

Identificarea și tratamentul infecției latente în grupurile cu risc crescut reprezintă o măsură esențială de prevenție.

Factori de risc

Deși oricine poate dezvolta tuberculoză, anumite condiții cresc semnificativ riscul de infecție sau de progresie către boala activă:

  • Infecția HIV

HIV este cel mai puternic factor de risc pentru dezvoltarea tuberculozei active, deoarece afectează direct sistemul imunitar. Coinfecția TB-HIV este asociată cu forme mai severe și mortalitate crescută.

  • Diabetul zaharat

Diabetul reduce eficiența răspunsului imun și dublează sau triplează riscul de tuberculoză activă.

  • Imunosupresia

Apare adesea în tratament cu corticosteroizi sau terapii biologice, chimioterapie, transplant de organe și boli autoimune. Persoanele imunodeprimate au risc crescut de reactivare a infecției latente.

  • Condiții socio-economice

Tuberculoza este strâns legată de determinanții sociali ai sănătății:  sărăcie, malnutriție, supraaglomerare, acces limitat la servicii medicale, condiții de locuire precare.

  • Alte categorii vulnerabile

În categoriile vulnerabile la infecția activă se numără: vârstnici, copii mici, persoane fără adăpost, deținuți, fumători sau persoane cu boli pulmonare cronice

Înțelegerea modului în care tuberculoza se transmite și a factorilor care favorizează apariția bolii este esențială pentru prevenție și pentru identificarea timpurie a cazurilor. Diagnosticarea precoce și tratamentul corect pot întrerupe lanțul de transmitere și pot reduce semnificativ impactul bolii în comunitate.

Care sunt simptomele tuberculozei?

Manifestările clinice ale tuberculozei pot varia în funcție de localizarea infecției și de starea sistemului imunitar al pacientului. În stadiile incipiente, simptomele pot fi discrete și ușor confundate cu cele ale altor afecțiuni respiratorii, motiv pentru care prezentarea la medic este esențială atunci când tusea persistă mai mult de 2–3 săptămâni.

Simptome pulmonare

Tuberculoza pulmonară este cea mai frecventă formă a bolii și principala responsabilă de transmiterea infecției în comunitate.

Tuse persistentă

Este simptomul cel mai frecvent. Tusea:

  • durează mai mult de 2–3 săptămâni
  • poate fi inițial seacă, apoi productivă
  • nu se ameliorează cu tratamente uzuale pentru viroze sau bronșite

Persistența tusei reprezintă un semnal de alarmă important.

Expectorație

Pacientul poate elimina spută mucopurulentă (cu mucus și puroi), uneori în cantitate crescută.

Hemoptizie (tuse cu sânge)

Apare în formele mai avansate și este determinată de lezarea vaselor de sânge din zonele afectate ale plămânului. Poate varia de la striuri fine de sânge în spută până la sângerări mai importante.

Durere toracică

Poate fi resimțită la respirație profundă sau la tuse și este uneori asociată cu afectarea pleurei (membrana care învelește plămânii).

Simptome sistemice

Tuberculoza este o boală infecțioasă cronică, iar organismul reacționează printr-un sindrom general inflamator.

  • Febră: de obicei moderată, persistentă sau intermitentă, frecvent mai accentuată seara.
  • Transpirații nocturne: Pacienții descriu adesea episoade de transpirații abundente în timpul nopții, care pot necesita schimbarea hainelor sau a lenjeriei de pat.
  • Scădere în greutate: Apare progresiv, fără o cauză evidentă. Este un semn caracteristic al bolilor cronice și poate fi însoțit de pierderea masei musculare. 
  • Astenie și oboseală: Stare generală de slăbiciune, lipsă de energie, scăderea capacității de efort.
  • Scăderea apetitului: Contribuie la pierderea în greutate și la deteriorarea stării generale.

Acest ansamblu de simptome este uneori denumit „sindrom de impregnare bacilară”.

Semne și simptome în formele extrapulmonare

Atunci când bacteria se răspândește în afara plămânilor, tabloul clinic diferă în funcție de organul afectat. Formele extrapulmonare sunt mai frecvente la copii, vârstnici și persoane cu imunitate scăzută.

