Opțiuni terapeutice actuale pentru cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar este una dintre cele mai frecvente și grave forme de cancer la nivel mondial, asociată cu o mortalitate crescută, în special din cauza diagnosticării tardive.

În funcție de tipul de cancer (cu celule mici sau non-mici) și de stadiul bolii, opțiunile terapeutice pentru cancerul pulmonar pot include intervenții chirurgicale, chimioterapie, radioterapie, terapii țintite sau imunoterapie.

În continuare, specialiștii din echipa Elytis Hospital îți prezintă în detaliu care sunt opțiunile terapeutice pentru cancerul pulmonar, cum se aleg acestea și ce progrese recente există în tratamentul acestei boli.

Despre cancerul pulmonar 

Cancerul pulmonar reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate oncologică la nivel mondial, fiind responsabil pentru aproximativ 1,8 milioane de decese anual. În România, la fel ca în multe alte țări europene, incidența rămâne ridicată, în special la populația fumătoare și la pacienții expuși pe termen lung la factori de risc ocupaționali (azbest, hidrocarburi aromatice policiclice, radon). Deși se observă o scădere a cazurilor de carcinom scuamos în paralel cu reducerea fumatului în anumite regiuni, incidența adenocarcinomului este în creștere, inclusiv la persoane care nu au fumat niciodată. Această tendință evidențiază complexitatea etiologiei și importanța unor programe eficiente de screening și prevenție. Discută cu medicii Elytis Hospital despre programele de screening.

Importanța stadializării și a tipului histologic în alegerea tratamentului

Stadializarea bolii, realizată conform sistemului TNM (Tumor–Node–Metastasis), reprezintă elementul central în stabilirea conduitei terapeutice. Pacienții aflați în stadii incipiente (I–II) beneficiază în principal de tratament chirurgical, uneori asociat cu terapie adjuvantă, în timp ce pacienții cu boală avansată (stadiile III–IV) necesită abordări multimodale complexe.
Pe lângă stadializare, tipul histologic (non-microcelular vs. microcelular) și profilul molecular al tumorii (mutații EGFR, rearanjamente ALK/ROS1, expresia PD-L1) sunt esențiale pentru individualizarea tratamentului. În prezent, deciziile terapeutice nu mai sunt bazate doar pe aspecte clinico-radiologice și histopatologice, ci și pe testarea biomarkerilor predictivi, ceea ce permite o abordare personalizată.

Scopul acestui articol este de a trece în revistă opțiunile terapeutice actuale disponibile pentru cancerul pulmonar, punând accent pe progresele recente din domeniul terapiilor țintite și imunoterapiei, precum și pe integrarea acestora în practica clinică alături de metodele standard – chirurgie, radioterapie și chimioterapie. De asemenea, se urmărește evidențierea importanței unei abordări multidisciplinare și a adaptării tratamentului la particularitățile fiecărui pacient, în contextul medicinei de precizie.

Clasificarea cancerului pulmonar și implicațiile terapeutice

Carcinomul pulmonar non-microcelular (NSCLC)

Carcinomul pulmonar non-microcelular reprezintă aproximativ 85% din totalul cazurilor de cancer pulmonar. Este o entitate heterogenă, ce cuprinde mai multe subtipuri histologice, fiecare cu particularități biologice și terapeutice.

Subtipuri histologice

• Adenocarcinomul pulmonar – este cel mai frecvent subtip, cu prevalență crescută la nefumători și la femei. Prezintă o asociere importantă cu mutațiile genetice acționabile (EGFR, ALK, ROS1, KRAS), ceea ce îl face un candidat de bază pentru terapii țintite.
  
• Carcinomul scuamos – are o asociere strânsă cu fumatul și afectează predominant bărbații. De obicei, nu prezintă mutații tratabile cu terapii țintite, însă poate beneficia de imunoterapie în funcție de expresia PD-L1.
  
• Carcinomul cu celule mari – este mai rar întâlnit, cu o evoluție agresivă și diagnostic frecvent în stadii avansate.
  

