Cura hidrocelului: ce este și când este recomandată

• Ce este hidrocelul?
• Cauzele apariției hidrocelului
• Care sunt simptomele hidrocelului?
• Când este recomandată cura hidrocelului?
• Diagnosticarea hidrocelului
• Ce presupune cura hidrocelului (hidrocelectomia)?
• Recuperarea după cura hidrocelului
• Riscuri și complicații posibile
• Întrebări frecvente despre cura hidrocelului (FAQ)
• De ce să alegi Departamentul de Urologie din cadrul Elytis Hospital?

Hidrocelul reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită în practica urologică, caracterizată prin acumularea de lichid în jurul testiculului, la nivelul scrotului. Deși, în majoritatea cazurilor, nu este o afecțiune gravă, hidrocelul poate determina disconfort, creșterea progresivă a volumului scrotal și îngrijorare pentru pacient.

Această patologie poate apărea atât la nou-născuți și copii, cât și la bărbați adulți, având cauze diferite în funcție de vârstă. În unele situații, hidrocelul se poate resorbi spontan, însă în alte cazuri este necesară intervenția chirurgicală – procedură cunoscută sub denumirea de cură a hidrocelului sau hidrocelectomie.

Consultul urologic este esențial pentru stabilirea diagnosticului corect și pentru diferențierea hidrocelului de alte afecțiuni cu manifestări similare, precum hernia inghinală, varicocelul sau tumorile testiculare. Evaluarea medicală atentă permite stabilirea conduitei terapeutice optime: monitorizare sau tratament chirurgical.

În cadrul Departamentului de Urologie al Elytis Hospital, pacienții beneficiază de evaluare completă, investigații moderne și soluții terapeutice personalizate, în condiții de siguranță și confort.

 Ce este hidrocelul?

Hidrocelul este o afecțiune caracterizată prin acumularea anormală de lichid seros între foile vaginale ale testiculului (tunica vaginală), determinând creșterea de volum a scrotului. Lichidul se acumulează în jurul unuia sau ambilor testiculi, formând o tumefacție de consistență elastică, de regulă nedureroasă.

De cele mai multe ori, hidrocelul este o afecțiune benignă, însă necesită evaluare urologică pentru excluderea altor patologii asociate și pentru stabilirea conduitei terapeutice adecvate.

Cum se formează acumularea de lichid?

În mod normal, între foile tunicii vaginale există o cantitate foarte mică de lichid, care are rol de lubrifiere și permite mobilitatea testiculului în interiorul scrotului. Hidrocelul apare atunci când există un dezechilibru între producția și resorbția acestui lichid.

Acest dezechilibru poate fi determinat de:

• comunicarea anormală între cavitatea abdominală și scrot (în cazul hidrocelului congenital);
  
• inflamații sau infecții locale;
  
• traumatisme;
  
• intervenții chirurgicale anterioare;
  
• afectarea drenajului limfatic;
  
• cauze necunoscute (hidrocel idiopatic).
  

În timp, lichidul se acumulează progresiv, determinând mărirea scrotului. Evoluția poate fi lentă sau, mai rar, rapidă, în funcție de cauza subiacentă.

Tipuri de hidrocel

Hidrocelul poate fi clasificat în funcție de mecanismul de apariție și de vârsta pacientului în două mari categorii: congenital și dobândit.

Tabel 1: Tipuri de hidrocel și caracteristicile lor

Tip hidrocel	Vârsta frecventă	Cauze principale	Evoluție	Observații
Congenital	Nou-născuți și sugari	Canal peritoneo-vaginal neînchis	Se poate resorbi spontan până la 1–2 ani	Frecvent nedureros, poate varia în dimensiune pe parcursul zilei
Dobândit	Adulți	Infecții testiculare, traumatisme, intervenții chirurgicale, tumori, cauză idiopatică	Nu se vindecă spontan	Poate provoca disconfort și creștere progresivă a scrotului

Hidrocel congenital (la copii)

Hidrocelul congenital este frecvent întâlnit la nou-născuți și sugari. În perioada dezvoltării intrauterine, testiculele coboară din abdomen în scrot printr-un canal numit canal peritoneo-vaginal. În mod normal, acest canal se închide înainte sau la scurt timp după naștere.

Dacă închiderea nu se produce complet, lichidul din cavitatea abdominală poate pătrunde în scrot, determinând apariția hidrocelului comunicant.

Caracteristicile principale ale hidrocelului la copii:

• este frecvent nedureros;
  
• poate varia în dimensiune pe parcursul zilei;
  
• în multe cazuri se resoarbe spontan până la vârsta de 1–2 ani.
  