Tuberculoza ganglionară

  • Mărirea nedureroasă a ganglionilor (cel mai frecvent cervicali)
  • Ganglionii pot deveni fluctuenți și pot fistuliza

Tuberculoza pleurală

  • Durere toracică
  • Dificultăți respiratorii
  • Acumulare de lichid pleural (revărsat pleural)

Tuberculoza osteo-articulară

  • Durere persistentă la nivelul coloanei sau articulațiilor
  • Limitarea mobilității
  • În cazul afectării coloanei vertebrale (boala Pott), pot apărea deformări și complicații neurologice

Tuberculoza renală

  • Durere lombară
  • Tulburări urinare
  • Sânge în urină

Meningita tuberculoasă

Este o formă gravă care afectează sistemul nervos central și poate produce:

  • Cefalee intensă
  • Rigiditate a cefei
  • Confuzie
  • Tulburări de conștiență

Necesită intervenție medicală urgentă.

Când trebuie consultat medicul?

Orice persoană care prezintă:

  • tuse persistentă peste 2–3 săptămâni,
  • scădere inexplicabilă în greutate,
  • febră prelungită sau transpirații nocturne,
  • contact cunoscut cu un pacient diagnosticat cu TBC

ar trebui să solicite evaluare medicală.

Diagnosticul precoce nu doar că îmbunătățește prognosticul pacientului, dar contribuie și la reducerea transmiterii bolii în comunitate.

Diagnostic

Diagnosticul tuberculozei se bazează pe corelarea datelor clinice, imagistice și de laborator. Identificarea precoce a bolii este esențială atât pentru inițierea rapidă a tratamentului, cât și pentru limitarea transmiterii în comunitate.

Evaluare clinică

Procesul de diagnostic începe cu o anamneză detaliată și un examen clinic complet.

Anamneza urmărește:

  • durata și caracteristicile tusei
  • prezența febrei, transpirațiilor nocturne, scăderii în greutate
  • contactul cu persoane diagnosticate cu TBC
  • existența factorilor de risc (HIV, diabet, tratamente imunosupresoare)
  • condițiile de viață și istoricul medical anterior

Examenul clinic poate evidenția:

  • raluri pulmonare
  • diminuarea murmurului vezicular
  • adenopatii periferice
  • semne de afectare extrapulmonară

Deși suspiciunea clinică este importantă, diagnosticul de certitudine necesită confirmare bacteriologică sau moleculară.

Teste de laborator

Confirmarea tuberculozei active se face prin identificarea bacteriei în probe biologice (cel mai frecvent spută).

Baciloscopia (examen microscopic al sputei)

  • Metodă rapidă și accesibilă
  • Evidențiază bacilii acid-alcoolo rezistenți (BAAR)
  • Rezultatul poate fi disponibil în 24 de ore

Avantaj: identifică rapid cazurile contagioase.
Limitare: sensibilitate mai redusă, mai ales în formele cu încărcătură bacteriană mică.

Cultura pentru Mycobacterium tuberculosis

  • Considerată standardul de aur în diagnostic
  • Permite confirmarea definitivă a infecției
  • Oferă informații despre sensibilitatea la medicamente (antibiogramă)

Dezavantaj: bacteria are creștere lentă, iar rezultatul poate dura 2–6 săptămâni.

Teste moleculare rapide (GeneXpert MTB/RIF)

  • Detectează ADN-ul bacteriei
  • Identifică rapid rezistența la rifampicină (marker important pentru TB multidrog-rezistentă)
  • Rezultatul este disponibil în aproximativ 2 ore

Avantaje:

  • Sensibilitate ridicată
  • Rapiditate
  • Util în cazuri urgente sau la pacienți cu risc crescut

Aceste teste au revoluționat diagnosticul tuberculozei, mai ales în formele rezistente la tratament.

Imagistică

Investigațiile imagistice joacă un rol esențial în susținerea diagnosticului și în evaluarea extinderii bolii.

Radiografia toracică

Este investigația imagistică de primă intenție.

Poate evidenția:

  • infiltrate pulmonare (mai frecvent în lobii superiori)
  • cavități pulmonare
  • noduli sau opacități
  • revărsat pleural

Radiografia nu confirmă singură diagnosticul, dar ridică suspiciunea de TBC și orientează investigațiile ulterioare.

Tomografia computerizată (CT toracic)

Indicații:

  • cazuri cu radiografie neconcludentă
  • evaluarea complicațiilor
  • suspiciune de forme extrapulmonare

CT-ul oferă detalii suplimentare despre leziuni, cavități sau afectarea ganglionilor mediastinali.