Rolul biomarkerilor

În ultimul deceniu, introducerea testării moleculare a transformat radical abordarea terapeutică a NSCLC. Identificarea biomarkerilor precum EGFR, ALK, ROS1, BRAF, KRAS, MET, RET, dar și expresia PD-L1, permite selecția pacienților pentru terapii personalizate, cu răspunsuri superioare chimioterapiei standard.

Carcinomul pulmonar microcelular (SCLC)

Carcinomul pulmonar microcelular reprezintă aproximativ 15% din cazuri și este caracterizat printr-o agresivitate crescută, tendința rapidă de metastazare și o rată scăzută de supraviețuire pe termen lung.

Caracteristici biologice și clinice

• Tumora are un răspuns inițial favorabil la chimioterapie și radioterapie, însă recidivează rapid, cu prognostic rezervat.
  
• Spre deosebire de NSCLC, SCLC este strâns asociat cu fumatul, aproape 95% dintre pacienți având acest factor de risc.
  

Implicații terapeutice

Tratamentul standard include chimioterapia pe bază de platină asociată cu etoposid și radioterapia toracică. În ultimii ani, introducerea imunoterapiei (inhibitori PD-L1) în combinație cu chimioterapia a demonstrat o îmbunătățire semnificativă a supraviețuirii. Spre deosebire de NSCLC, rolul chirurgiei este limitat la cazuri foarte rare, diagnosticate precoce.

Tratamentul este determinat de:

• tipul histologic al tumorii,
• stadiul bolii (de la I la IV),
• starea generală a pacientului,
• prezența sau absența metastazelor.

Stadializarea cancerului pulmonar este esențială pentru a determina ce opțiuni terapeutice sunt posibile. Aceasta implică evaluarea dimensiunii tumorii, extinderea la structurile adiacente și afectarea ganglionilor limfatici sau a altor organe.

Opțiuni terapeutice pentru cancerul pulmonar în funcție de stadiu

Stadiu	Terapie principală
Stadiul I	Chirurgie
Stadiul II	Chirurgie + chimioterapie ± radioterapie
Stadiul III	Chimioterapie ± radioterapie ± chirurgie în cazuri selecționate
Stadiul IV	Chimioterapie ± chirurgie (pentru leziuni metastatice solitare)

Opțiuni terapeutice standard

Chirurgia

Indicații și criterii de eligibilitate

Chirurgia reprezintă tratamentul de elecție pentru pacienții diagnosticați în stadiile incipiente (I și II) ale NSCLC și, selectiv, în stadiul IIIA. Eligibilitatea depinde de:

• Starea generală și comorbiditățile pacientului (funcția cardiacă și respiratorie trebuie să permită rezecția).
  
• Localizarea și extensia tumorii (tumorile centrale sau cu invazie în structuri vitale pot fi inoperabile).
  
• Absența metastazelor la distanță.
  

Tipuri de intervenții

• Lobectomia – considerată standardul de aur pentru NSCLC localizat.
  
• Pneumonectomia – indicată în cazuri selectate, când tumora afectează întreg plămânul.
  
• Rezecțiile sublobare (segmentectomie, wedge resection) – utilizate la pacienți cu rezervă funcțională limitată sau la tumori foarte mici.
  

Rolul chirurgiei minim invazive

Tehnicile video-asistate (VATS) și chirurgia robotică au câștigat teren datorită avantajelor precum: durere postoperatorie redusă, spitalizare mai scurtă și recuperare mai rapidă, cu rezultate oncologice comparabile intervențiilor clasice.

Radioterapia

Radioterapie conformațională 3D și IMRT

Permite administrarea de doze precise la nivel tumoral, reducând iradierea țesuturilor sănătoase. Este utilizată atât ca terapie radicală în stadii local avansate, cât și adjuvant sau paliativ.

Radioterapia stereotactică (SBRT)

Reprezintă o alternativă curativă la chirurgie pentru pacienții inoperabili, cu tumori de dimensiuni mici (T1–T2). Rezultatele pe termen lung arată rate de control local similare cu lobectomia.

