Când se scot măselele de minte şi cum calmezi durerile

Molarii de minte apar de obicei, la majoritatea persoanelor, în jurul vârstei de 18 şi 24 de ani. Aceştia pot ieşi toţi sau nici unul, iar acest lucru se explică prin evoluţia omului, a mestecaţiei şi alimentaţiei. Tendinţa de micsorare a maxilarelor nu mai permit apariţia tuturor celor patru molari, provocând dureri.

Molarii de minte au rolul de a mesteca, a tăia şi fărâmiţă alimentele şi sunt la fel de utili că şi ceilalţi dacă vor creşte în mod corect, susţinuţi de gingii şi oase sănătoase.

Fiind mai mici molarii de minte trebuie periaţi individual. Tocmai datorită faptului că nu li se acordă atenţie separată, aceştia nu ajung să fie periaţi şi se carieaza mult mai repede.

Soluţia extracţiei este folosită atunci cand molarii de minte sunt parţial erupti şi nu au suficient spaţiu, dacă generează durere, sunt cariaţi profund sau dacă sunt parţial îngropaţi în osul maxilar şi sunt orientaţi spre dintele vecin pe care îl pot căria. Aceştia se scot şi dacă va creşte retenţia plăcii dentare sau dacă sunt inactivi în masticaţie şi nu au antagonist, pentru a putea favoriza mai bine igienă molarului din faţă lor care are un rol important în masticaţie.

În cazul în care se observă ca molarul are loc în cavitatea bucală, se va face doar o incizie pentru a-i permite acestuia să-şi urmeze erupţia pe arcadă. Un molar de minte este valoros într-o viitoare lucrare fixă, atunci când lipsesc molarii vecini, de aceea extracţia acestuia, care de altfel este destul de dureroasă ar trebui să se facă numai dacă este impetuos necesar. In cazul in care sunt netratate, aceste masele de minte pot cauza dureri intense la nivelul mandibulei sau maxilarului , probleme la mestecat şi chiar complicaţii precum boli gingivale, infecţii, carii, chisturi sau înghesuirea dinţilor.

Realizarea extracţiei

Printr-o simplă radiografie medicul va şti poziţionarea molarului şi cum să realizeze extracţia . Sunt situaţii în care apar complicaţii locale, deoarece măselele au rădăcini separate de sinusurile maximalare printr-un strat subţire de os. În acest caz se administrează antibiotice, iar pacienţii trebuie să evite pe cat posibil suflatul nasului, exercitiile fizice si chiar stranutul.

După realizarea extracţiei se va simţi un disconfort, asociat uneori cu durerea, dar care poate fi tratat cu analgezice şi antiinflamatoare. De asemenea există posibilitatea apariţiei de infecţii din cauza numărului mare de bacterii prezente în gură. În acest caz se administrează profilactic antibiotice. Alte efecte ce pot apărea sunt umflăturile, care variază de la pacient la pacient şi sângerările, care sunt considerate a fi normale.

Neplăcerile Create de extractie se remediaza cu analgezice şi comprese reci. Pentru o igienă corespunzătoare, se pot administra antiseptice locale cum sunt: apă de gură, ceaiuri dezinfectante de salvie sau muşeţel. Evitaţi să consumaţi alimente dure, fierbinţi sau foate reci şi nici să fumaţi cel puţin 24 de ore de la intervenţie.