Teste pentru infecția latentă

Aceste teste identifică persoanele infectate, dar fără boală activă. Sunt importante pentru screeningul grupurilor cu risc crescut.

Testul cutanat la tuberculină (Mantoux)

  • Se injectează intradermic o cantitate mică de tuberculină
  • Reacția este citită după 48–72 de ore
  • Se măsoară diametrul indurației (nu roșeața)

Interpretarea depinde de:

  • dimensiunea reacției
  • prezența factorilor de risc
  • statusul imun

Limitări:

  • Poate fi influențat de vaccinarea BCG
  • Necesită două vizite medicale

Testele IGRA (Interferon Gamma Release Assays)

  • Analize de sânge
  • Măsoară răspunsul imun specific la antigenele Mycobacterium tuberculosis
  • Nu sunt influențate de vaccinarea BCG

Avantaje:

  • Specificitate mai mare
  • O singură vizită

Aceste teste nu pot diferenția infecția latentă de boala activă, motiv pentru care, în cazul unui rezultat pozitiv, sunt necesare investigații suplimentare pentru excluderea tuberculozei active.

Importanța diagnosticului precoce

Diagnosticul rapid:

  • crește șansele de vindecare
  • reduce riscul de complicații
  • limitează transmiterea în comunitate
  • permite identificarea formelor rezistente la tratament

În cadrul Elytis Hospital, evaluarea pacienților cu suspiciune de tuberculoză se realizează printr-o abordare multidisciplinară, utilizând metode moderne de diagnostic pentru asigurarea unui tratament prompt și eficient.

Tratamentul tuberculozei

Tuberculoza este o boală vindecabilă, cu condiția ca tratamentul să fie început la timp și urmat corect până la final. Terapia antituberculoasă este standardizată la nivel internațional și presupune administrarea unei combinații de antibiotice specifice, pe o perioadă suficient de lungă pentru a elimina complet bacteria și a preveni recidiva sau apariția rezistenței.

Regim standard de tratament anti-TB

Tratamentul tuberculozei active sensibile la medicamente se desfășoară în două faze:

Faza intensivă (primele 2 luni)

Se administrează, de regulă, o combinație de patru medicamente:

  • Isoniazidă (H)
  • Rifampicină (R)
  • Pirazinamidă (Z)
  • Etambutol (E)

Scopul acestei faze este reducerea rapidă a încărcăturii bacteriene și scăderea contagiozității.

Faza de continuare (următoarele 4 luni)

Se continuă tratamentul cu:

  • Isoniazidă
  • Rifampicină

Această etapă are rolul de a elimina bacteriile rămase și de a preveni recidiva.

Schema exactă poate fi ajustată în funcție de:

  • rezultatul antibiogramei
  • localizarea bolii
  • toleranța pacientului
  • eventuale comorbidități

Tratamentul este, în majoritatea cazurilor, administrat zilnic, sub supraveghere medicală.

Durata tratamentului

Pentru tuberculoza pulmonară sensibilă la medicamente, durata standard este de minimum 6 luni.

În anumite situații, tratamentul poate fi prelungit:

  • forme extrapulmonare severe (de exemplu, meningita tuberculoasă)
  • afectare osoasă sau vertebrală
  • răspuns terapeutic lent

Tuberculoza rezistentă la medicamente necesită tratamente mai complexe și de durată mai lungă, uneori între 9 și 18 luni sau chiar mai mult.

Este important de subliniat că simptomele pot dispărea înainte de finalizarea tratamentului, însă întreruperea prematură crește riscul de recidivă și rezistență.

Importanța aderenței la tratament

Aderența strictă la schema terapeutică este esențială pentru vindecare.

Nerespectarea tratamentului poate duce la:

  • reapariția bolii
  • transmiterea continuă a infecției
  • dezvoltarea formelor rezistente la medicamente
  • complicații severe

Din acest motiv, în multe țări se aplică strategia DOT (Directly Observed Therapy) – tratament administrat sub supraveghere directă, pentru a asigura respectarea schemei terapeutice.

Pacienții trebuie informați despre:

  • posibile reacții adverse (greață, icter, tulburări vizuale, neuropatie)
  • necesitatea controalelor periodice
  • importanța comunicării cu medicul în cazul apariției unor simptome noi

Monitorizarea include analize de sânge, evaluări clinice și, în cazul formelor pulmonare, examinări bacteriologice repetate.