Dacă persistă după această vârstă sau crește progresiv, este indicată evaluarea chirurgicală.

Hidrocel dobândit (la adulți)

Hidrocelul dobândit apare mai frecvent la bărbații adulți și este, de regulă, necomunicant. Acesta se dezvoltă prin acumularea de lichid din cauza unui proces inflamator, traumatic sau tumoral la nivel testicular sau epididimar.

Cauzele pot include:

• orhită sau epididimită;
  
• traumatisme scrotale;
  
• intervenții chirurgicale în regiunea inghinală sau scrotală;
  
• tumori testiculare;
  
• cauză idiopatică (fără un factor declanșator identificabil).
  

În cazul adulților, hidrocelul nu se resoarbe spontan și, în majoritatea situațiilor, necesită tratament chirurgical dacă devine simptomatic sau crește progresiv în volum.

Diferența dintre hidrocel și alte afecțiuni

Pentru pacient, mărirea de volum a scrotului poate genera îngrijorare, iar diferențierea corectă între hidrocel și alte patologii este esențială.

Hidrocel vs. hernie inghinală

 Hernia inghinală presupune protruzia unei porțiuni de intestin printr-un defect al peretelui abdominal, putând ajunge în scrot. Spre deosebire de hidrocel:

• hernia poate fi reductibilă;
  
• poate provoca durere sau disconfort accentuat;
  
• poate deveni urgență chirurgicală în caz de încarcerare sau strangulare.
  

Hidrocel vs. varicocel

Varicocelul reprezintă dilatarea venelor din cordonul spermatic. La palpare, varicocelul are aspectul caracteristic de „pachet de râme” și este mai frecvent pe partea stângă. Spre deosebire de hidrocel:

• nu implică acumulare de lichid;
  
• poate fi asociat cu infertilitate;
  
• se accentuează în ortostatism.
  

Hidrocel vs. tumori testiculare

Tumorile testiculare pot determina mărirea de volum a testiculului, uneori însoțită de hidrocel secundar. Diferențierea este esențială, deoarece tumorile necesită tratament oncologic specific.

Ecografia testiculară este investigația imagistică de elecție pentru stabilirea diagnosticului corect și excluderea unei patologii maligne.

Cauzele apariției hidrocelului

Apariția hidrocelului este legată, în esență, de un dezechilibru între producerea și resorbția lichidului din jurul testiculului sau de existența unei comunicări anormale între cavitatea abdominală și scrot. Cauzele diferă în funcție de vârsta pacientului și de mecanismul implicat.

La nou-născuți și copii

La copii, hidrocelul este de obicei congenital și are legătură cu procesul normal de dezvoltare intrauterină.

În timpul vieții fetale, testiculele coboară din abdomen în scrot printr-un canal numit canal peritoneo-vaginal. În mod normal, acest canal se închide înainte sau imediat după naștere. Dacă închiderea nu este completă, lichidul din cavitatea abdominală poate trece în scrot, ducând la apariția unui hidrocel comunicant.

Caracteristicile hidrocelului congenital:

• este frecvent nedureros;
  
• poate varia în dimensiune pe parcursul zilei;
  
• în multe cazuri se resoarbe spontan în primii 1–2 ani de viață;
  
• poate fi asociat cu hernie inghinală.
  

Dacă hidrocelul persistă după vârsta de 2 ani, crește progresiv sau este însoțit de hernie, este indicată evaluarea chirurgicală.

La adulți

La bărbații adulți, hidrocelul este de regulă dobândit și apare secundar unui proces inflamator, traumatic sau tumoral. În unele cazuri, cauza exactă nu poate fi identificată.

Inflamații sau infecții testiculare

Afecțiuni precum epididimita (inflamația epididimului) și orhita (inflamația testiculului) pot determina acumularea de lichid în jurul testiculului.

Aceste infecții pot fi cauzate de:

• bacterii (inclusiv infecții urinare sau boli cu transmitere sexuală);
  
• virusuri (de exemplu, oreionul);
  
• complicații ale altor infecții sistemice.
  

Inflamația determină creșterea producției de lichid și scăderea capacității de resorbție, favorizând formarea hidrocelului. În aceste situații, tratamentul infecției este prioritar, însă hidrocelul poate persista și necesita intervenție chirurgicală ulterioară.

Traumatisme

Loviturile sau traumatismele la nivel scrotal pot duce la inflamație locală, sângerare sau afectarea structurilor testiculare. Organismul reacționează prin acumularea de lichid în jurul testiculului, ceea ce poate determina apariția unui hidrocel post-traumatic.

