Sarcoamele: caracteristici clinice, diagnostice şi opţiuni terapeutice
Sarcoamele reprezintă un grup rar, dar divers, de tumori maligne care se dezvoltă în țesuturile conjunctive ale corpului. Aceste țesuturi includ oasele, mușchii, grăsimea, vasele de sânge, nervii, tendoanele și cartilajele. Fiind capabile să apară oriunde în corp, manifestările clinice și opțiunile terapeutice diferă în funcție de localizare și tip histologic.
Ce sunt sarcoamele?
Sarcoamele derivă din celulele mezenchimale, responsabile de formarea țesuturilor de susținere. Spre deosebire de carcinoame (tumori epiteliale), sarcoamele afectează structurile de suport ale țesutului, ceea ce le conferă o diversitate morfologică și biologică considerabilă.
Tipuri de sarcoame
Există peste 70 de subtipuri de sarcoame, clasificate în două mari categorii:
- Sarcoame osoase:
- Osteosarcomul: cel mai frecvent tip de sarcom osos, care afectează de obicei adolescenții și adulții tineri.
- Condrosarcomul: se dezvoltă în celulele cartilaginoase și apare mai frecvent la adulții de vârstă mijlocie și vârstnici.
- Sarcomul Ewing: un tip de sarcom osos care afectează în principal copiii și adolescenții.
- Sarcoame de țesuturi moi:
- Liposarcomul: se dezvoltă în țesutul gras.
- Leiomiosarcomul: apare în mușchii netezi (involuntari).
- Fibrosarcomul: se dezvoltă în țesutul fibros.
- Sarcomul sinovial: se dezvoltă in jurul articulațiilor.
- Angiosarcomul: se dezvoltă din celulele care căptușesc vasele de sânge.
- Sarcomul Kaposi: asociat cu virusul herpesului uman 8, este mai frecvent la persoanele cu sistem imunitar slăbit.
Factori de risc
Deși cauza exactă a majorității sarcoamelor este necunoscută, anumiți factori pot crește riscul de dezvoltare a acestora:
- Predispoziție genetică: sindroame ereditare precum neurofibromatoza tip 1 sau sindromul Li-Fraumeni.
- Expunere la radiații: tratamente anterioare cu radiații pentru alte neoplazii.
- Substanțe chimice: clorura de vinil, arsenicul.
- Limfedem cronic: edem persistent al unui membru, cu risc crescut de angiosarcom.
Simptome
Simptomele sarcoamelor variază în funcție de localizarea și tipul tumorii, dar cele mai comune pot fi:
- o masă palpabilă, în creștere progresivă;
- durere persistentă, osoasă sau articulară;
- fracturi patologice;
- dureri abdominale (pentru sarcoame viscerale);
- sângerări neobișnuite.
Diagnostic
Diagnosticul sarcoamelor implică, de obicei, următoarele proceduri:
- Examinare clinică: inspecție și palpare a zonei suspecte.
- Investigații imagistice:
- radiografie simplă;
- tomografie computerizată (CT);
- rezonanță magnetică nucleară (RMN);
- tomografie cu emisie de pozitroni (PET-CT).
- Biopsie: prelevarea unei probe tisulare pentru confirmarea tipului histologic și gradului de malignitate.
Opțiuni terapeutice
Abordarea este individualizată, în funcție de tipul, stadiul și localizarea sarcomului, precum și de starea generală a pacientului. Principalele modalități de tratament sunt:
- Chirurgie: resecția completă a leziunii, cu margini libere de tumoare.
- Radioterapie: iradiere locală pre- sau post-operatorie pentru controlul local al bolii.
- Chimioterapie: regimuri sistemice, util în sarcoame sensibile la agenți citotoxici și pentru boala metastatică.
- Terapie țintită: medicamente care inhibă căi specifice de semnalizare celulară.
- Imunoterapie: modularea răspunsului imun antitumoral.
Tratamentul optim este conceput de o echipă multidisciplinară – chirurgi ortopezi, oncologi medicali, radioterapeuți, anatomopatologi și radiologi –, care colaborează pentru a stabili planul terapeutic personalizat.
Îngrijire și sprijin
Diagnosticul de sarcom poate genera anxietate semnificativă. Pe lângă tratamentul medical, se recomandă suport psihologic și accesul la grupuri de sprijin pentru pacient și familie, pentru a facilita adaptarea la boală și la tratamente.
Prevenție
Nu există măsuri de prevenție completă, însă reducerea expunerii la factorii de risc cunoscuți (radiații excesive, substanțe toxice) poate contribui la diminuarea incidenței.
O abordare comprehensivă și coordonată este esențială în managementul sarcoamelor. Evaluarea timpurie, diagnosticarea precisă și planificarea terapeutică adaptată nevoilor fiecărui pacient cresc semnificativ șansele de control al bolii și de calitate sporită a vieții.
Ultima revizuire medicală:
05.05.2025, Dr. Ionela Miron-Amarghioalei – Medic Specialist Oncologie