Tuberculoza multidrog-rezistentă (MDR-TB) și extensiv-rezistentă (XDR-TB)

Rezistența la medicamente apare atunci când bacteria dezvoltă mecanisme prin care nu mai răspunde la tratamentul standard. Aceasta este favorizată, în principal, de tratamente incomplete sau incorect administrate.

MDR-TB (Multidrug-Resistant Tuberculosis)

Este definită prin rezistența la cel puțin:

  • Isoniazidă
  • Rifampicină

Acestea sunt cele mai importante medicamente din schema standard.

Tratamentul MDR-TB:

  • este mai lung
  • implică medicamente de linia a doua
  • poate avea mai multe efecte adverse
  • necesită monitorizare atentă

XDR-TB (Extensively Drug-Resistant Tuberculosis)

Reprezintă o formă mai gravă, în care bacteria este rezistentă:

  • la Isoniazidă și Rifampicină
  • la fluorochinolone
  • și la cel puțin un alt medicament injectabil sau modern de linia a doua

Aceste forme sunt mai dificil de tratat și necesită terapii individualizate, bazate pe testarea sensibilității bacteriene.

Prognostic

Cu tratament corect și complet, rata de vindecare a tuberculozei sensibile la medicamente este foarte ridicată. În schimb, formele rezistente necesită intervenție specializată și colaborare strânsă între pacient și echipa medicală.

La Elytis Hospital, abordarea terapeutică este personalizată, bazată pe protocoale internaționale actualizate, cu monitorizare atentă pentru obținerea celui mai bun rezultat posibil pentru pacient.

Prevenție

Prevenirea tuberculozei reprezintă un obiectiv major de sănătate publică, având în vedere caracterul contagios al bolii și impactul său asupra comunității. Strategiile de prevenție includ vaccinarea, identificarea și tratarea precoce a cazurilor, precum și măsuri de control al transmiterii în colectivități și unități medicale.

Vaccinarea BCG — când este recomandată?

Vaccinul BCG (Bacillus Calmette-Guérin) este utilizat de peste 100 de ani pentru prevenirea formelor severe de tuberculoză.

În România, vaccinarea BCG este inclusă în Programul Național de Vaccinare și se administrează, de rutină, nou-născuților în maternitate.

Rolul vaccinului:

  • Protejează în special împotriva formelor grave la copii (meningită tuberculoasă, tuberculoză miliară)
  • Reduce riscul de complicații severe

Este important de menționat că:

  • BCG nu oferă protecție completă împotriva tuberculozei pulmonare la adult.
  • Eficiența sa variază în funcție de populație și context epidemiologic.

În țările cu incidență crescută, vaccinarea universală la naștere rămâne o măsură esențială de prevenție.

Măsuri de sănătate publică

Controlul tuberculozei nu se bazează doar pe tratamentul individual, ci pe intervenții coordonate la nivel populațional.

Principalele măsuri includ:

  • Depistarea precoce a cazurilor: Identificarea rapidă a persoanelor simptomatice și testarea acestora reduc transmiterea în comunitate.
  • Tratamentul complet și monitorizat: Asigurarea accesului gratuit la tratament și supravegherea administrării acestuia sunt esențiale pentru prevenirea formelor rezistente.
  • Ancheta epidemiologică: După diagnosticarea unui caz, se investighează contacții apropiați (familie, colegi), care pot necesita testare și, uneori, tratament profilactic.
  • Educație pentru sănătate: Informarea populației despre simptomele TBC și importanța prezentării precoce la medic contribuie la reducerea întârzierilor diagnostice. 
  • Îmbunătățirea condițiilor socio-economice: Reducerea sărăciei, a supraaglomerării și îmbunătățirea accesului la servicii medicale sunt factori esențiali în controlul pe termen lung al bolii.

Screening în grupuri vulnerabile

Anumite categorii de persoane prezintă un risc mai mare de infecție sau de progresie către boală activă. Screeningul activ în aceste grupuri permite identificarea și tratarea infecției latente înainte de apariția bolii.

Grupuri prioritare pentru screening:

  • Persoane cu HIV
  • Pacienți cu diabet zaharat
  • Persoane care urmează tratamente imunosupresoare
  • Contacți apropiați ai unui caz confirmat
  • Personal medical
  • Persoane private de libertate
  • Persoane fără adăpost
  • Migranți proveniți din zone cu incidență crescută

Screeningul poate include:

  • evaluare clinică
  • radiografie toracică
  • test Mantoux sau IGRA

Tratamentul infecției latente reduce semnificativ riscul de dezvoltare a tuberculozei active.