În unele cazuri, hidrocelul apare la distanță de momentul traumatismului, pe fondul unui proces inflamator cronic.

Intervenții chirurgicale anterioare

Anumite intervenții în regiunea inghinală sau scrotală pot favoriza apariția hidrocelului, prin afectarea drenajului limfatic sau prin modificări locale ale echilibrului lichidian.

Exemple de intervenții asociate cu risc crescut:

• chirurgie pentru hernie inghinală;
  
• intervenții pentru varicocel;
  
• intervenții testiculare sau epididimare.
  

Hidrocelul apărut postoperator poate fi tranzitoriu sau persistent, în funcție de amploarea modificărilor locale.

Tumori testiculare

În unele situații, hidrocelul poate fi secundar unei tumori testiculare. Tumora poate determina inflamație locală sau obstrucția drenajului limfatic, favorizând acumularea de lichid.

De aceea, orice hidrocel apărut la adult, mai ales dacă este asociat cu modificări ale consistenței testiculului sau cu creștere rapidă în volum, necesită evaluare imagistică (ecografie testiculară) pentru excluderea unei patologii maligne.

Cauză idiopatică

Într-un număr semnificativ de cazuri, în special la bărbații de vârstă medie sau înaintată, hidrocelul apare fără o cauză identificabilă clar. Acesta este denumit hidrocel idiopatic.

În aceste situații:

• nu există infecție, traumatism sau tumoare;
  
• acumularea de lichid este lent progresivă;
  
• afecțiunea este, de regulă, benignă.
  

Chiar și în absența unei cauze evidente, evaluarea urologică este necesară pentru confirmarea diagnosticului și stabilirea indicației terapeutice.

Care sunt simptomele hidrocelului?

În majoritatea cazurilor, hidrocelul evoluează lent și este o afecțiune nedureroasă. Totuși, simptomele pot varia în funcție de volumul lichidului acumulat, de cauza subiacentă și de rapiditatea cu care se dezvoltă.

Recunoașterea simptomelor este importantă pentru prezentarea la medic și stabilirea unui diagnostic corect.

Tabel 2: Simptome și semne de alarmă ale hidrocelului

Simptom / Semn	Descriere	Când devine îngrijorător
Mărirea de volum a scrotului	Umflare nedureroasă sau ușor sensibilă	Creștere rapidă sau unilaterală bruscă
Senzație de greutate	Presiune sau tensiune la nivel scrotal	Dificultăți la mers sau activități fizice
Durere	Disconfort moderat, mai ales după traumatisme sau inflamații	Durere intensă, bruscă, asociată cu febră sau roșeață
Roșeață, secreții, febră	Posibil semn de infecție	Necesită consult urgent
Modificări testiculare la palpare	Neregularități, duritate sau noduli	Suspiciune de tumoare sau complicații

Mărirea de volum a scrotului

Cel mai frecvent și evident simptom al hidrocelului este creșterea de volum a scrotului, unilaterală sau, mai rar, bilaterală.

Caracteristici tipice:

• umflare progresivă, de obicei nedureroasă;
  
• consistență elastică, fluctuentă;
  
• pielea scrotală are aspect normal;
  
• dimensiunea poate varia în cazul hidrocelului comunicant (mai ales la copii).
  

La palpare, testiculul poate fi dificil de perceput dacă acumularea de lichid este importantă. De regulă, formațiunea este netedă și bine delimitată.

Creșterea poate fi lentă, pe parcursul lunilor sau chiar anilor, ceea ce determină uneori amânarea consultului medical.

Senzație de greutate

Pe măsură ce hidrocelul crește în volum, pacienții pot descrie o senzație de greutate sau tensiune la nivelul scrotului.

Această senzație este mai evidentă:

• la mers prelungit;
  
• în ortostatism (statul în picioare);
  
• la efort fizic;
  
• în zilele călduroase.
  

Un hidrocel voluminos poate crea disconfort în activitățile zilnice și poate afecta calitatea vieții, inclusiv viața sexuală sau activitățile sportive.

Disconfort sau durere

Hidrocelul simplu este, în general, nedureros. Totuși, durerea poate apărea în anumite situații:

• când acumularea de lichid este rapidă;
  
• dacă există o infecție asociată (epididimită sau orhită);
  
• în cazul unui traumatism recent;
  
• când presiunea asupra structurilor învecinate devine semnificativă.
  

Durerea este de obicei moderată și descrisă ca o senzație de tensiune sau presiune. Durerea intensă, brusc instalată, nu este caracteristică hidrocelului simplu și necesită evaluare medicală urgentă pentru excluderea altor afecțiuni.

