Articole recomandate

Categorii

Fracturile la copii: simptome, tratament și prevenție

Fracturile la copii: simptome, tratament și prevenție

Fracturile la copii reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe ortopedice pediatrice. Din cauza nivelului crescut de activitate fizică, a jocului energic și a fragilității relative a oaselor în creștere, copiii sunt expuși unui risc mult mai mare de traumatisme comparativ cu adulții. Se estimează că până la 50% dintre băieți și 40% dintre fete vor suferi cel puțin o fractură până la vârsta de 16 ani. La Elytis, înțelegem complexitatea acestor leziuni și oferim servicii de ortopedie pediatrică adaptate nevoilor fiecărui copil.

Ce sunt fracturile la copii?

O fractură reprezintă o întrerupere a continuității osului, produsă de obicei printr-un traumatism. La copii, fracturile au particularități specifice datorită caracteristicilor osoase din perioada de creștere. Oasele lor sunt mai flexibile și mai bogate în colagen, ceea ce face ca, uneori, fractura să nu fie completă sau să ia forme atipice, greu de observat la o simplă examinare.

Ce particularități au oasele copiilor față de cele ale adulților?

Este important să știi care sunt diferențele dintre oasele adulților și cele ale copiilor, ca să înțelegi mai bine de ce fracturile osoase ale copiilor se comportă în mod diferit și necesită o gestionare specifică.

  • Elasticitate crescută – osul copilului se poate curba sau crăpa fără să se rupă complet.
  • Periost mai gros și mai rezistent – acest strat protector favorizează o vindecare rapidă.
  • Cartilaj de creștere (fize) – zone vulnerabile unde traumatismele pot afecta dezvoltarea normală a osului.
  • Capacitate de remodelare – osul copilului se poate corecta și alinia mai bine în timp comparativ cu osul adultului.

Ce tipuri de fracturi sunt tipice copilăriei?

Având în vedere caracteristicile oaselor copiilor, și fracturile care îi afectează pe aceștia au anumite caracteristici particulare. Iată care sunt cele mai frecvente tipuri de fracturi pediatrice:

  • Fractura „în lemn verde” – osul se crapă pe o parte, dar periostul de pe cealaltă parte rămâne intact, ca o crenguță care se rupe parțial.
  • Fractura prin torsiune (spiralată) – apare mai ales în timpul jocului sau sportului, când membrul se rotește brusc.
  • Fractura completă – osul se rupe în două fragmente distincte, uneori cu deplasare.
  • Fracturile epifizare – implică cartilajul de creștere și sunt cele mai importante din punct de vedere al riscului de complicații, putând afecta dezvoltarea ulterioară a osului.

De ce sunt fracturile epifizare atât de importante?

Fracturile epifizare atrag în mod deosebit atenția medicului pentru că aceste leziuni, dacă nu sunt tratate corect, pot duce la oprirea sau încetinirea creșterii osului, deformări sau diferențe de lungime între membre. Ele necesită atenție specială și, uneori, intervenții chirurgicale pentru a preveni probleme permanente.

Care sunt cauzele frecvente ale fracturilor la copii?

Fracturile apar atunci când osul este supus unei forțe mai mari decât poate suporta. La copii, acestea apar adesea în contextul activității fizice intense sau al accidentelor cotidiene. Factorii care cresc riscul de fractură includ atât circumstanțe externe (traumatisme), cât și factori interni (slăbiciune osoasă).

Cauze externe frecvente

  • Accidente casnice – căderi de pe mobilier, scări sau din pat, contact cu obiecte dure.
  • Activități sportive și joacă – fotbal, baschet, ciclism, sărituri și alte activități cu risc de impact sau cădere.
  • Accidente rutiere – trecerea străzii, bicicletă sau trotinetă, chiar și cu echipament de protecție incomplet.
  • Traumatisme prin suprasolicitare – microfracturi de stres în sporturile cu repetitivitate intensă (gimnastică, dans).

Factori interni care cresc riscul de fractură

  • Deficit de vitamina D – afectează absorbția calciului și sănătatea osoasă.
  • Osteoporoza pediatrică sau osteogeneză imperfectă – oase fragile sau predispuse la fracturi multiple.
  • Malnutriție sau dietă săracă în calciu – influențează densitatea și rezistența osoasă.
  • Probleme metabolice sau endocrine – dezechilibre hormonale care afectează dezvoltarea normală a oaselor.