Reducerea transmiterii în comunitate și spitale

Pentru limitarea răspândirii bacteriei sunt necesare măsuri specifice:

În comunitate:

  • Ventilarea adecvată a spațiilor închise
  • Evitarea supraaglomerării
  • Igiena respiratorie (acoperirea gurii la tuse)
  • Prezentarea rapidă la medic în cazul simptomelor persistente

Pacienții diagnosticați trebuie să respecte indicațiile medicale și să evite contactul apropiat cu persoane vulnerabile până la reducerea contagiozității.

În unitățile medicale:

  • Izolarea pacienților cu suspiciune sau diagnostic confirmat
  • Utilizarea echipamentelor de protecție (măști, sisteme de filtrare a aerului)
  • Ventilație adecvată în spațiile de consultație
  • Triaj epidemiologic

Respectarea protocoalelor de prevenire a infecțiilor este esențială pentru protecția pacienților și a personalului medical.

Tuberculoza poate fi prevenită printr-o combinație de vaccinare, diagnostic precoce, tratament corect și măsuri eficiente de sănătate publică. Implicarea activă a comunității și colaborarea între pacienți și cadrele medicale sunt fundamentale pentru reducerea incidenței bolii și limitarea răspândirii acesteia.

Complicații și prognostic

Tuberculoza, dacă nu este diagnosticată și tratată corect, poate avea consecințe grave, afectând atât plămânii, cât și alte organe, și poate duce la deces. Înțelegerea complicațiilor și a factorilor care influențează prognosticul este esențială pentru prevenirea evoluției severe a bolii.

Riscul de deces fără tratament

Tuberculoza activă netratată are o mortalitate foarte ridicată. Organizația Mondială a Sănătății estimează că:

  • Aproximativ 50% dintre pacienții cu tuberculoză pulmonară netratată pot deceda în decurs de câțiva ani.
  • Tuberculoza rămâne una dintre principalele cauze de deces prin boli infecțioase la nivel global, mai ales în țările cu resurse limitate.

Factorii care cresc riscul de deces includ:

  • coinfecția cu HIV
  • tuberculoza multidrog-rezistentă (MDR-TB) sau extensiv-rezistentă (XDR-TB)
  • vârsta înaintată
  • malnutriția și comorbidități multiple

Complicații pulmonare și extrapulmonare

Tuberculoza poate afecta structurile plămânilor și alte organe, generând complicații care influențează calitatea vieții și prognosticul.

Complicații pulmonare

  • Cavități pulmonare: zone de țesut distrus care pot favoriza suprainfecții bacteriene sau fungice
  • Fibroză și remodelare pulmonară: reducerea elasticității plămânilor și scăderea capacității respiratorii
  • Pneumotorax: colaps pulmonar datorat leziunilor cavitare
  • Insuficiență respiratorie cronică: în formele severe netratate sau după multiple recidive

Complicații extrapulmonare

  • Meningită tuberculoasă: inflamarea meningelor, cu risc ridicat de sechele neurologice sau deces
  • Tuberculoză osteo-articulară: dureri cronice, deformări ale coloanei vertebrale sau ale articulațiilor
  • Tuberculoză renală: insuficiență renală cronică sau infecții recurente
  • Afectarea ficatului, splinei sau altor organe: mai frecvent în formele diseminate sau miliară

Aceste complicații pot fi prevenite sau limitate prin diagnostic precoce și tratament adecvat.

TB și comorbidități

Prezența altor boli sau condiții medicale poate influența evoluția tuberculozei și răspunsul la tratament:

  • HIV/SIDA: afectează grav sistemul imunitar, crescând riscul de forme severe și extrapulmonare
  • Diabet zaharat: scade eficiența răspunsului imun și poate prelungi perioada de vindecare
  • Boli pulmonare cronice (BPOC, astm): agravează simptomele respiratorii și complicațiile pulmonare
  • Malnutriție: slăbește sistemul imunitar și crește riscul de evoluție severă
  • Imunosupresie (medicamente, transplant, boli autoimune): favorizează reactivarea infecției latente și apariția formelor agresive

Prognostic

Cu tratament corect și complet:

  • Tuberculoza sensibilă la medicamente are o rată de vindecare de peste 85–90%.
  • Tuberculoza multidrog-rezistentă (MDR-TB) necesită tratamente mai lungi și complexe, cu o rată de succes de aproximativ 60–70%.
  • Tuberculoza extensiv-rezistentă (XDR-TB) are un prognostic mai rezervat, cu risc crescut de complicații și mortalitate.