Indicații paliative

În stadiile avansate, radioterapia are rol de ameliorare a simptomelor (hemoptizie, dispnee, durere toracică, compresie medulară), contribuind semnificativ la îmbunătățirea calității vieții.

Chimioterapia

Regimuri standard pe bază de platină

Asocierea cisplatinei sau carboplatinei cu un agent citotoxic (paclitaxel, gemcitabină, vinorelbină, pemetrexed) rămâne standardul de tratament pentru pacienții cu NSCLC avansat, fără mutații tratabile.

Rolul adjuvant și neoadjuvant

• Chimioterapia adjuvantă – recomandată după rezecția completă a tumorilor în stadiile II–IIIA, pentru reducerea riscului de recidivă.
  
• Chimioterapia neoadjuvantă – administrată înaintea intervenției chirurgicale, cu scopul de a reduce volumul tumoral și de a facilita rezecabilitatea.
  

Toxicitate și managementul reacțiilor adverse

Efectele adverse frecvente includ: mielosupresie, nefrotoxicitate (mai ales cu cisplatină), neuropatie periferică și greață/vomă. Managementul acestora presupune monitorizare atentă, tratament suportiv și, la nevoie, ajustarea dozelor sau schimbarea regimului terapeutic.

Terapia țintită

Terapia țintită a revoluționat tratamentul cancerului pulmonar non-microcelular (NSCLC), oferind pacienților cu mutații genetice specifice șanse superioare de supraviețuire și o calitate a vieții mai bună comparativ cu chimioterapia clasică. Alegerea inhibitorului depinde de testarea moleculară, obligatorie pentru toți pacienții cu NSCLC avansat.

Inhibitori EGFR

• Indicații: pacienți cu mutații activatoare ale genei EGFR (ex. deleții în exonul 19, mutația L858R în exonul 21).
  
• Medicamente utilizate: gefitinib, erlotinib, afatinib (prima/ a doua generație), osimertinib (a treia generație).
  
• Avantaje: rate de răspuns și supraviețuire progresie-free (PFS) semnificativ mai bune decât chimioterapia.
  
• Rezistență: mutația T790M este cea mai frecventă cauză de rezistență, adresată eficient de osimertinib.
  

Inhibitori ALK și ROS1

• Indicații: pacienți cu rearanjamente ALK sau ROS1, mai frecvent întâlnite la nefumători și la cei diagnosticați cu adenocarcinom.
  
• Medicamente utilizate: crizotinib (primul inhibitor), alectinib, brigatinib, lorlatinib (generații ulterioare cu eficacitate crescută și penetrare CNS superioară).
  
• Particularități: aceste terapii sunt extrem de eficiente, cu răspunsuri prelungite chiar și în prezența metastazelor cerebrale.
  

Inhibitori BRAF, MET, RET, KRAS

• BRAF V600E: tratament cu combinația dabrafenib + trametinib.
  
• MET exon 14 skipping mutations: terapii cu capmatinib sau tepotinib.
  
• RET rearrangements: selpercatinib și pralsetinib au demonstrat rate de răspuns remarcabile.
  
• KRAS G12C: recent au fost introduși inhibitori precum sotorasib și adagrasib, deschizând o nouă eră pentru un biomarker considerat anterior „netratabil”.
  

Mecanisme de rezistență și strategii de depășire

Deși terapiile țintite aduc beneficii semnificative, aproape toți pacienții dezvoltă rezistență secundară. Mecanismele includ mutații suplimentare în genele-țintă, activarea căilor alternative de semnalizare sau transformarea histologică (ex. NSCLC → SCLC).
Strategiile actuale:

• utilizarea inhibitorilor de generație mai nouă,
  
• combinații terapeutice (ex. cu imunoterapie sau chimioterapie),
  
• monitorizare prin biopsie lichidă pentru detectarea precoce a rezistenței.
  

