Expertiza Dr. Cojocaru, recunoscută internațional printr-un studiu despre leziunile pielii post-radioterapie 

• De ce sunt importante leziunile pielii după radioterapie?
• Care sunt problemele identificată de cercetători?
• Ce a urmărit acest studiu?
• Ce arată rezultatele?
• De ce este important faptul că s-a folosit tehnologia VMAT?
• Ce înseamnă acest lucru pentru pacienți?
• O contribuție importantă din Iași, cu relevanță internațională
• Ce urmează?
• Concluzie

Radioterapia reprezintă una dintre cele mai importante arme în lupta împotriva cancerului. În fiecare zi, mii de pacienți beneficiază de tratamente moderne care distrug celulele tumorale și cresc șansele de vindecare sau de control al bolii. Însă, ca orice tratament eficient, radioterapia poate avea și efecte secundare – iar printre cele mai frecvente și mai dificile se numără leziunile pielii și ale țesuturilor moi.

În acest context, echipa din care face parte Dr. Ionel Daniel Cojocaru de la Elytis Hospital Iași a contribuit la o cercetare publicată în prestigiosul jurnal internațional Biomedicines (2026, vol. 14, nr. 2). Studiul, realizat în colaborare cu cercetători ai Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, propune un nou model experimental pentru studierea rănilor apărute după radioterapie – un pas esențial pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și mai sigure pentru pacienți.

De ce sunt importante leziunile pielii după radioterapie?

Radioterapia acționează prin utilizarea radiațiilor ionizante pentru a distruge celulele canceroase. Deși tehnologiile moderne sunt extrem de precise, o parte din țesuturile sănătoase din jurul tumorii pot fi afectate.

La nivelul pielii, efectele pot include:

• roșeață (eritem),
• uscăciune severă,
• descuamare,
• ulcerații,
• necroză (moarte tisulară),
• fibroză (întărirea și cicatrizarea excesivă a țesuturilor).

În unele cazuri, mai ales când radioterapia este urmată de o intervenție chirurgicală în aceeași zonă, procesul de vindecare poate fi mult întârziat sau complicat. Pacienții pot dezvolta răni cronice, greu de tratat, care afectează calitatea vieții și pot necesita intervenții suplimentare.

Pentru a găsi soluții terapeutice mai bune – fie că vorbim despre pansamente moderne, biomateriale sau tratamente medicamentoase – este nevoie de modele experimentale care să reproducă, cât mai fidel, situația clinică reală.

Care sunt problemele identificată de cercetători?

Deși există deja studii privind efectele radiațiilor asupra pielii, majoritatea modelelor experimentale utilizate până acum prezentau limitări importante:

• Foloseau tehnologii vechi de iradiere, diferite de cele utilizate astăzi în spitale.
• Nu reproduceau corect situația pacienților care suferă o intervenție chirurgicală după radioterapie.
• Se concentrau doar pe rana locală, fără a evalua și impactul sistemic (metabolic, hematologic).

Radioterapia modernă utilizează tehnici avansate, precum VMAT (Volumetric Modulated Arc Therapy), care permit distribuirea foarte precisă a dozei de radiație. Până la acest studiu, nu exista un model experimental pe șobolani care să utilizeze această tehnologie clinică reală.

Ce a urmărit acest studiu?

Cercetarea a fost realizată pe șobolani Wistar și a urmărit dezvoltarea unui model standardizat de rană indusă de radioterapie, folosind tehnologie clinică modernă.

Iradierea a fost efectuată într-un centru de radioterapie real, utilizând un accelerator liniar de tip Halcyon (Varian), prin tehnica VMAT – aceeași tehnologie folosită în tratamentul pacienților.

Au fost create cinci grupuri experimentale:

• grup de control (fără iradiere, fără intervenție),
• grup iradiat cu 20 Gy,
• grup iradiat cu 20 Gy + excizie chirurgicală ulterioară,
• grup doar cu excizie chirurgicală,
• grup iradiat cu 30 Gy (doză mare, severă).

Prin această structură, cercetătorii au putut compara:

• efectele radiației moderate,
• efectele radiației combinate cu intervenția chirurgicală,
• efectele unei doze foarte mari de radiație,
• vindecarea unei răni obișnuite, fără radioterapie.

Ce arată rezultatele?

1. Doza de 20 Gy – leziuni moderate, reversibile

Animalele iradiate cu 20 Gy au dezvoltat dermatită moderată (roșeață, uscăciune), dar leziunile s-au vindecat complet în aproximativ 42 de zile.