Prognosticul depinde de:

  • diagnostic precoce
  • aderență la tratament
  • controlul comorbidităților
  • monitorizarea clinică și bacteriologică

La Elytis Hospital, pacientul beneficiază de o abordare multidisciplinară, cu supraveghere atentă a terapiei, monitorizarea reacțiilor adverse și evaluarea progresului, pentru a reduce complicațiile și a maximiza șansele de vindecare completă.

Tuberculoza în cifre 

La nivel global

  • În 2024, circa 10,7 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de tuberculoză la nivel mondial (incidență ~131 cazuri la 100.000 de locuitori).
  • Incidența globală a scăzut ușor în 2024 față de 2023, marcând prima scădere după trei ani de creștere post-COVID.
  • TB continuă să fie una dintre principalele cauze infecțioase de mortalitate la nivel mondial (peste 1,2 milioane decese estimate în 2024).

Europa și regiunea OMS Europa

  • În regiunea OMS Europa, în 2023 s-au estimat ~225.000 de cazuri TB.
  • Au fost raportate ~172.300 de cazuri efective și ~22.500 de decese.
  • Regiunea reprezintă ~2,1% din cazurile globale, dar o proporție foarte mare de cazuri MDR-TB la nivel mondial (21%).

România

Date epidemiologice recente:

  • România rămâne țara cu cea mai mare incidență a tuberculozei din Uniunea Europeană.
  • În 2024, incidența raportată a fost ~44,3 cazuri la 100.000 locuitori.
  • Alte statistici arată că în 2023 România a avut ~48 cazuri la 100.000 locuitori, cu ~9.572 de cazuri totale, dintre care ~429 la copii.
  • Date istorice OMS arată valori medii de ~55 cazuri la 100.000 în 2023.

Tendințe:

  • Rata deceselor cauzate de TBC în România a scăzut semnificativ în ultimele două decenii, dar boala rămâne o problemă majoră.
  • Incidența la copii și evoluția spre rezistență la medicamente sunt motive de îngrijorare.

Provocări actuale în controlul tuberculozei

Deși tuberculoza este o boală prevenibilă și tratabilă, controlul ei la nivel național și global se confruntă cu provocări semnificative. Aceste obstacole afectează atât pacienții, cât și sistemele de sănătate și necesită strategii adaptate pentru a reduce povara bolii.

Rezistența la medicamente și dificultatea tratamentului MDR-TB

Unul dintre cele mai mari obstacole în combaterea tuberculozei este apariția formelor rezistente la medicamente:

  • MDR-TB (Multidrug-Resistant Tuberculosis): rezistentă la isoniazidă și rifampicină, tratamentul este mai lung, mai costisitor și cu mai multe efecte adverse.
  • XDR-TB (Extensively Drug-Resistant Tuberculosis): rezistentă și la medicamente de linia a doua, terapia este complicată și rata de succes mai scăzută.

Rezistența apare în principal din cauza:

  • tratamentului incomplet sau incorect
  • accesului limitat la medicamente de calitate
  • întârzierii diagnosticului

Aceste forme rezistente nu doar că afectează pacientul, dar cresc riscul de transmitere în comunitate, necesitând monitorizare strictă și măsuri de izolare.

Diagnostic tardiv sau subdiagnostic, în special după perioada COVID-19

Pandemia COVID-19 a avut un impact major asupra controlului tuberculozei:

  • multe servicii medicale pentru TB au fost temporar întrerupte
  • diagnosticarea precoce a fost întârziată
  • pacienții cu simptome respiratorii au fost adesea testați pentru COVID-19, ignorând posibilitatea tuberculozei

Ca urmare:

  • cazurile noi au fost subdiagnosticate
  • pacienții au ajuns la tratament într-un stadiu mai avansat al bolii
  • riscul de transmitere în comunitate a crescut

Această întârziere a evidențiat necesitatea unei supravegheri continue și a integrării programelor de diagnostic TB și COVID-19 în anumite contexte.