Când devine o urgență?

În mod obișnuit, hidrocelul nu reprezintă o urgență medicală. Cu toate acestea, anumite situații impun prezentarea rapidă la medic:

• durere scrotală intensă, apărută brusc;
  
• creștere rapidă și semnificativă a volumului;
  
• roșeață, căldură locală și febră (semne de infecție);
  
• greață sau vărsături asociate cu durere scrotală;
  
• imposibilitatea reducerii unei formațiuni suspecte de hernie.
  

Durerea acută severă poate semnala afecțiuni precum torsiunea testiculară (urgență chirurgicală majoră) sau o hernie strangulată, situații care necesită intervenție imediată.

Când este recomandată cura hidrocelului?

Indicația de tratament în cazul hidrocelului se stabilește individual, în funcție de vârsta pacientului, volumul acumulării de lichid, simptomatologie și cauza subiacentă. Nu toate cazurile necesită intervenție chirurgicală imediată. În anumite situații, este suficientă monitorizarea atentă.

Situații în care se recomandă monitorizarea

Monitorizarea este indicată în special în următoarele cazuri:

• Hidrocel congenital la sugari, în primii 1–2 ani de viață, când există șanse mari de resorbție spontană;
  
• Hidrocel de mici dimensiuni, asimptomatic, la adulți;
  
• Lipsa creșterii în volum în timp;
  
• Absența durerii sau a disconfortului semnificativ;
  
• Excluderea unei patologii asociate prin examen clinic și ecografie.
  

În aceste situații, medicul urolog poate recomanda controale periodice și ecografii de monitorizare. Decizia de intervenție se reevaluează dacă apar modificări clinice.

Când este necesară intervenția chirurgicală?

Cura hidrocelului (hidrocelectomia) este indicată atunci când afecțiunea produce simptome, evoluează progresiv sau există suspiciuni privind o patologie asociată.

Creștere progresivă

Un hidrocel care crește constant în volum este un criteriu frecvent pentru intervenție.

Pe lângă disconfort, acumularea importantă de lichid poate:

• îngreuna activitățile zilnice;
  
• afecta mobilitatea;
  
• crește riscul de complicații locale (inflamație, iritații cutanate).
  

Un hidrocel voluminos nu se va resorbi spontan la adult și, în timp, poate deveni din ce în ce mai dificil de gestionat.

Disconfort semnificativ

Intervenția este recomandată atunci când pacientul acuză:

• senzație persistentă de greutate;
  
• tensiune locală;
  
• durere moderată;
  
• dificultăți în desfășurarea activităților fizice sau sexuale.
  

Calitatea vieții este un criteriu important în stabilirea indicației chirurgicale.

Suspiciune de complicații

Operația devine necesară atunci când:

• există semne de infecție asociată;
  
• hidrocelul este secundar unei alte patologii testiculare;
  
• apar modificări suspecte la palpare;
  
• ecografia indică o posibilă afecțiune tumorală sau altă patologie asociată.
  

În aceste situații, intervenția nu are doar rol terapeutic, ci și diagnostic.

Impact estetic sau psihologic

Un hidrocel de mari dimensiuni poate produce disconfort psihologic important. Pacienții pot resimți:

• jenă în contexte intime;
  
• scăderea încrederii în sine;
  
• anxietate legată de aspectul regiunii genitale.
  

În astfel de cazuri, chiar dacă simptomatologia fizică este redusă, intervenția poate fi justificată pentru îmbunătățirea stării generale și a calității vieții.

Diagnosticarea hidrocelului

Diagnosticul hidrocelului este, în majoritatea cazurilor, relativ simplu și se bazează pe consultul urologic, examenul clinic și confirmarea imagistică prin ecografie testiculară. Totuși, evaluarea corectă este esențială pentru a exclude alte afecțiuni cu prezentare similară, unele dintre ele necesitând tratament urgent.

Consultul urologic

Primul pas în diagnosticarea hidrocelului este consultația de specialitate. În cadrul evaluării, medicul urolog va discuta cu pacientul despre:

• momentul apariției umflăturii scrotale;
  
• ritmul de creștere;
  
• prezența durerii sau a disconfortului;
  
• antecedente de traumatisme;
  
• infecții urinare sau genitale recente;
  
• intervenții chirurgicale anterioare;
  
• boli asociate.
  

Anamneza atentă ajută la orientarea diagnosticului și la identificarea unei eventuale cauze secundare.

Examinarea clinică

Examinarea fizică este esențială și oferă informații importante.