Cum interacționează factorii externi cu cei interni?

Un copil cu oase mai fragile sau cu carențe nutriționale este mult mai vulnerabil la fracturi chiar și în urma unor traumatisme minore. De aceea, prevenția combină atât siguranța mediului și supravegherea activităților fizice, cât și menținerea sănătății osoase prin alimentație și suplimente, dacă este necesar.

Cum recunoști fracturile la copii? (simptome și semne)

Fracturile pot fi ușor de observat sau mai subtile, în funcție de tipul și gravitatea traumatismului. Principalele semne includ:

  • Durere intensă și imediată – apare la locul traumatismului și se accentuează la mișcare sau presiune.
  • Umflare și roșeață – zonă inflamată rapid după accident.
  • Deformarea membrului – osul poate părea ieșit din poziția normală sau segmentul afectat poate fi curbat.
  • Limitarea mișcărilor – copilul nu poate mișca normal brațul sau piciorul afectat, iar mersul sau susținerea greutății poate fi imposibilă.
  • Zgomot de tip „pocnet” la traumatism – uneori părinții sau copilul aud un sunet specific în momentul accidentului.

Ce semne indică o urgență medicală?

  • Fractură deschisă – osul iese prin piele, existând risc de infecție gravă.
  • Sângerare abundentă – necesită intervenție imediată.
  • Pierderea sensibilității sau amorțeală – poate indica afectarea nervilor sau vaselor de sânge.
  • Culoare anormală a pielii – albăstruie sau palidă, semn de circulație compromisă.

Simptome mai subtile sau greu de detectat:

  • Durere moderată după căderi ușoare, care persistă mai multe zile.
  • Imposibilitatea de a folosi brațul sau piciorul complet, chiar dacă deformarea nu este vizibilă.
  • Comportament de evitare a mișcării sau plâns frecvent fără cauză aparentă.

De ce este important să consulți medicul chiar dacă simptomele par minore?

La copii, oasele sunt mai elastice și pot suferi microfracturi sau fracturi „în lemn verde” care nu sunt evidente la prima vedere. Diagnosticarea precoce prin examinare și radiografie previne complicațiile și asigură o vindecare corectă.

Ce tipuri de fracturi apar cel mai des la copii?

Fracturile la copii pot afecta diferite segmente osoase, iar identificarea tipului este esențială pentru stabilirea tratamentului corect. Cele mai frecvente sunt:

Fracturile de antebraț

  • Localizare: radius și ulna.
  • Cauze frecvente: căderi pe mâna întinsă în timpul jocului sau sportului.
  • Caracteristici: durere, umflare, deformare ușoară; uneori vizibile fracturi „în lemn verde”.
  • Tratament tipic: imobilizare cu gips sau orteză; în cazuri cu deplasare, reducere și fixare.

Fracturile supracondiliene (cot)

  • Localizare: humerus, imediat deasupra cotului.
  • Cauze frecvente: căderi de la înălțime sau impact direct la cot.
  • Caracteristici: durere intensă, umflare, dificultate în mișcarea cotului, deformare vizibilă.
  • Tratament: reducere ortopedică sau chirurgicală, urmată de imobilizare și kinetoterapie.

Fracturile de tibie și femur

  • Localizare: coapsă (femur) și gambă (tibia).
  • Cauze: căderi, accidente rutiere, sporturi de impact.
  • Caracteristici: durere intensă, imposibilitatea de a merge, deformare vizibilă; la femur, de multe ori este necesară intervenția chirurgicală.
  • Tratament: gips, fixare internă sau externă, recuperare fizioterapeutică.

Fracturile de claviculă

  • Localizare: osul clavicular.
  • Cauze frecvente: căderi pe umăr sau pe brațul întins.
  • Caracteristici: durere la nivelul umărului, umflătură, mobilitate limitată.
  • Tratament: bandaj special sau imobilizare temporară; rareori este nevoie de chirurgie.