Aceasta sugerează că o doză moderată produce leziuni controlabile și reversibile.

2. 20 Gy + intervenție chirurgicală – vindecare întârziată și complicații

Atunci când zona iradiată a fost supusă unei excizii chirurgicale la o săptămână după radioterapie, procesul de vindecare a fost mult mai dificil:

• ulcerații profunde,
• inflamație persistentă,
• necroză,
• cicatrici retractile.

Mai mult, animalele au prezentat modificări sistemice:

• scăderea albuminei (indicator al statusului nutrițional),
• anemie ușoară,
• modificări ale enzimelor hepatice.

Acest lucru este extrem de relevant pentru practica medicală, deoarece reproduce situația pacienților care suferă reconstrucții chirurgicale în zone anterior iradiate.

3. Doza de 30 Gy – leziuni severe, cronice

Doza mare (30 Gy) a dus la leziuni severe, cu mortalitate ridicată în modelul experimental. Singurul animal monitorizat pe termen lung a prezentat ulcerații persistente și fibroză marcată timp de 150 de zile.

Acest rezultat confirmă pragul la care leziunile devin cronice și greu vindecabile.

De ce este important faptul că s-a folosit tehnologia VMAT?

Majoritatea studiilor anterioare utilizau aparate de iradiere diferite de cele din clinică. Însă tehnologia modernă VMAT, utilizată și la pacienți, are caracteristici specifice:

• distribuție mai uniformă a dozei,
• protecție mai bună a țesuturilor sănătoase,
• control imagistic precis (CBCT).

Prin utilizarea aceleiași tehnologii ca în practica medicală reală, modelul experimental devine mult mai relevant pentru pacienți. Rezultatele obținute pot fi mai ușor extrapolate către situațiile clinice reale.

Ce înseamnă acest lucru pentru pacienți?

Deși studiul este unul experimental, impactul său potențial este semnificativ.

Acest model permite:

• testarea de noi pansamente avansate,
• evaluarea biomaterialelor pentru regenerare tisulară,
• studierea terapiilor care reduc fibroza,
• dezvoltarea unor protocoale optime pentru chirurgia în câmp iradiat,
• analizarea impactului nutrițional și metabolic asupra vindecării.

În viitor, astfel de cercetări pot duce la:

• reducerea complicațiilor postoperatorii,
• vindecare mai rapidă,
• scăderea riscului de răni cronice,
• îmbunătățirea calității vieții pacienților oncologici.

O contribuție importantă din Iași, cu relevanță internațională

Publicarea acestui studiu în revista internațională Biomedicines confirmă valoarea științifică a cercetării și vizibilitatea internațională a echipei implicate.

Implicarea Dr. Cojocaru din partea Elytis Hospital Iași și a echipei în dezvoltarea și aplicarea unei metodologii moderne de iradiere subliniază capacitatea centrului de a integra tehnologie de ultimă generație nu doar în tratamentul pacienților, ci și în cercetare.

Colaborarea cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași demonstrează importanța parteneriatului dintre mediul clinic și cel academic pentru progresul medicinei.

Ce urmează?

Autorii subliniază că următorul pas va include:

• analize moleculare detaliate,
• evaluarea biomarkerilor de inflamație și fibroză,
• cuantificarea proceselor de angiogeneză (formarea de vase noi),
• dezvoltarea și testarea unor terapii inovatoare.

Cu alte cuvinte, modelul creat nu este un scop în sine, ci o platformă de cercetare pentru viitoare soluții terapeutice.

Concluzie

Radioterapia salvează vieți, însă poate genera complicații cutanate și tisulare semnificative, mai ales atunci când este urmată de intervenții chirurgicale. Înțelegerea mecanismelor care stau la baza acestor complicații este esențială pentru a le preveni și trata eficient.

Studiul publicat în Biomedicines reprezintă un pas important în această direcție. Prin utilizarea tehnologiei clinice moderne VMAT și prin integrarea evaluării sistemice a organismului, cercetarea oferă un model experimental mai apropiat de realitatea pacienților.

Pentru pacienții oncologici, acest tip de progres științific înseamnă speranță: tratamente mai bine adaptate, intervenții chirurgicale mai sigure și o recuperare mai bună.

Ultima revizuire medicală:

3.03.2026, Dr. Ionel Daniel Cojocaru, medic specialist Radioterapie