Rolul ecografiei abdominale și de pelvis în depistarea afecțiunilor digestive
Ecografia abdominală și de pelvis reprezintă una dintre primele metode imagistice utilizate în evaluarea patologiei digestive. Prin accesibilitatea, lipsa radiațiilor ionizante și capacitatea de a furniza informații în timp real, ecografia se impune ca un instrument de bază în diagnosticul afecțiunilor hepatice, biliare, pancreatice, gastrice și intestinale, dar și în evaluarea complicațiilor lor.
Acest articol își propune să descrie principiile de bază ale ecografiei, avantajele acestei tehnici în contextul medicinei digestive și modul în care specialiștii Elytis utilizează echipamente de ultimă generație și expertiză radiologică pentru a asigura acuratețea examenelor și eficiența procesului diagnostic.
Cuprins
- Principiile ecografiei abdominale și de pelvis
- Pregătirea pacientului și protocolul de examinare
- Examinarea ficatului și a căilor biliare
- Examinarea vezicii biliare și colecistului
- Examinarea pancreasului
- Evaluarea tractului gastrointestinal și a organelor adiacente
- Examinarea organelor pelvine în context digestiv
- Avantajele ecografiei în monitorizarea terapiei
- Limitările și contraindicațiile ecografiei
- Rolul specialiștilor Elytis în interpretarea ecografiilor digestive
1. Principiile ecografiei abdominale și de pelvis
Ecografia se bazează pe emiterea de unde ultrasonore, cu frecvențe între 2 și 18 MHz, care traversează țesuturile și sunt reflectate în funcție de densitatea și structura acestora. Transductorul ecografic, aplicat pe suprafața pielii după utilizarea unui gel conductor, primește ecourile și le transformă în imagini bidimensionale (sau, în cazuri avansate, tridimensionale).
- Rezoluția și adâncimea de penetrare
Alegerea frecvenței transductorului reprezintă un compromis între rezoluție și profunzime: frecvențele înalte (10–18 MHz) oferă imagini detaliate, dar pătrund superficial; frecvențele joase (2–5 MHz) ating structuri profunde, însă cu rezoluție redusă. - Moduri de examinare
- B-mode (brightness): modul standard, afișează structurile anatomice în tonuri de gri.
- Color Doppler și Power Doppler: evaluează vascularizația organelor și fluxul sanguin.
- Elastografie (unde este disponibilă): apreciază consistența țesutului, utilă în depistarea fibrozei hepatice sau a masei tumorale.
2. Pregătirea pacientului și protocolul de examinare
Pentru obținerea de imagini de calitate, pacientul trebuie să respecte câteva instrucțiuni:
- Post de minim 6–8 ore înainte de examinare, pentru a reduce cantitatea de aer în tractul digestiv și a îmbunătăți vizualizarea ficatului, a vezicii biliare și a pancreasului.
- Hidratare moderată, fără alimente solide sau lactate.
- Expir forțată la cererea examinatorului, în special pentru evaluarea splinei și a organelor învecinate.
Protocolul standard include examinarea sistematică a:
- Ficatului și căilor biliare
- Vezicii biliare și căii biliare principale
- Pancreasului
- Splinei
- Rinichilor (pentru abordări diferențiale)
- Aortei abdominale și a venelor mari (vena cavă inferior)
- Organelor pelvine (la indicatie)
3. Examinarea ficatului și a căilor biliare
3.1 Anatomia și importanța diagnostică
Ficatul, cel mai voluminos organ abdominal, are o arhitectură segmentară bine definită, vizibilă în ecografie. Căile biliare intra- și extrahepatic sunt însă mai greu de apreciat, dar ductele principale (canalul hepatic comun și canalul coledoc) pot fi măsurate direct.
3.2 Principalele indicații
- Hepatomegalie, ecogenitate modificată: steatoză, ciroză, fibroza
- Leziuni focale: chisturi simple, hemangioame, adenome, metastaze, carcinom hepatocelular
- Dilatări biliare: dilatarea intra- și extrahepatică semnalează obstrucție – calculoasă (coledocolitiază), tumorală, inflamatorie
3.3 Cum ajută Dopplerul
Color Doppler evaluează fluxul portal și hepatic, diferențiind tromboza de varice portale și permițând cuantificarea fluxului sanguin.
4. Examinarea vezicii biliare și colecistului
4.1 Colecistita și colelitiaza
Ecografia este metoda de elecție pentru colelitiază: calculii sunt hiperecogeni și produc umbră acustică posterioară. În colecistita acută, peretele vezicii apare îngroșat (> 3 mm), cu lichid pericolecistic și semne de inflamație.