Accesul la servicii medicale în zone defavorizate

În zonele rurale sau sărace, pacienții întâmpină dificultăți semnificative în accesul la diagnostic și tratament:

  • lipsa unităților medicale specializate
  • transport dificil către spitale
  • resurse limitate pentru analize și medicamente
  • lipsa educației privind simptomele TB și importanța tratamentului

Aceste obstacole duc la:

  • întârzierea diagnosticării
  • nerespectarea tratamentului
  • creșterea incidenței formelor rezistente și a mortalității

Necesitatea de investiții în sănătate publică și programe de screening

Controlul tuberculozei depinde de investiții continue în sistemul de sănătate:

  • Programe de screening pentru grupurile vulnerabile (copii, persoane cu HIV, diabet, comunități defavorizate)
  • Educarea populației pentru recunoașterea simptomelor și prezentarea timpurie la medic
  • Infrastructură medicală: laboratoare moderne, unități specializate, echipamente de diagnostic rapid
  • Supraveghere și monitorizare pentru cazurile MDR/XDR

Fără aceste investiții, riscul de răspândire și complicațiile asociate tuberculozei vor rămâne ridicate, iar progresele obținute în ultimele decenii ar putea fi compromise.

Întrebări frecvente

Cum se diferențiază tusea cauzată de TBC de alte tuse?

Tusea din tuberculoză este, de regulă, persistentă (durează peste 2–3 săptămâni), se agravează progresiv și nu răspunde la tratamentele uzuale pentru viroze sau bronșite. Poate fi inițial seacă, apoi productivă, iar în stadiile mai avansate poate fi însoțită de striuri de sânge în spută (hemoptizie). De multe ori este asociată cu simptome generale precum febră ușoară prelungită, transpirații nocturne și scădere în greutate, ceea ce o diferențiază de o simplă infecție respiratorie acută.

Poate TBC să nu dea niciun simptom?

Da. În cazul infecției latente tuberculoase, bacteria este prezentă în organism, dar inactivă, iar persoana nu prezintă simptome și nu este contagioasă. Totuși, există un risc de reactivare, mai ales dacă sistemul imunitar este slăbit. Chiar și în tuberculoza activă, în stadiile incipiente simptomele pot fi discrete, motiv pentru care screeningul în grupurile de risc este important.

Ce teste există pentru infecția latentă tuberculoasă?

Pentru depistarea infecției latente se folosesc două tipuri principale de teste: testul cutanat la tuberculină (Mantoux), care presupune injectarea intradermică a unei cantități mici de tuberculină și citirea reacției după 48–72 de ore, și testele IGRA (Interferon Gamma Release Assays), care sunt analize de sânge ce măsoară răspunsul imun specific la Mycobacterium tuberculosis. Testele IGRA nu sunt influențate de vaccinarea BCG și necesită o singură vizită medicală.

Cât durează tratamentul complet pentru TBC?

Pentru tuberculoza pulmonară sensibilă la medicamente, tratamentul standard durează minimum 6 luni, împărțite într-o fază intensivă de 2 luni și o fază de continuare de 4 luni. În cazul formelor extrapulmonare severe sau al tuberculozei rezistente la medicamente, durata poate fi mai mare, ajungând la 9–18 luni sau chiar mai mult. Respectarea completă a schemei terapeutice este esențială pentru vindecare.

Care sunt principalele efecte adverse ale medicamentelor antituberculoase?

Cele mai frecvente reacții adverse pot include tulburări digestive (greață, vărsături), afectare hepatică (creșterea transaminazelor, icter), reacții alergice, tulburări de vedere (în special la etambutol) și neuropatie periferică (mai ales la izoniazidă). De aceea, pacienții aflați în tratament necesită monitorizare medicală periodică, iar orice simptom nou trebuie comunicat medicului.

Este eficient vaccinul BCG și cui se recomandă?

Vaccinul BCG este eficient în special în prevenirea formelor severe de tuberculoză la copii, precum meningita tuberculoasă și tuberculoza miliară. În România, este administrat de rutină nou-născuților, conform Programului Național de Vaccinare. Deși nu oferă protecție completă împotriva tuberculozei pulmonare la adult, rămâne o măsură importantă de prevenție în țările cu incidență crescută.

Dacă prezinți tuse persistentă, febră prelungită, scădere în greutate inexplicabilă sau ai fost în contact cu o persoană diagnosticată cu tuberculoză, nu amâna consultul medical. Programează o consultație și află rapid care este starea ta de sănătate.

Ultima revizuire medicala: 12.02.2026

Surse:

Play sound