Medicul va evalua:

• dimensiunea și consistența formațiunii;
  
• sensibilitatea locală;
  
• prezența sau absența durerii;
  
• posibilitatea palparii testiculului;
  
• existența unei hernii inghinale asociate.
  

Un semn clinic frecvent utilizat este transiluminarea: aplicarea unei surse de lumină la nivelul scrotului. În cazul hidrocelului, lichidul permite trecerea luminii, iar scrotul capătă un aspect translucid.

Totuși, examinarea clinică nu este suficientă pentru a exclude complet alte patologii, motiv pentru care este necesară investigația imagistică.

Ecografia testiculară

Ecografia testiculară este investigația imagistică de primă intenție și metoda standard pentru confirmarea diagnosticului.

Aceasta permite:

• vizualizarea acumulării de lichid;
  
• evaluarea structurii testiculului;
  
• excluderea unei tumori testiculare;
  
• identificarea unor inflamații asociate;
  
• diferențierea de alte afecțiuni precum hernia sau varicocelul.
  

Ecografia este o procedură:

• neinvazivă;
  
• nedureroasă;
  
• rapidă;
  
• lipsită de radiații.
  

În plus, oferă informații esențiale pentru stabilirea conduitei terapeutice.

Alte investigații necesare

În funcție de contextul clinic, medicul poate recomanda investigații suplimentare, precum:

• analize de sânge (în caz de suspiciune de infecție sau inflamație);
  
• examen de urină;
  
• markeri tumorali (dacă există suspiciune oncologică);
  
• investigații imagistice suplimentare, rar necesare.
  

Ce presupune cura hidrocelului (hidrocelectomia)?

Cura hidrocelului este tratamentul chirurgical definitiv al acestei afecțiuni și are ca scop îndepărtarea lichidului acumulat și prevenirea reapariției acestuia. Procedura poartă denumirea medicală de hidrocelectomie și este o intervenție frecvent realizată în practica urologică, cu rată mare de succes și risc redus de complicații atunci când este efectuată corect.

Ce este hidrocelectomia?

Hidrocelectomia este intervenția chirurgicală prin care se evacuează lichidul acumulat în jurul testiculului și se tratează tunica vaginală pentru a preveni reumplerea acesteia.

Procedura presupune:

• incizie la nivel scrotal;
  
• evacuarea lichidului;
  
• rezecția sau plicaturarea foiței vaginale (pentru a reduce riscul de recidivă);
  
• închiderea planurilor anatomice.
  

Scopul intervenției nu este doar evacuarea lichidului, ci și corectarea mecanismului care a dus la acumularea acestuia.

Tipuri de intervenție

Tipul de abord este ales în funcție de vârsta pacientului, dimensiunea hidrocelului și particularitățile clinice.

Abord clasic chirurgical

Este metoda standard și cea mai frecvent utilizată.

În cazul adulților, incizia se face de obicei la nivel scrotal. După evacuarea lichidului, chirurgul:

• fie îndepărtează o porțiune din tunica vaginală (tehnica de rezecție);
  
• fie o plicaturează (tehnica de inversare sau plicaturare), reducând astfel spațiul în care s-ar putea reface lichidul.
  

La copii, în special în cazul hidrocelului comunicant, abordul este de regulă inghinal, similar intervenției pentru hernie, pentru a închide canalul peritoneo-vaginal rămas deschis.

Avantajele abordului clasic:

• eficiență ridicată;
  
• rată mică de recidivă;
  
• control direct asupra structurilor anatomice.
  

Variante minim invazive

În anumite situații atent selecționate, se poate lua în considerare puncția evacuatorie cu sau fără injectarea unei substanțe sclerozante.

Totuși, această metodă:

• are risc mai mare de recidivă;
  
• nu este soluție definitivă în majoritatea cazurilor;
  
• este utilizată mai ales la pacienți cu risc operator crescut, care nu pot tolera intervenția chirurgicală clasică.
  

În practica curentă, hidrocelectomia chirurgicală rămâne tratamentul standard și definitiv.

Tipul de anestezie

Intervenția poate fi realizată în funcție de caz sub:

• anestezie locală (în anumite situații, la adulți);
  
• rahianestezie (anestezie spinală);
  
• anestezie generală (mai frecvent la copii și în unele cazuri la adulți).
  

Tipul de anestezie este stabilit de medicul anestezist, în funcție de vârstă, stare generală și preferințele pacientului.

Durata intervenției

Hidrocelectomia este o intervenție relativ scurtă.

Durata medie este de aproximativ 30–60 de minute, în funcție de dimensiunea hidrocelului și complexitatea cazului. 

