Articole recomandate

Categorii

medic cu eprubete de sange

Examen coproparazitologic

Examenul coproparazitologic este una dintre cele mai utilizate și importante investigații de laborator pentru depistarea infecțiilor parazitare intestinale. Analiza se realizează prin examinarea microscopică a unei probe de materii fecale, în care medicul de laborator poate identifica ouă de paraziți, larve, chisturi sau fragmente de paraziți.

Infecțiile intestinale pot trece uneori neobservate, având simptome nespecifice precum dureri abdominale, balonare, greață sau tulburări de tranzit. În alte cazuri, pot provoca manifestări severe la copii, vârstnici sau persoane cu sistem imunitar slăbit. Prin urmare, examenul coproparazitologic reprezintă un test accesibil, neinvaziv și esențial pentru diagnosticul corect și tratamentul adecvat al parazitozelor.

Fiind o investigație simplă, dar extrem de utilă, analiza este recomandată atât în prezența simptomelor digestive, cât și ca test de screening periodic, mai ales în colectivități (creșe, grădinițe, școli).

Ce este examenul coproparazitologic?

Examenul coproparazitologic este o analiză de laborator realizată pe o probă de materii fecale, având ca scop identificarea paraziților intestinali sau a formelor lor de evoluție: ouă, larve, chisturi ori fragmente de parazit. Testul permite depistarea unei game largi de paraziți care pot infecta tubul digestiv, precum Giardia lamblia, Ascaris lumbricoides, oxiuri, tenii, dar și alte specii frecvent întâlnite la oameni.

Este un test neinvaziv, sigur și ușor de efectuat, fiind recomandat atât în caz de simptome digestive, cât și în programele de screening pentru copii sau persoane care lucrează în colectivități. Examenul coproparazitologic este adesea prima investigație indicată când medicul suspectează o infestare parazitară, deoarece oferă informații rapide și directe despre prezența agenților patogeni în tractul intestinal.

Principalele specii de paraziți depistate la examenul coproparazitologic

Protozoare

Examenul coproparazitologic permite identificarea mai multor protozoare intestinale, unicelulare, care pot provoca diaree, malabsorbție sau disconfort digestiv. Cele mai frecvente sunt:

Giardia lamblia

  • Organism unicelular, prevăzut cu flageli care îi asigură mobilitatea.
  • Se fixează în intestinul subțire (duoden și jejun) și se multiplică rapid, provocând tulburări de digestie și absorbție.
  • Prezentă două forme de viață: trofozoit (vegetativ) și chist (rezistent).
  • Transmiterea se face pe cale fecal-orală, prin mâini murdare, alimente sau apă contaminată.
  • Clinic: forme asimptomatice, giardioză acută (diaree, sindrom gazos) sau cronică (malabsorbție, disconfort digestiv).

Entamoeba histolytica

  • Amoebă patogenă, hematofagă, agentul amibiazei.
  • Localizare: colon descendent și sigmoid.
  • Produce leziuni tisulare, abcese, diaree severă și poate migra în organe extraintestinale (ficat, plămâni, creier).
  • Transmitere: fecal-orală, consum de alimente contaminate.

Entamoeba coli

  • Amibă comensală, parte a florei intestinale normale.
  • Nu este invazivă sau hematofagă, dar poate provoca tulburări digestive dacă imunitatea locală este afectată.

Blastocystis hominis

  • Protozoar cu patogenitate oportunistă, cu forme morfologice multiple (vacuolară, amoeboidală, granulară, chistică).
  • Poate determina tulburări ale tranzitului intestinal și alergodermii, mai ales la pacienții imunodeprimați.
  • Transmitere: fecal-orală, interumană, hidrică și sexual-venerică; rezervor animal posibil.

Nematode

Nematodele (viermii cilindrici) sunt paraziți intestinali frecvent întâlniți, cu un ciclu de viață complex și pot provoca diverse manifestări digestive și sistemice. Cele mai importante specii depistate prin examen coproparazitologic sunt:

Ascaris lumbricoides

  • Vierme cilindric, geohelmint, răspândire frecventă în mediul rural.
  • Femela depune zilnic până la 200.000 de ouă, care ajung în sol și devin embrionate în 5–7 zile.
  • Omul se infectează prin ingestia ouălor embrionate (mâini murdare, alimente contaminate).
  • Ciclu de dezvoltare: ouă → larve intestinale → circulație sanguină → plămâni → faringe → intestin unde devin adulți.