Imunoterapia

Imunoterapia a schimbat fundamental prognosticul pacienților cu cancer pulmonar avansat, în special al celor fără mutații genetice acționabile. Blocarea punctelor de control imun (immune checkpoints) reactivează răspunsul imun antitumoral, permițând limfocitelor T să recunoască și să distrugă celulele maligne.

Inhibitori PD-1 și PD-L1

• Mecanism: blocarea interacțiunii dintre receptorul PD-1 de pe limfocitele T și ligandul său PD-L1 exprimat de celulele tumorale.
  
• Medicamente utilizate:
  
  • Nivolumab, pembrolizumab (anti-PD-1)
    
  • Atezolizumab, durvalumab (anti-PD-L1)
    
• Indicații:
  
  • Prima linie de tratament la pacienții cu expresie PD-L1 ≥50% și fără mutații targetabile.
    
  • Linia a doua după progresia sub chimioterapie, indiferent de statusul PD-L1.
    
• Beneficii: supraviețuire globală (OS) superioară față de chimioterapia standard, cu răspunsuri mai durabile.
  

Inhibitori CTLA-4

• Mecanism: blocarea moleculei CTLA-4, care inhibă activarea inițială a limfocitelor T în ganglionii limfatici.
  
• Medicamente utilizate: ipilimumab, tremelimumab.
  
• Rol clinic: cel mai frecvent administrați în combinație cu inhibitori PD-1/PD-L1 pentru a amplifica răspunsul imun, în special la pacienții cu NSCLC avansat.
  

Combinații imunoterapie + chimioterapie

• Studiile clinice (ex. KEYNOTE-189, IMpower150) au arătat că adăugarea imunoterapiei la chimioterapie îmbunătățește semnificativ ratele de răspuns și supraviețuirea.
  
• Indicația majoră: pacienți cu expresie PD-L1 <50%, fără mutații genetice targetabile.
  
• Beneficiul clinic este observat inclusiv la pacienți cu metastaze hepatice sau cerebrale.
  

Criterii de selecție pe baza expresiei PD-L1

• PD-L1 ≥50%: imunoterapie în monoterapie (ex. pembrolizumab).
  
• PD-L1 1–49%: combinație chimio + imunoterapie.
  
• PD-L1 <1%: imunoterapia poate fi utilizată în combinații, dar eficiența ca monoterapie este limitată.
  

Management multidisciplinar și terapii combinate

Tratamentul cancerului pulmonar necesită o abordare integrată, coordonată de o echipă multidisciplinară formată din oncologi medicali, chirurgi toracici, radioterapeuți, imagiști, anatomopatologi și specialiști în pneumologie. Această colaborare permite stabilirea unei strategii terapeutice personalizate, în funcție de stadiul bolii, profilul molecular și statusul pacientului.

Abordarea multimodală în stadiile local avansate

• În NSCLC stadiul IIIA și IIIB, strategia curativă presupune o combinație între chimioterapie, radioterapie și, în unele cazuri, chirurgie.
  
• În prezent, administrarea de chimioterapie concomitent cu radioterapie, urmată de imunoterapie cu durvalumab (conform studiului PACIFIC), a devenit standardul terapeutic, îmbunătățind semnificativ supraviețuirea globală.
  
• În SCLC în stadiu limitat, se recomandă chimioterapie asociată cu radioterapie toracică timpurie, urmate de radioterapie profilactică craniană (PCI) pentru reducerea riscului de metastaze cerebrale.
  

Secvențierea terapiilor

• Terapie neoadjuvantă: chimioterapie sau combinație chimio-imunoterapie administrată înainte de chirurgie, cu scopul de a reduce dimensiunile tumorii și de a eradica micrometastazele.
  
• Terapie adjuvantă: chimioterapie sau terapii țintite (ex. osimertinib pentru EGFR+) după rezecție chirurgicală, pentru reducerea riscului de recidivă.
  
• Integrarea imunoterapiei: în prezent, imunoterapia este evaluată atât în setări adjuvante, cât și neoadjuvante, cu rezultate promițătoare în creșterea supraviețuirii fără recurență.
  