Timpul total petrecut în blocul operator poate fi mai mare, incluzând pregătirea și monitorizarea postanestezică imediată.

Spitalizare (chirurgie de zi vs. internare)

În majoritatea cazurilor, cura hidrocelului se realizează în regim de chirurgie de zi, ceea ce înseamnă că pacientul poate pleca acasă în aceeași zi, după câteva ore de monitorizare.

Internarea peste noapte poate fi recomandată în situații precum:

• comorbidități importante;
  
• intervenții mai complexe;
  
• hidrocel de mari dimensiuni;
  
• necesitatea monitorizării suplimentare.
  

Recuperarea inițială este, în general, rapidă, iar pacientul își poate relua activitățile ușoare în câteva zile, urmând indicațiile medicale.

Recuperarea după cura hidrocelului

Recuperarea după hidrocelectomie este, de regulă, rapidă și bine tolerată, mai ales dacă intervenția a fost realizată corect și pacientul urmează recomandările medicale. Etapele postoperatorii includ îngrijirea plăgii, monitorizarea simptomelor și reluarea graduală a activităților zilnice.

Tabel 3: Perioada de recuperare și recomandări postoperatorii

Etapa recuperării	Durată estimată	Recomandări
Perioada imediat postoperatorie	0–3 zile	Odihnă, suport scrotal, analgezice, monitorizare edem și durere
Reluarea activităților zilnice ușoare	3–7 zile	Evitarea efortului fizic intens, igienă atentă a plăgii
Reluarea activității fizice intense	3–4 săptămâni	Exerciții ușoare inițial, apoi creșterea treptată a intensității
Reluarea activității sexuale	2–4 săptămâni	În funcție de confort și indicațiile medicului
Recuperarea completă	4–6 săptămâni	Scrotul și testiculul revin la aspectul normal, controale postoperatorii recomandate

Perioada imediat postoperatorie

După intervenție, pacientul poate experimenta:

• ușoară durere sau disconfort la nivelul scrotului;
  
• umflare și echimoze locale (vânătăi);
  
• senzație de tensiune sau greutate;
  
• mică sensibilitate la atingere.
  

Medicul poate prescrie analgezice ușoare pentru controlul durerii. Este recomandată menținerea scrotului ridicat cu ajutorul slipului elastic sau a unui suport scrotal special, pentru reducerea edemului și accelerarea vindecării.

De asemenea, este importantă monitorizarea temperaturii corpului și observarea eventualelor semne de infecție (roșeață, secreție, febră).

Îngrijirea plăgii

Îngrijirea corectă a plăgii postoperatorii este esențială pentru prevenirea complicațiilor. Recomandări generale:

• menținerea zonei curate și uscate;
  
• schimbarea pansamentelor conform indicațiilor medicului;
  
• evitarea udării plăgii în primele zile;
  
• observarea semnelor de inflamație sau infecție (roșeață, durere intensă, secreții);
  
• evitarea frecării sau presării scrotului.
  

Firele de sutură pot fi resorbabile sau necesită îndepărtare la câteva zile după operație, în funcție de tehnica chirurgicală folosită.

Reluarea activităților zilnice

Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile zilnice ușoare după 2–3 zile de la operație, evitând efortul fizic intens. Este recomandat:

• odihnă inițială și ridicarea scrotului pentru reducerea edemului;
  
• evitarea ridicării greutăților sau a exercițiilor fizice solicitante în primele 2 săptămâni;
  
• reluarea progresivă a activităților normale pe măsură ce disconfortul scade.
  

Respectarea acestor recomandări reduce riscul de complicații și accelerează vindecarea.

Reluarea activității fizice și sexuale

• Activități fizice intense: se recomandă evitarea lor timp de 3–4 săptămâni, pentru a preveni recidiva sau traumatizarea zonei operate.
  
• Act sexual: reluarea este posibilă după 2–4 săptămâni, în funcție de confortul pacientului și de indicațiile medicului.
  

Este important ca pacientul să nu forțeze zona scrotală până la vindecarea completă și să urmeze sfaturile echipei medicale.

Cât durează recuperarea completă?

Recuperarea completă după hidrocelectomie durează, în general, 4–6 săptămâni. În această perioadă:

• umflătura și echimozele se reduc progresiv;
  
• sensibilitatea locală dispare treptat;
  
• testiculul și scrotul revin la aspectul normal;
  
• pacientul își poate relua toate activitățile obișnuite fără restricții.
  

Complicațiile sunt rare, iar rata de recidivă a hidrocelului după o hidrocelectomie corect efectuată este mică. Urmărirea postoperatorie, cu controale la medicul urolog, asigură o recuperare sigură și monitorizarea eventualelor probleme.