Manifestările clinice includ două faze:

  • Faza pulmonară: tuse, wheezing, pneumonie interstițială tranzitorie (sindrom Loeffler).
  • Faza intestinală: dureri abdominale, vărsături, obstrucții, malnutriție.

Trichuris trichiura (tricocefal)

  • Nematod geohelmint, hematofag, localizat în cec și colon.
  • Ouăle se elimină în fecale și embrionează în sol (5–8 săptămâni).
  • Omul se infectează prin ingestia ouălor embrionate (mâini murdare, legume contaminate).
  • Adultul se fixează în mucoasa intestinală, provocând leziuni și inflamație.
  • Manifestări clinice: formele ușoare sunt asimptomatice, în timp ce formele severe evoluează cu: diaree sanguinolentă, tenesme, dureri colicative, prolaps rectal la copii.

Enterobius vermicularis (oxiur)

  • Nematod mic, frecvent la copii.
  • Femela depune ouă în regiunea perianală, provocând prurit nocturn.
  • Infecția se transmite prin contact direct sau obiecte contaminate.
  • Manifestări clinice: mâncărimi, iritabilitate, tulburări de somn.

Strongyloides stercoralis

  • Nematod geohelmint, capabil de autoinfecție, heteroinfecție și ciclu malign în caz de imunodepresie.
  • Larvele penetrează pielea, migrează prin plămâni și ajung în intestin unde se dezvoltă în adulți.
  • Manifestări clinice: tabloul clinic evoluează cu simptome cutanate (alergodermii), digestive (sindrom diareic cronic, dureri colicative), respiratorii (tuse, dispnee, wheezing), sistemice (anxietate, depresie).

Trematode și cestode

Examenul coproparazitologic permite identificarea și a altor tipuri de helminți intestinali, cum sunt trematodele și cestodele (tenii și botriocefalii), care pot provoca diverse afecțiuni digestive și sistemice.

Fasciola hepatica (trematod)

  • Parazit hermafrodit, localizat în căile biliare, frecvent în zone temperate; rezervor: ovine.
  • Ouăle neembrionate se excretă prin fecale și devin larve infecțioase (metacercarii) în plante acvatice sau apă contaminată.
  • Omul se infectează prin consumul de plante acvatice contaminate sau apă infectată.

Manifestările clinice se petrec în 3 faze succesive:

  • Faza migratorie/acută: febră, prurit, dureri abdominale, diaree muco-sanguinolentă, eozinofilie marcată.
  • Faza obstructivă/cronică: icter, colici biliare.
  • Forme ectopice rare: fascioloza cutanată sau buco-faringiană.

Genul Taenia (cestode)

  • Include Taenia saginata și Taenia solium; corp aplatizat, segmentat, scolex cu ventuze și/sau cârlige.
  • Omul este gazda definitivă; gazdă intermediară: bovine (T. saginata) sau porcine (T. solium).
  • Infecția se transmite prin consumul de carne insuficient preparată termic.
  • Manifestări clinice: eliminarea proglotelor, diaree mucoidă, dureri colicative, scădere ponderală.

Hymenolepis nana (cestod)

  • Vierme plat, segmentat (2–4 cm), cu ciclu autoxen: omul este gazda definitivă și intermediară.
  • Transmitere: fecal-orală prin mâini murdare sau alimente contaminate; posibilă autoinfecție endogenă.
  • Manifestări clinice: apar numai în infecțiile masive: colici abdominale, tranzit intestinal alternant, tulburări de apetit, scădere ponderală.

Diphyllobothrium latum (botriocefal, cestod)

  • Corp plat, 10–16 m, segmentat (2.000–4.000 proglote), scolex cu ventuze.
  • Necesită două gazde intermediare: crustaceu (Cyclops) și pești răpitori (știucă, biban, crap).
  • Omul se infectează prin consumul de pește crud sau icre contaminate.
  • Manifestări clinice: rRareori malabsorbție severă; poate provoca anemie megaloblastică prin consumul de vitamina B12 și acid folic.

Când se recomandă efectuarea examenului coproparazitologic?