Rolul comitetelor oncologice multidisciplinare

• Evaluarea fiecărui caz în cadrul tumor boards permite luarea unei decizii terapeutice optime și evitarea supra- sau subtratamentului.
  
• Asigură coordonarea dintre diverse specialități și accesul pacientului la testare moleculară, studii clinice și terapii inovatoare.
  
• Este considerată o bună practică obligatorie în centrele oncologice moderne.
  

Perspective și terapii emergente

Progresele rapide din biologia moleculară și imunologie au deschis noi direcții în tratamentul cancerului pulmonar, orientând practica medicală către o medicină de precizie și o abordare personalizată.

Terapia genică și vaccinurile antitumorale

• Terapia genică urmărește corectarea sau inhibarea genelor implicate în dezvoltarea tumorală. Strategiile actuale includ vectori virali și tehnologii CRISPR, cu rezultate promițătoare în studiile preclinice.
  
• Vaccinurile terapeutice (ex. vaccinuri pe bază de peptide sau celule dendritice) sunt dezvoltate pentru a stimula sistemul imun împotriva antigenelor tumorale. Deși rezultatele clinice sunt încă limitate, acestea ar putea deveni opțiuni adjuvante valoroase.
  

CAR-T cells în cancerul pulmonar

• Terapia celulară adoptivă cu limfocite T modificate genetic (CAR-T cells) a demonstrat rezultate spectaculoase în leucemii și limfoame.
  
• În cancerul pulmonar, provocările sunt mai mari din cauza microambientului tumoral imun-supresiv și a heterogenității antigenice.
  
• Studiile clinice în curs explorează ținte precum MUC1, EGFRvIII, mesotelina, cu rezultate preliminare moderate, dar promițătoare.
  

Biomarkeri de ultimă generație și medicina personalizată

• Biopsia lichidă: detectarea ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) oferă o metodă non-invazivă de diagnostic precoce, monitorizare a răspunsului la tratament și identificare a mecanismelor de rezistență.
  
• Biomarkeri multiparametrici: integrarea profilului genomic, transcriptomic și proteomic va permite alegerea optimă a terapiilor pentru fiecare pacient.
  
• Inteligența artificială și algoritmii de predicție: tot mai mult folosiți pentru interpretarea datelor complexe și stratificarea pacienților.
  

Supraviețuire și complicații în cancerul pulmonar

Rate de supraviețuire

• Factori determinanți: supraviețuirea în cancerul pulmonar depinde în principal de stadiul la diagnostic, tipul histologic și profilul molecular.
  
• NSCLC:
  
  • Stadiul I: rata de supraviețuire la 5 ani poate depăși 60–70% după tratament chirurgical complet.
    
  • Stadiul II: aproximativ 40–50%.
    
  • Stadiul III: sub 30%, în ciuda terapiilor multimodale.
    
  • Stadiul IV: <10%, însă introducerea terapiilor țintite și a imunoterapiei a crescut semnificativ durata mediană de supraviețuire (12–24 luni sau mai mult la pacienții selectați).
    
• SCLC:
  
  • Stadiu limitat: supraviețuire mediană de 15–20 luni, cu o rată la 5 ani de 10–15%.
    
  • Stadiu extins: supraviețuire mediană 8–13 luni, rata la 5 ani <2%.

Impactul opțiunilor terapeutice asupra supraviețuirii

Chirurgia

• Reprezintă singura metodă curativă în stadiile incipiente (I–II, uneori IIIA).
  
• Lobectomia cu rezecție completă poate aduce rate de supraviețuire la 5 ani de 60–70% în stadiul I și 40–50% în stadiul II.
  
• Asocierea cu chimioterapie adjuvantă adaugă o creștere de 5–15% a supraviețuirii la 5 ani în stadiile II–IIIA.
  

Radioterapia

• Radioterapia stereotactică (SBRT) la pacienții inoperabili cu tumori mici oferă o rată de control local comparabilă cu chirurgia (peste 80–90% la 3 ani).
  