Riscuri și complicații posibile

Deși hidrocelectomia este o intervenție sigură și eficientă, ca orice procedură chirurgicală, aceasta poate fi asociată cu anumite riscuri și complicații. Cunoașterea lor ajută pacientul să fie vigilent în perioada postoperatorie și să contacteze medicul imediat dacă apar simptome neobișnuite.

Hematom

Hematomul reprezintă acumularea de sânge în jurul zonei operate, cauzată de sângerarea unor vase mici.

Semne frecvente:

• umflare locală crescută comparativ cu primele zile postoperatorii;
  
• colorarea violacee sau închisă a pielii scrotului;
  
• durere locală moderată până la intensă.
  

Majoritatea hematomelor sunt mici și se resorb spontan în 1–2 săptămâni. Hematoamele mari sau dureroase pot necesita drenaj sau evaluare suplimentară.

Infecție

Infecția plăgii sau a țesuturilor adiacente este o complicație rară, dar posibilă.

Semne de infecție:

• roșeață persistentă sau accentuată;
  
• durere intensă locală;
  
• secreții purulente;
  
• febră sau frisoane.
  

Tratamentul constă în administrarea de antibiotice și, dacă este necesar, curățarea plăgii de către medic. Igiena riguroasă și respectarea indicațiilor postoperatorii reduc riscul apariției infecțiilor.

Recidivă

Recidiva hidrocelului poate apărea dacă:

• plicatura sau rezecția tunicii vaginale nu a fost completă;
  
• există o comunicare persistentă cu cavitatea abdominală (mai frecvent la copii).
  

Rata de recidivă este mică după o hidrocelectomie corectă, dar poate fi tratată chirurgical prin o nouă intervenție.

Durere persistentă

Durerea prelungită sau senzația de tensiune poate apărea în:

• primele săptămâni postoperatorii (normal);
  
• cazuri rare, durerea poate persista câteva luni.
  

Aceasta poate fi cauzată de iritația nervilor locali sau de aderențele postoperatorii. Medicul poate recomanda analgezice, antiinflamatoare sau fizioterapie pentru ameliorare.

Când trebuie anunțat medicul?

Pacientul trebuie să contacteze imediat echipa medicală dacă apar:

• durere intensă bruscă;
  
• umflare rapidă sau neobișnuită a scrotului;
  
• roșeață, secreții sau febră;
  
• dificultăți la urinare sau alte simptome neobișnuite;
  
• suspiciunea de recidivă sau orice modificare neașteptată la nivelul scrotului.
  

O comunicare promptă cu medicul permite intervenția rapidă, prevenind complicațiile majore și asigurând o recuperare sigură.

Întrebări frecvente despre cura hidrocelului (FAQ)

Este hidrocelul periculos?

În majoritatea cazurilor, hidrocelul este o afecțiune benignă și nu pune viața în pericol. Totuși, creșterea rapidă a volumului scrotal, durerea intensă sau asocierea cu alte afecțiuni (infecții, tumori) impun evaluare medicală promptă. Diagnosticul corect de către medicul urolog este esențial pentru a exclude situații grave.

Hidrocelul poate trece de la sine?

• La copii: Hidrocelul congenital se poate resorbi spontan, de obicei până la vârsta de 1–2 ani.
  
• La adulți: Hidrocelul dobândit nu se vindecă de la sine și, dacă devine simptomatic sau crește în volum, necesită tratament chirurgical.
  

Monitorizarea regulată și ecografiile periodice ajută la urmărirea evoluției și la decizia privind intervenția.

Este dureroasă operația?

Hidrocelectomia se realizează sub anestezie, astfel încât pacientul nu simte durere în timpul intervenției. Postoperator, poate exista un disconfort local moderat, o ușoară durere sau senzație de tensiune, controlabile cu analgezice prescrise de medic. Majoritatea pacienților descriu perioada postoperatorie ca fiind bine tolerată.

Cât durează spitalizarea?

În general, hidrocelectomia se efectuează în regim de chirurgie de zi, ceea ce înseamnă că pacientul poate pleca acasă în aceeași zi, după câteva ore de monitorizare.
Internarea peste noapte este necesară doar în cazuri speciale, cum ar fi:

• pacienți cu afecțiuni asociate;
  
• hidrocel de mari dimensiuni;
  
• intervenții mai complexe sau complicații intraoperatorii.
  

Există tratament medicamentos?

Nu există tratament medicamentos care să rezolve definitiv hidrocelul.