Fracturile epifizare (cartilaj de creștere)

  • Localizare: extremitățile oaselor lungi (genunchi, cot, încheietura mâinii).
  • Cauze: traumatisme moderate sau severe; sporturi cu impact sau torsiune.
  • Caracteristici: durere localizată, umflare, sensibilitate la palpare; uneori fără deformare evidentă.
  • Tratament: imobilizare, uneori intervenție chirurgicală pentru a proteja cartilajul și creșterea normală a osului.

Fracturile epifizare necesită monitorizare atentă, deoarece afectarea cartilajului de creștere poate duce la diferențe de lungime între membre sau deformări pe termen lung.

Cum se diagnostichează fracturile la copii?

Diagnosticul fracturilor pediatrice combină examinarea clinică atentă cu investigațiile imagistice. La copii, unele fracturi pot fi subtile sau ascunse, de aceea evaluarea trebuie să fie rapidă și completă pentru a preveni complicațiile.

Examenul clinic

  • Istoricul traumatismului: medicul întreabă despre mecanismul accidentului, momentul producerii și simptomele imediate.
  • Inspecția vizuală: se caută deformări, umflături, echimoze sau sângerări.
  • Palparea segmentului afectat: localizarea exactă a durerii, crepitații sau sensibilitate la atingere.
  • Evaluarea mobilității: se testează dacă membrul poate fi mișcat și dacă există pierderi de funcție sau durere accentuată la mișcare.
  • Examen vascular și neurologic: se verifică pulsul, sensibilitatea și reflexele pentru a detecta eventuale leziuni asociate.

Radiografia (RX)

Radiografia este cea mai simplă metodă folosită pentru a confirm prezența fracturii, tipul și gradul de deplasare.

Principalele avantaje ale radiografiei sunt faptul că e rapidă, disponibilă inclusiv în centre medicale mici și are un cost redus.

Din păcate, radiografia are și unele limitări, dintre care cea mai importantă este că fracturile „în lemn verde” sau epifizare pot fi uneori dificil de vizualizat.

Investigații suplimentare

  • Tomografie computerizată (CT): utilă pentru fracturile complexe sau articulațiile afectate.
  • Rezonanță magnetică (RMN): indicată pentru cartilajul de creștere, fracturi ascunse sau leziuni asociate de ligamente și țesut moale.
  • Ecografie: uneori folosită la copii foarte mici sau când se dorește evitarea radiațiilor excesive.

Evaluarea tipului de fractură

Pe baza examenului clinic și al radiografiilor, medicul poate stabili:

  • Fractura simplă sau compusă (osul pătrunde prin piele)
  • Deplasarea fragmentelor osoase
  • Implicarea cartilajului de creștere (crucial pentru prognostic)

De ce este important diagnostic corect și rapid?

Diagnosticul precoce permite alegerea tratamentului adecvat – conservator sau chirurgical – prevenind deformările, vindecarea vicioasă și pierderile funcționale.

Cum se tratează fracturile la copii?

Tratamentul fracturilor pediatrice depinde de tipul, gravitatea și localizarea fracturii, precum și de vârsta copilului. Obiectivul principal este vindecarea corectă a osului și păstrarea funcționalității membrului afectat, cu risc minim de complicații.

Tratament conservator (non-chirurgical)

Există mai multe alternative de tratament conservator pe care medicul specialist în Ortopedie Pediatrică le poate folosi pentru a imobiliza capetele osoase și a favoriza vindecarea:

  • Imobilizare cu gips sau atelă: este folosită pentru fracturi fără deplasare sau cu deplasare minoră. Durata depinde de osul afectat și de vârsta copilului (de obicei 3–6 săptămâni pentru fracturi ușoare).
  • Orteză mobilizatoare: ermite un grad limitat de mișcare, dar protejează zona fracturată.
  • Monitorizare radiografică: radiografiile periodice urmăresc alinierea corectă și formarea calusului osos.

Avantajele cele mai importante ale tratamentului conservator sunt:

  • Evită intervențiile chirurgicale și riscurile asociate.
  • Vindecare rapidă datorită capacității de remodelare a oaselor copilului.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este indicat în situații ca:

  • Fracturi cu deplasare mare sau instabile.
  • Fracturi epifizare care implică cartilajul de creștere.
  • Fracturi complexe la femur, tibie sau cot.