• În stadiile local avansate (IIIB), radiochimioterapia concomitentă prelungește supraviețuirea mediană la 16–24 luni, cu o rată la 5 ani de aproximativ 15–20%.
  
• Radioterapia paliativă nu prelungește semnificativ viața, dar îmbunătățește calitatea acesteia prin controlul simptomelor.
  

Chimioterapia

• În NSCLC avansat fără mutații tratabile, chimioterapia pe bază de platină asigură o supraviețuire mediană de 8–12 luni, cu o rată de supraviețuire la 2 ani de aproximativ 15–20%.
  
• În SCLC, chimioterapia (etoposid + platină) prelungește viața cu câteva luni comparativ cu îngrijirea suportivă:
  
  • Stadiu limitat: supraviețuire mediană 15–20 luni.
    
  • Stadiu extins: supraviețuire mediană 8–13 luni.
    

Terapia țintită

• Pacienții cu mutații EGFR: tratamentul cu osimertinib poate crește supraviețuirea mediană la 30–38 luni, comparativ cu 12–15 luni cu chimioterapie.
  
• Pacienții cu rearanjamente ALK: inhibitorii de generație nouă (alectinib, lorlatinib) oferă o supraviețuire mediană de peste 4–5 ani, cu control eficient inclusiv al metastazelor cerebrale.
  
• Alte mutații (ROS1, BRAF, MET, RET, KRAS): beneficiul median variază între 15–30 luni, depinzând de tipul și linia de tratament.
  

Imunoterapia

• La pacienții cu expresie PD-L1 ≥50%, monoterapia cu pembrolizumab prelungește supraviețuirea mediană la 20–26 luni, față de 12–14 luni cu chimioterapie.
  
• Combinația chimioterapie + imunoterapie (ex. KEYNOTE-189) dublează ratele de supraviețuire la 2 ani (aproximativ 50% vs. 20%).
  
• În stadiile local avansate, administrarea de durvalumab după radiochimioterapie (PACIFIC trial) a dus la o supraviețuire la 3 ani de 57%, față de 43% în grupul placebo.
  
• În SCLC, adăugarea imunoterapiei (atezolizumab sau durvalumab) la chimioterapie crește supraviețuirea mediană la 12–13 luni, comparativ cu 10 luni la chimioterapia standard.

Complicații asociate bolii

• Simptome pulmonare: tuse persistentă, hemoptizie, dispnee progresivă, obstrucție bronșică.
  
• Metastaze frecvente: osoase (durere, fracturi patologice, hipercalcemie), cerebrale (cefalee, convulsii, deficit neurologic), hepatice (hepatomegalie, icter), suprarenaliene.
  
• Sindroame paraneoplazice: hipercalcemie, sindromul Cushing ectopic, SIADH (în special în SCLC).
  

Complicații ale tratamentului

• Chirurgie: infecții postoperatorii, complicații respiratorii, fistule bronșice, insuficiență respiratorie.
  
• Radioterapie: pneumonită radică, fibroză pulmonară, esofagită radică, cardiotoxicitate tardivă.
  
• Chimioterapie: mielosupresie, nefrotoxicitate (cisplatină), neuropatie periferică (vincristină, paclitaxel), greață și vărsături severe.
  
• Terapie țintită: erupții cutanate, diaree, hepatotoxicitate, rezistență secundară.
  
• Imunoterapie: reacții adverse de tip autoimun – pneumonită, colită, hepatită, endocrinopatii (hipofizită, tiroidită).
  

Impact asupra calității vieții

Complicațiile bolii și ale tratamentului afectează semnificativ statusul funcțional și calitatea vieții. Managementul suportiv, controlul simptomelor și integrarea îngrijirilor paliative precoce sunt esențiale pentru optimizarea rezultatelor clinice și menținerea unei vieți cât mai active pentru pacienți.

Suport paliativ și îngrijiri simptomatice

Suportul paliativ reprezintă o componentă esențială în managementul pacienților cu cancer pulmonar, avansat sau simptomatic, având ca scop ameliorarea suferinței, menținerea calității vieții și sprijinirea pacientului și familiei. Aceasta se aplică concomitent cu tratamentele oncologice active și este recomandată de la momentul diagnosticului, mai ales în stadiile avansate.