Examenul coproparazitologic este indicat ori de câte ori există suspiciunea unei infecții parazitare intestinale sau în situații în care se dorește confirmarea eliminării parazitului după tratament. De asemenea, testul este recomandat în cadrul unor controale periodice, în special pentru copii și persoane expuse.

Indicații clinice (simptome digestive care pot sugera parazitoze)

Medicul poate recomanda analiza în prezența următoarelor simptome:

  • dureri abdominale recurente;
  • balonare, gaze, tranzit instabil (diaree/constipație);
  • greață sau lipsa poftei de mâncare;
  • scădere în greutate fără explicație;
  • prurit anal, în special seara (specific oxiurilor);
  • oboseală accentuată, iritabilitate (mai ales la copii);
  • malabsorbție sau carențe nutriționale neexplicate.

Indicații epidemiologice și situații speciale

Examenul este recomandat:

  • copiilor care intră în colectivități (creșă, grădiniță, școală);
  • persoanelor care lucrează în industrie alimentară, unități de îngrijire sau centre sociale;
  • în cazul apariției unor focare de infecție parazitară în familie sau la locul de muncă;
  • înaintea unor intervenții medicale sau spitalizări, dacă medicul consideră necesar;
  • persoanelor care au călătorit recent în zone cu risc crescut de parazitoze.

Monitorizare și control post-tratament

Examenul coproparazitologic este utilizat și pentru:

  • confirmarea eradicării parazitului după tratament;
  • ajustarea terapiei dacă simptomele persistă;
  • monitorizarea pacienților cu infestări repetate sau rezistență la tratament.

Cum se efectuează examenul coproparazitologic?

Examenul coproparazitologic presupune analiza materiilor fecale pentru identificarea ouălor, larvelor sau formelor adulte ale paraziților intestinali. Este o investigație neinvazivă, simplă, dar care necesită o recoltare corectă a probei pentru rezultate concludente.

Pregătirea înainte de recoltare

Pentru acuratețea analizei, se recomandă respectarea câtorva reguli simple:

  • Nu se administrează tratamente antiparazitare, antibiotice, laxative sau medicamente care pot influența tranzitul intestinal cu minimum 48–72 de ore înainte, decât dacă medicul indică altfel.
  • Evită supozitoarele cu 24 de ore înainte.
  • Nu este necesară o dietă specială.
  • Este recomandabil să ai la dispoziție recipientul steril primit de la laborator.

Recoltarea propriu-zisă a probei

  • Recoltarea se face dimineața sau cât mai curând după emisie.
  • Folosește recipientul steril cu spatulă integrată.
  • Preia o cantitate de materii fecale de mărimea unei alune – o linguriță.
  • Evită contactul probei cu urina sau apa din vasul de toaletă. Poți folosi o folie sau o tăviță de unică folosință.
  • Închide ermetic recipientul și etichetează-l conform indicațiilor laboratorului.

Câte probe sunt necesare?

Pentru o acuratețe crescută, se recomandă 3 probe recoltate în zile diferite (ideal la 24–48 de ore interval). Acest lucru se datorează faptului că anumiți paraziți nu elimină ouă în mod constant, iar o singură probă poate rata diagnosticul.

Transportul probei la laborator

Proba trebuie dusă la laborator în maximum 2 ore de la recoltare. Dacă nu este posibil, păstreaz-o la frigider, dar nu mai mult de 12 ore. Nu congela proba.

Analiza în laborator

În laborator, proba trece prin etape specifice:

  • Examinare macroscopică – se evaluează aspectul probei.
  • Examinare microscopică directă – tehnică rapidă pentru identificarea ouălor, larvelor sau paraziților mobili.
  • Concentrări (tehnici speciale) – cresc șansa de depistare a paraziților în cantități reduse.
  • Colorații și metode speciale, la nevoie, pentru identificarea protozoarelor sau a altor paraziți mai greu detectabili.

Valori de referință pentru examenul coproparazitologic

Rezultatele examenului coproparazitologic sunt interpretate în funcție de prezența sau absența paraziților, ouălor, larvelor sau chisturilor acestora în probă.

Rezultat normal (valori de referință)

Negativ pentru paraziți – nu se identifică niciun element parazitar în probă. Aceasta este considerată valoarea normală și indică absența unei infecții parazitare active. 