• Analgezicele și antiinflamatoarele pot fi folosite temporar pentru ameliorarea durerii sau a inflamației asociate.
  
• În cazurile secundare unei infecții, tratamentul antibiotic poate fi necesar, dar acesta nu va elimina hidrocelul permanent. Singura metodă curativă este hidrocelectomia chirurgicală.
  

Poate afecta fertilitatea?

Hidrocelul simplu, fără afectarea testiculului, nu influențează fertilitatea. Totuși:

• hidrocele mari sau de lungă durată pot crește temperatura testiculară și, în cazuri rare, pot influența funcția testiculară;
  
• intervenția chirurgicală corect efectuată nu afectează fertilitatea;
  
• orice suspiciune de problemă testiculară concomitentă necesită evaluare urologică înainte de operație.
  

Prin urmare, cu tratament adecvat și urmărire postoperatorie, hidrocelectomia nu compromite capacitatea de reproducere.

De ce să alegi Departamentul de Urologie din cadrul Elytis Hospital?

Alegerea unui centru medical de încredere este esențială pentru siguranța și succesul tratamentului hidrocelului. Departamentul de Urologie din cadrul Elytis Hospital oferă pacienților servicii complete, integrate și personalizate, asigurând un parcurs medical sigur și confortabil.

Echipă medicală specializată

Departamentul beneficiază de medici urologi cu experiență vastă în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor testiculare și scrotale, inclusiv hidrocelul. Experiența echipei asigură:

• diagnostic precis și rapid;
  
• alegerea metodei chirurgicale optime;
  
• monitorizare atentă în perioada postoperatorie.
  

Medicii colaborează constant cu anesteziști, asistente și personal specializat pentru a oferi cel mai ridicat standard de siguranță.

Tehnologie modernă

Elytis Hospital este dotat cu echipamente de ultimă generație pentru urologie, inclusiv:

• ecografie testiculară de înaltă rezoluție;
  
• săli de operație complet echipate pentru chirurgie clasică și minim invazivă;
  
• sisteme de monitorizare postoperatorie performante.
  

Tehnologia modernă permite intervenții precise, cu risc minim și recuperare rapidă.

Abordare personalizată

Fiecare pacient beneficiază de o evaluare individuală, în funcție de vârstă, simptomatologie și istoricul medical. Echipa medicală oferă:

• consiliere completă privind opțiunile de tratament;
  
• plan personalizat de intervenție;
  
• recomandări postoperatorii adaptate stilului de viață al pacientului.
  

Această abordare garantează confort și siguranță maximă pe tot parcursul procesului terapeutic.

Programări rapide

Departamentul oferă acces rapid la consultații și investigații, reducând timpii de așteptare. Acest lucru este esențial pentru pacienții care doresc diagnostic și tratament prompt, evitând prelungirea disconfortului și a anxietății legate de afecțiune.

Monitorizare postoperatorie

După hidrocelectomie, pacienții beneficiază de:

• controale periodice pentru monitorizarea plăgii și a vindecării;
  
• consiliere privind reluarea activităților fizice și sexuale;
  
• intervenție rapidă în cazul apariției unor complicații sau recidive.
  

Această monitorizare atentă contribuie la recuperarea completă și la siguranța pacientului pe termen lung.

Hidrocelul este o afecțiune frecventă, dar tratabilă cu succes prin evaluare medicală corectă și intervenție chirurgicală atunci când este necesar. La Elytis Hospital, echipa noastră de urologie îți oferă diagnostic precis, tratament sigur și monitorizare completă postoperatorie.

Programează-te acum pentru o consultație și asigură-ți sănătatea într-un mediu profesionist și modern!

---

Ultima revizuire: 12.02.2026

Referințe: 

• Hoang, Van Trung, et al. “A Review of Classification, Diagnosis, and Management of Hydrocele.” Journal of Ultrasound in Medicine, vol. 43, no. 3, Mar. 2024, pp. 599–607. Wiley Online Library, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38010662/.
• Huzaifa, Muhammad, and Moises A. Moreno. “Hydrocele.” StatPearls, StatPearls Publishing, 2025, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32644551/.
• “Hydrocelectomy: Purpose, Procedure, Risks & Recovery.” Cleveland Clinic, updated Oct. 1, 2024, https://my.clevelandclinic.org/health/procedures/16232-hydrocelectomy.
• Dagur, Gautam, et al. “Classifying Hydroceles of the Pelvis and Groin: An Overview of Etiology, Secondary Complications, Evaluation, and Management.” Current Urology, vol. 10, no. 1, Mar. 2017, pp. 1–14, https://doi.org/10.1159/000447145