Managementul durerii

• Analgezice opioide: morfină, fentanil, oxicodon, în funcție de intensitatea durerii (conform scării WHO).
  
• Analgezice non-opioide: paracetamol, AINS, utile în dureri ușoare sau moderate.
  
• Blocuri nervoase și radioterapia paliativă: pentru dureri localizate și metastaze osoase.
  
• Monitorizare și ajustare: evaluarea frecventă a durerii permite adaptarea dozelor și combinarea terapiei medicamentoase cu metode non-farmacologice (fizioterapie, relaxare, terapie psihologică).
  

Controlul simptomelor respiratorii

• Dispnee: oxigenoterapie, bronhodilatatoare (în cazul bronhoconstricției), opioide sistemice pentru reducerea senzației de sufocare.
  
• Tuse: antitusive, corticosteroizi, uneori radioterapie pentru tumori care obstruează căile respiratorii.
  
• Drenaj pleural: toracenteza sau pleurodeza pentru pacienții cu efuzii masive și dispnee accentuată.
  

Managementul complicațiilor generale

• Oboseală și anorexie: suport nutrițional, suplimente, tratamente stimulatoare ale apetitului (ex. megestrol acetat).
  
• Greață și vărsături: antiemetice (ondansetron, metoclopramid), ajustarea chimioterapiei sau imunoterapiei.
  
• Confuzie sau delir: evaluarea cauzelor reversibile (hipoxemie, medicamente), tratament simptomatic și suport psihologic.
  

Sprijin psihosocial și spiritual

• Consiliere psihologică: ajută pacienții și familia să facă față anxietății, depresiei și stresului legat de boală.
  
• Suport social și educație: informații despre boală, opțiunile de tratament, resurse de îngrijire la domiciliu.
  
• Îngrijiri spirituale: importante pentru pacienții care doresc sprijin religios sau filozofic în ultimele faze ale bolii.
  

Rolul echipei paliative

• Echipa multidisciplinară include oncologi, medici paliativi, asistente specializate, psihologi, fizioterapeuți, nutriționiști și asistenți sociali.
  
• Scopul este managementul integral al pacientului, reducerea simptomelor, prevenirea complicațiilor și menținerea autonomiei cât mai mult timp posibil.
  

Tratamentul cancerului pulmonar a evoluat semnificativ în ultimele două decenii, trecând de la abordări uniforme bazate pe chimioterapie, la strategii personalizate ce includ chirurgie, radioterapie modernă, terapii țintite și imunoterapie.
Managementul optim necesită o abordare multidisciplinară, integrarea testării moleculare și adaptarea tratamentului în funcție de caracteristicile fiecărui pacient.
Viitorul se conturează în jurul medicinei de precizie, unde terapiile emergente, precum CAR-T cells și biomarkerii de nouă generație, promit să extindă opțiunile terapeutice și să îmbunătățească supraviețuirea pacienților cu această patologie complexă.

Cancerul pulmonar rămâne o boală cu impact major, dar opțiunile terapeutice disponibile în prezent oferă perspective reale de tratament și control. Deciziile terapeutice trebuie personalizate, ținând cont de stadiul bolii, tipul de cancer, starea generală a pacientului și prezența unor mutații genetice. Fă o programare la Elytis Hospital și discută cu o echipă de medici cu experiență.

Ultima revizuire medicală:

26.08.2025

Dr. Ionel Daniel Cojocaru, medic specialist Radioterapie

Dr. Ciprian Sebastian Lovin, medic primar în Chirurgie Toracică

Referințe:

• „Treatment of Lung Cancer”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention, 2024.
• „What Are the Types of Lung Cancer Treatment?”. American Lung Association, 2025.
• Ghiniță, Irina. „Cancerul pulmonar: Tipuri, factori de risc si optiuni de tratament”. Spring Farma, 2025.