Printre procedurile frecvent utilizate pentru imobilizarea capetelor osoase se numără:

  • Fixare cu broșe sau tije metalice.
  • Șuruburi sau plăci pentru stabilizare internă.
  • Fixator extern în cazuri severe.

Recuperarea se realizează prin imobilizare postoperatorie, urmată de kinetoterapie pentru refacerea mobilității și forței musculare.

Recuperarea post-fractură

Recuperarea medicală este extrem de importantă pentru refacerea forței musculare și pentru a favoriza o vindecare completă. Aceasta poate fi reprezentată de:

  • Kinetoterapie: exerciții adaptate pentru refacerea forței, mobilității și coordonării.
  • Nutriție: dietă bogată în calciu și vitamina D pentru consolidarea osoasă.
  • Monitorizare pe termen lung: în special pentru fracturile epifizare, pentru a evita diferențele de lungime sau deformările osoase.

Observații importante

  • Copiii se recuperează mai repede decât adulții datorită remodelării osoase rapide.
  • Respectarea instrucțiunilor medicului și evitarea suprasolicitării membrului sunt esențiale pentru vindecare completă.
  • Supravegherea atentă după îndepărtarea gipsului previne recidiva sau accidentările ulterioare.

Ce complicații pot apărea în urma unei fracturi la copil?

Deși majoritatea fracturilor pediatrice se vindecă bine, unele pot genera complicații dacă nu sunt diagnosticate sau tratate corect. Este important ca părinții să fie conștienți de aceste riscuri pentru a interveni la timp.

Vindecarea vicioasă (calus vicios)

Vindecarea vicioasă înseamnă că osul se vindecă într-o poziție incorectă, cu un unghi sau o curbură nefirească. 

Printre cauzele frecvente ale calusului vicios se numără deplasarea fragmentelor osoase necorectată, fracturi instabile sau neglijarea imobilizării.

Vindecarea vicioasă are ca și consecință afectarea funcției membrului, a posturii sau a mersului. 

Pentru corectarea calusului vicios este nevoie uneori de intervenție chirurgicală sau de fizioterapie intensivă.

Afectarea creșterii osoase (fracturile epifizare)

Afectarea creșterii osoase, mai frecventă în fracturile epifizare, înseamnă că traumatismul cartilajului de creștere poate opri sau încetini creșterea osului.

Cauzele acestei complicații sunt reprezentate de fracturile prin torsiune sau cu deplasare la nivelul epifizei.

În absența unui management corect, apar diferențe de lungime între membre sau deformări osoase.

Tratamentul se realizează prin monitorizare pe termen lung și, dacă este necesar, intervenție chirurgicală corectivă.

Rigiditate articulară

Pierderea mobilității normale a articulației afectate poate apărea ca urmare a imobilizării prelungite, a traumatismelor severe sau a lipsei exercițiilor de recuperare.

Tratamenteul este reprezentat de kinetoterapie, exerciții de mobilizare și, rar, intervenții chirurgicale.

Infecții

Infecțiile sunt complicații care apar mai ales în fracturile deschise sau după intervenții chirurgicale. Printre semnele caracteristice se numără roșeață, umflare, secreție sau febră.

Tratamentul se realizează prin administrarea de antibiotice, curățare chirurgicală dacă este necesar și monitorizare atentă.

Alte complicații

Există și alte complicații posibile, mai rare, precum:

  • Sângerare internă sau hematom subcutanat.
  • Leziuni ale nervilor sau vaselor de sânge în cazuri severe.
  • Traumatisme psihologice: frica de mișcare sau de activități fizice după accident.

Monitorizarea continuă după fractură și respectarea planului de tratament prescris de medic reduc semnificativ riscul de complicații.

Cum se pot preveni fracturile la copii?

Prevenția fracturilor combină supravegherea activităților fizice, echipamentul de protecție, nutriția corectă și educația copilului și a părinților.