Un rezultat negativ nu exclude complet infestarea, mai ales dacă paraziții se elimină intermitent; de aceea, medicul poate recomanda repetarea analizei.

Rezultat anormal

Pozitiv pentru paraziți – se identifică unul sau mai mulți paraziți, ouă, larve sau chisturi. 

Tipul parazitului detectat și numărul elementelor parazitare vor ghida medicul în stabilirea tratamentului adecvat.

Rezultatele pot indica:

  • Infestare acută – prezența paraziților mobili sau a ouălor în cantitate mare;
  • Infestare cronică sau parazitoză latentă – prezența ocazională a ouălor sau chisturilor.

Următorii pași:

  • Stabilirea tipului de parazit depistat, pentru selectarea tratamentului adecvat;
  • Evaluarea severității infestării (numărul de elemente parazitare);
  • Recomandarea tratamentului antiparazitar și monitorizarea eliminării parazitului prin analize repetate.

Factori care pot influența interpretarea

Recunoașterea paraziților poate fi afectată de cantitatea mică de probă, transportul necorespunzător sau consistența scaunului. 

Rezultatul pozitiv nu indică întotdeauna simptome clinice severe; unele infestări pot fi asimptomatice. 

În cazul simptomelor persistente, medicul poate recomanda recoltarea mai multor probe în zile diferite.

Limitări și factori care pot influența rezultatul examenului coproparazitologic

Deși examenul coproparazitologic este esențial pentru diagnosticarea infecțiilor parazitare, există anumite limitări și factori care pot influența acuratețea rezultatelor.

Limitări ale analizei

  • Eliminare intermitentă a paraziților: Unele specii (ex. Giardia, oxiuri) nu sunt prezente constant în scaun, ceea ce poate duce la un rezultat fals negativ.
  • Cantitatea insuficientă de probă: Recoltarea unei cantități prea mici poate împiedica detectarea paraziților.
  • Momentul recoltării: Rezultatele pot fi afectate de ora zilei sau de ciclul de eliminare al paraziților.
  • Tipul parazitului: Unele protozoare sau helminti pot necesita tehnici speciale pentru detectare.

Factori care pot influența rezultatul

  • Medicația recentă: Antiparazitarele, laxativele sau antibioticele pot modifica rezultatele.
  • Alimentația și digestia: Consumul de alimente foarte grase sau modificări recente ale dietei pot afecta consistența probei.
  • Contaminarea probei: Contactul cu urina, apă sau alte materiale poate compromite analiza.
  • Condițiile de transport și păstrare: Probe păstrate prea mult timp la temperatura camerei pot pierde elemente parazitare.

Recomandări pentru rezultate cât mai precise

  • Respectarea instrucțiunilor de recoltare și transport oferite de laborator;
  • În cazul simptomelor persistente sau rezultate negative dubioase, medicul poate recomanda recoltarea a 2–3 probe în zile diferite;
  • Informarea laboratorului despre medicația sau tratamentele recente.

Examenul coproparazitologic în corelație cu alte analize

Examenul coproparazitologic oferă informații esențiale despre prezența paraziților intestinali, însă interpretarea completă a stării de sănătate poate necesita corelarea cu alte investigații de laborator sau clinice. Această abordare integrată permite diagnosticarea mai precisă și ghidarea tratamentului.

Analize complementare

  • Hemoleucograma completă – poate evidenția anemie sau modificări ale leucocitelor cauzate de infecții parazitare cronice;
  • Proteine serice și markerii nutriționali – utile în evaluarea malabsorbției sau a carențelor nutriționale provocate de parazitoze;
  • Teste serologice pentru paraziți – detectează anticorpi specifici în sânge, utile în cazurile în care parazitul nu este prezent constant în scaun;
  • Coprocultură – poate fi recomandată dacă există suspiciunea de infecții bacteriene concomitente;
  • Examenul parazitar repetat – crește acuratețea diagnosticului, mai ales pentru protozoarele cu eliminare intermitentă.

Corelarea clinică

Rezultatele trebuie interpretate în contextul simptomelor pacientului, istoricului medical și expunerii la surse de infecție. De exemplu, prezența diareei cronice, a scăderii în greutate și a unui rezultat pozitiv la coproparazitologic poate indica infestare activă severă, în timp ce un rezultat pozitiv izolat, fără simptome, poate sugera infestare asimptomatică sau eliminare intermitentă. 

