WhatsApp Image 2024 12 09 at 15.31.02 1 - Spitale si Policlinici Elytis

Creșterea unui copil cu epilepsie: Ghid pentru părinți pe etape de dezvoltare

Creșterea unui copil cu epilepsie poate părea copleșitoare, dar cu dragoste, atenție și încurajare, acești copii pot trăi o viață împlinită. Deși nu există un „mod specific” de a crește un copil cu epilepsie, este important să ținem cont de câțiva factori suplimentari pentru a sprijini dezvoltarea lor.

Sugari (nou-născuți – 18 luni): Sprijin pentru reperele esențiale

În această etapă, toți copiii au nevoie de părinți care să îi sprijine în hrănire, mers și vorbire. Pentru copiii cu epilepsie, convulsiile pot îngrijora părinții în legătură cu atingerea acestor repere.

Provocare: Părinții pot încerca să facă prea multe pentru copil, ceea ce le poate încetini dezvoltarea naturală.

Soluție: Încurajați eforturile naturale ale copilului pentru a-și atinge reperele, fără intervenții excesive.

Recomandare: Dacă vă simțiți copleșiți, discutați cu un specialist pentru a gestiona gândurile și emoțiile legate de dezvoltarea copilului.


Copii mici (18 luni – 3 ani): Echilibrul între protecție și independență

Aceasta este o etapă a explorării, cățăratului, vorbirii și jocului. Este normal ca părinții să fie îngrijorați de accidentele copilului, dar când epilepsia este prezentă, anxietatea poate crește.

Provocare: Tendința de a limita independența copilului din cauza fricii.

Soluție: Permiteți copilului să exploreze și să devină independent, dar cu supraveghere adecvată.

Recomandare: Educați îngrijitorii despre nevoile speciale ale copilului și despre gestionarea convulsiilor pentru a promova siguranța și autonomia.


Preșcolari (3 – 5 ani): Promovarea creativității și regulilor

Aceasta este etapa jocului creativ și a socializării. Părinții trebuie să stabilească reguli clare, dar să le ofere copilului libertatea de a explora.

Provocare: Excesul de protecție sau permisivitatea excesivă pot influența negativ dezvoltarea copilului.

Exces de protecție: Copilul devine inhibat și temător.

Permisivitate excesivă: Copilul poate dezvolta dificultăți în gestionarea emoțiilor și a comportamentului.

Soluție: Stabiliți limite clare, dar oferiți ocazii de a exersa noi abilități în siguranță.

Recomandare: Expuneți copilul la situații sociale diverse pentru a-l ajuta să-și dezvolte încrederea.


Vârsta de latență (7 – 11 ani): Stima de sine și succesul

Copiii din această grupă de vârstă au nevoie de părinți care să le promoveze stima de sine prin succes și realizări. Activitățile sociale și extracurriculare sunt esențiale.

Provocare: Frica părinților de a permite copilului să participe la activități din cauza convulsiilor.

Soluție: Oferiți copilului oportunități de a încerca lucruri noi și de a-și dezvolta abilități, chiar dacă există riscuri minore.

Recomandare: Explicați copilului natura convulsiilor și încurajați-l să le discute cu prietenii săi pentru a reduce teama și stigmatizarea.


Adolescență (12 – 18 ani): Sprijin pentru independență

Adolescența este o etapă de tranziție în care tinerii se străduiesc să devină independenți și să-și găsească identitatea. Pentru adolescenții cu epilepsie, gestionarea crizelor și integrarea în grupuri sociale pot reprezenta provocări.

Provocare: Adolescenții pot ignora măsurile de siguranță pentru a demonstra că sunt „normali” sau pot deveni izolați din cauza sentimentului de diferență.

Soluție: Încurajați activitățile sigure și susțineți dialogul deschis despre siguranță și responsabilitate.

Recomandare: Ajutați adolescentul să-și formeze un grup de sprijin în rândul colegilor, care să înțeleagă cum să gestioneze crizele.


Sfaturi pentru toate vârstele:

Informați copilul: Explicați ce este epilepsia și cum să gestioneze crizele, folosind un limbaj adecvat vârstei.

Creați un mediu de sprijin: Arătați acceptare față de crizele copilului și încurajați-l să-și accepte afecțiunea.

Colaborați cu specialiști: Lucrați îndeaproape cu medici, terapeuți și educatori pentru a asigura o dezvoltare echilibrată.

Sprijiniți independența: Oferiți oportunități de a învăța și de a deveni autonom, indiferent de etapa de dezvoltare.


Creșterea unui copil cu epilepsie implică provocări, dar cu iubire, răbdare și sprijin adecvat, acești copii pot depăși barierele și pot trăi vieți împlinite. Fiecare etapă vine cu propriile lecții, iar părinții joacă un rol crucial în pregătirea copilului pentru o viață adultă independentă și fericită.