Supravegherea activităților și mediului

  • Asigură-te că zonele de joacă sunt sigure: fără obiecte ascuțite, muchii periculoase sau suprafețe alunecoase.
  • Monitorizează copiii în timpul activităților sportive și jocurilor care implică risc de cădere.
  • Încurajează jocurile adecvate vârstei și nivelului de coordonare al copilului.

Echipamente de protecție adecvate

  • Casca, genunchiere și cotiere pentru biciclete, trotinete sau role.
  • Încălțăminte corectă care oferă stabilitate și amortizare la alergare sau sărituri.
  • Centuri și protecții pentru sporturile de contact (fotbal, handbal, karate).

Nutriția și sănătatea osoasă

  • Dietă echilibrată, bogată în calciu (lapte, brânză, iaurt, legume verzi).
  • Vitamina D pentru absorbția calciului și consolidarea oaselor (expunere moderată la soare și suplimente dacă este necesar).
  • Evitarea deficiențelor nutriționale care pot slăbi osul și crește riscul de fracturi.

Educația copilului și părinților

  • Învață copilul să fie atent la mediul înconjurător și la propriile limite fizice.
  • Explică regulile de siguranță în sport și joacă.
  • Încurajează copilul să raporteze durerea sau disconfortul imediat după un traumatism.

Alte măsuri preventive

  • Control pediatric periodic pentru evaluarea dezvoltării osoase.
  • Corectarea posturii și exerciții de echilibru pentru reducerea riscului de cădere.
  • Evitarea activităților riscante fără supraveghere la copii mici.

Combinarea măsurilor de siguranță, nutriție adecvată și educație reduce semnificativ riscul de fracturi și leziuni grave.

Când trebuie să mergi de urgență la spital cu copilul?

Recunoașterea rapidă a semnelor de fractură gravă sau complicații poate face diferența între o recuperare completă și probleme pe termen lung. Părinții trebuie să fie atenți la următoarele situații:

Durere intensă și persistentă

  • Dacă durerea nu se ameliorează nici după aplicarea gheții, odihnă sau analgezice recomandate, este indicat să mergi la medic pentru evaluare imagistică.
  • Chiar și fracturile aparent minore pot avea deplasări subtile care necesită tratament ortopedic.

Deformarea vizibilă a membrului

  • Osul ieșit din poziția normală, curbura anormală sau rotația segmentului afectat sunt semne clare de fractură severă.
  • Acestea necesită intervenție imediată pentru realinierea corectă.

Incapacitatea de a mișca sau de a susține greutatea

  • Copilul nu poate ridica brațul sau nu poate călca pe piciorul afectat.
  • Imposibilitatea de mișcare indică fie fractură gravă, fie afectarea articulației.

Fractură deschisă sau sângerare abundentă

  • Osul care străpunge pielea sau rana cu sângerare majoră reprezintă urgență absolută.
  • Riscul de infecție și deteriorare a țesuturilor este ridicat și necesită intervenție rapidă.

Semne neurologice sau vasculare

  • Amorțeală, pierderea sensibilității, paloare sau culoare albăstruie a membrului afectat.
  • Aceste semne pot indica afectarea nervilor sau a circulației sanguine și trebuie evaluate imediat.

Chiar și în absența deformării vizibile, dacă există suspiciune de fractură (durere, umflare, limitarea mișcării), este mai sigur să mergi la medic pentru evaluare și radiografie.

Avantajele tratamentului pediatric la Elytis Hospital

La Elytis Hospital, echipa de specialiști în Ortopedie Pediatrică asigură un diagnostic precis, tratament adaptat și recuperare completă, ținând cont de nevoile specifice ale copiilor. Copiii nu sunt adulți mici: oasele lor se vindecă diferit, iar intervențiile trebuie să respecte particularitățile vârstei.

Echipa de specialiști pediatri ortopezi

  • Medici cu experiență în fracturile specifice copiilor și adolescenților.
  • Capacitate de a evalua rapid tipul și gravitatea fracturii, reducând riscul de complicații.

Diagnostic modern și adaptat copiilor

  • Radiologie digitală cu doze reduse de radiații, special pentru pacienți pediatrici.
  • Acces la investigații avansate (CT, RMN) pentru fracturi complexe sau epifizare.