4.2 Dischinezia biliară
Evaluarea funcțională poate include studiul motilității colecistului: măsurarea volumului pre- și post-prandial, cu calculul percentului de evacuare.
5. Examinarea pancreasului
Pancreasul reprezintă o structură retroperitoneală alungită, dificil de vizualizat în totalitate.
- Pancreatită acută: pancreas mărit, hiperecogen, contururi neregulate, colecții fluide peripancreatice.
- Pancreatită cronică: atrofie, calcificări, duct principal dilatat.
- Tumori: mase hipoecogene, neomogene, cu limită vagă.
Ecografia endoscopică (EUS) poate fi recomandată atunci când examenul transabdominal nu oferă informații suficiente.
6. Evaluarea tractului gastrointestinal și a organelor adiacente
Deși peretele intestinal este prea subțire pentru a fi detaliat complet la ecografia convențională, pot fi identificate:
- Îngroșări parietale în boala inflamatorie intestinală (Crohn, colită ulcerativă).
- Abces intra-abdominal, sinusuri fistuloase sau mase tumorale care comprimă anselor intestinale.
- Litiază renală sau ureterală cu dureri abdominale acute, pentru diagnosticul diferențial cu colica biliară.
7. Examinarea organelor pelvine în context digestiv
La pacienții care prezintă dureri în hipogastru sau simptome obstructive, ecografia pelvină poate evidenția:
- Mase anexiale care pot comprima intestinul comunitar (chisturi ovariene mari).
- Adenomioză sau fibrom uterin cu efect de masă asupra intestinului sigmoid.
- Colecist ectopic pelvin sau calculi migrați.
8. Avantajele ecografiei în monitorizarea terapiei
Ecografia seriată permite:
- Evaluarea răspunsului la tratament în hepatitele cronice (scăderea fibrozei vizibile la elastografie).
- Monitorizarea evoluției colecistitelor și colelitiazei fără expunere la radiații.
- Ghidaj ecografic pentru intervenții minim invazive precum puncții sau biopsii hepatice și pancreatice, asigurând punctare precisă și reducând riscurile.
9. Limitările și contraindicațiile ecografiei
- Obezitatea și meteorismul intestinal pot limita vizualizarea în profunzime.
- Structuri ascunse de os (coaste) sau aer (plămâni) nu pot fi evaluare direct.
- Necesitatea altor metode imagistice (CT, RMN) în cazul leziunilor complexe sau a anatomiei variantă.
- Examinarea transfontanelară este contraindicat la copii peste vârsta închiderii fontanelei; la Elytis, nu efectuăm ecografii transfontanelare la copiii mai mari, dar putem orienta către centre de pediatrie specializate.
10. Rolul specialiștilor Elytis în interpretarea ecografiilor digestive
La Elytis, fiecare examinare ecografică abdominală și de pelvis este efectuată cu:
- Echipamente de ultimă generație, care oferă rezoluție înaltă și multiple moduri Doppler pentru evaluarea vasculară.
- Interpretare rapidă și detaliată de către medici radiologi cu competențe avansate, capabili să diferențieze modificările fiziologice de cele patologice și să recomande investigații suplimentare atunci când este necesar.
- Servicii personalizate, adaptate istoricului medical și simptomatologiei fiecărui pacient: protocolul de examinare și timpii de raportare sunt ajustați pentru a oferi diagnostice precise în cel mai scurt timp.
- Ghidaj ecografic pentru proceduri intervenționale (puncție-biopsie hepatică, pancreatica, sau colecist), care asigură precizie maximă și reducerea riscurilor operatorii.
Ecografia abdominală și de pelvis continuă să fie o metodă rapidă, sigură și neinvazivă pentru diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor digestive. Prin combinația de tehnologie avansată și expertiză radiologică, această investigație aduce informații valoroase despre starea ficatului, a căilor biliare, a pancreasului, a tractului gastrointestinal și a structurilor pelvine. La Elytis, dedicarea echipei de medici și investiția în aparatură de top asigură pacienților o experiență de diagnostic imagistic optimă, cu interpretări rapide și recomandări personalizate.
Optimizarea protocoalelor de examinare, utilizarea Dopplerului și, acolo unde este cazul, a elastografiei, completează paleta de instrumente disponibile, făcând din ecografie un pilon central în evaluarea și gestionarea afecțiunilor digestive. Astfel, pacienții beneficiază de o abordare integrată, în care diagnosticul precoce și monitorizarea atentă pot conduce la rezultate terapeutice mai bune și la îmbunătățirea calității vieții.
Ultima revizuire medicală:
26.05.2025, Dr. Mădălina Bontaș Neculai – Medic Specialist Radiologie şi Imagistică Medicală