Corelarea cu alte analize ajută la monitorizarea eficienței tratamentului și la prevenirea reinfecțiilor.

Întrebări frecvente despre examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic ridică adesea întrebări frecvente în rândul pacienților. Mai jos sunt câteva dintre cele mai comune, împreună cu răspunsurile explicative.

Este necesară pregătirea înainte de recoltare?

În general, nu este nevoie de dietă specială înainte de recoltare. Evită medicamentele antiparazitare, laxativele sau uleiurile minerale cu 48 de ore înainte, dacă nu au fost prescrise de medic.

Este dureros sau invaziv examenul?

Nu, analiza este complet neinvazivă; singurul pas este recoltarea unei mici cantități de materii fecale.

Cât timp durează să vină rezultatele?

În majoritatea laboratoarelor, rezultatele sunt disponibile în 24–48 de ore, în funcție de tehnica utilizată și de complexitatea probelor.

Pot fi detectați toți paraziții cu o singură probă?

Nu întotdeauna. Unii paraziți se elimină intermitent. Medicul poate recomanda 2–3 probe colectate în zile diferite pentru rezultate cât mai precise.

Ce trebuie făcut dacă rezultatul este pozitiv?

Medicul va stabili tipul de parazit și va recomanda tratamentul corespunzător. Este importantă monitorizarea post-tratament pentru a confirma eliminarea completă a parazitului.

Cum se recoltează corect proba acasă?

  • Folosește recipientul steril oferit de laborator;
  • Recoltează o cantitate mică (aproximativ cât o nucă);
  • Evită contaminarea cu urină, apă sau produse de igienă;
  • Predă proba cât mai curând la laborator (ideal în 1–2 ore) sau păstreaz-o la frigider maximum 12 ore.

Este necesar să se recolteze mai multe probe?

Da, pentru unii paraziți care se elimină intermitent (ex. Giardia, oxiuri), este recomandată recoltarea a 2–3 probe în zile diferite pentru o precizie mai mare.

Ce se întâmplă dacă proba se păstrează prea mult timp?

Elementele parazitare pot pierde din mobilitate sau se pot deteriora, ceea ce poate duce la rezultat fals negativ. De aceea, respectarea termenului și a condițiilor de păstrare este esențială.

Avantajele analizelor efectuate în laboratorul Elytis

Laboratorul Elytis oferă servicii de analize medicale moderne și sigure, inclusiv examenul coproparazitologic, cu multiple avantaje pentru pacienți.

Tehnologie de ultimă generație

Laboratorul Elytis utilizează echipamente și microscoape performante, care permit identificarea precisă a paraziților, chiar și în cantități mici. Tehnicile moderne de concentrare și colorare sporesc acuratețea și sensibilitatea analizelor.

Personal calificat și specializat

Analizele sunt efectuate de biologi și tehnicieni cu experiență în diagnostic parazitar. Interpretarea rezultatelor se face de medici specialiști, oferind recomandări corecte și sigure pentru tratament.

Proceduri rapide și sigure

Predarea probelor este simplă și sigură, fără disconfort pentru pacient. Rezultatele examenului coproparazitologic sunt disponibile în 24–48 de ore, permițând intervenția rapidă dacă este necesar.

Consultanță și suport medical complet

Pacienții primesc consiliere medicală pentru interpretarea rezultatelor. Laboratorul poate recomanda analize complementare dacă este nevoie pentru un diagnostic complet.

Monitorizarea post-tratament este facilitată prin recoltarea repetată a probelor în condiții optime.

Examenul coproparazitologic este o investigație esențială pentru depistarea și monitorizarea infecțiilor parazitare intestinale. Realizarea acestei analize la timp ajută la identificarea rapidă a paraziților, prevenirea complicațiilor și stabilirea unui tratament eficient. Contactează laboratorul Elytis prin telefon sau online și poți beneficia de recomandări personalizate și de rezultate rapide.

Ultima revizuire: 14.11.2025

Referințe: 

  • CDC. “Diagnosis of Parasitic Diseases.” Parasites, 2 May 2024, www.cdc.gov/parasites/testing-diagnosis/index.html.
  • Medline Plus. “Ova and Parasite Test.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/lab-tests/ova-and-parasite-test/.
Play sound