Tratament individualizat

  • Imobilizare cu gips sau orteze adaptate dimensiunilor și vârstei copilului.
  • Intervenții chirurgicale minim invazive, dacă este necesar.
  • Monitorizare atentă post-tratament pentru aliniere corectă și vindecare optimă.

Recuperare supravegheată multidisciplinar

  • Kinetoterapie pediatrică: exerciții adaptate pentru refacerea mobilității și forței.
  • Suport nutrițional: recomandări pentru consolidarea osoasă și prevenirea recidivelor.
  • Suport psihologic: sprijin pentru copii care dezvoltă anxietate sau frică de activități fizice după accident.

Siguranță și confort pentru copil

  • Mediu prietenos pentru copii, reducând stresul și anxietatea asociate vizitelor medicale.
  • Personal specializat în gestionarea fricii, durerii și colaborării copiilor mici.

Alegerea Elytis Hospital pentru fracturile copilului înseamnă acces la tratament specializat, echipamente adaptate, monitorizare atentă și recuperare completă, crescând șansele de vindecare fără complicații.

Întrebări frecvente despre fracturile la copii

Cât durează vindecarea unei fracturi la copil?

Durata depinde de tipul fracturii și de vârsta copilului:

  • Fracturi simple la braț sau picior: 3–6 săptămâni.
  • Fracturi complexe sau epifizare: 6–12 săptămâni, uneori mai mult. Copiii se recuperează mai repede decât adulții datorită capacității de remodelare osoasă. Kinetoterapia poate accelera refacerea funcțională.

Va crește normal osul după fractură?

Majoritatea copiilor au o vindecare completă, mai ales dacă fractura este tratată corect.

  • Fracturile epifizare necesită monitorizare pe termen lung, pentru a preveni diferențe de lungime sau deformări.
  • Radiografiile de control și vizitele periodice la ortoped asigură creșterea normală a osului.

Când poate relua copilul activitățile sportive?

  • Activitățile fizice pot fi reluate gradual după îndepărtarea gipsului și finalizarea recuperării.
  • Medicul va indica momentul exact în funcție de tipul fracturii, stabilitatea osoasă și progresul recuperării.
  • Kinetoterapia ajută la refacerea mobilității, forței și echilibrului, reducând riscul de recidivă.

Ce fac dacă bănuiesc o fractură, dar copilul încă poate mișca membrul?

  • Chiar dacă membrul se mișcă, osul poate fi crăpat sau fracturat parțial („în lemn verde”).
  • Este recomandat să mergi la medic pentru evaluare și radiografie, pentru a evita complicațiile ulterioare.

Există riscul de recidivă după o fractură?

  • Riscul există mai ales dacă zona fracturată este suprasolicitată prea devreme sau dacă activitatea fizică nu este adaptată la nivelul de recuperare.
  • Respectarea instrucțiunilor medicului și supravegherea activităților copilului reduc semnificativ riscul recidivei.

Ce măsuri preventive pot lua pentru a evita fracturile viitoare?

  • Supravegherea atentă în timpul jocului și sportului.
  • Folosirea echipamentului de protecție (casca, genunchiere, cotiere).
  • Alimentație bogată în calciu și vitamina D.
  • Exerciții de echilibru și coordonare pentru reducerea riscului de căderi.

Fracturile la copii sunt frecvente, dar cu diagnostic precoce și tratament corect, majoritatea au o vindecare completă, fără complicații. Cunoașterea simptomelor, a semnelor de urgență și a măsurilor preventive este esențială pentru părinți, pentru a asigura siguranța și sănătatea copilului.

La Elytis Hospital, echipa noastră de ortopezi pediatri combină experiența medicală cu tehnologie modernă și o abordare prietenoasă pentru copii. Oferim tratament individualizat, monitorizare atentă și recuperare completă, astfel încât fiecare copil să revină rapid la activitățile obișnuite și să-și dezvolte în siguranță potențialul fizic.

Programează acum o consultație la Elytis Hospital și asigură-i copilului tău îngrijirea specializată de care are nevoie pentru o vindecare rapidă și completă!

Ultima revizuire medicală:

28.05.2025, Dr. Narcis Ilioaia Cozmescu-Petraru – Medic Specialist

Referințe: 

Play sound