Iodoterapia: ce este, când este recomandată și cum se desfășoară tratamentul cu iod radioactiv

Iodoterapia, cunoscută și sub denumirea de terapie cu iod radioactiv, este un tratament utilizat în anumite afecțiuni ale glandei tiroide. Principiul său se bazează pe o particularitate a celulelor tiroidiene: acestea au capacitatea de a capta iodul din organism.

Tratamentul utilizează iodul radioactiv I-131, administrat pe cale orală, de obicei sub forma unei capsule. Izotopul este absorbit de țesutul tiroidian, iar radiația emisă acționează local asupra celulelor care au captat iodul.

Iodoterapia poate fi recomandată în anumite forme de cancer tiroidian diferențiat, în special după intervenția chirurgicală, precum și în unele forme de hipertiroidism, cum sunt boala Basedow-Graves și gușa nodulară toxică.

Decizia de administrare a iodului radioactiv este întotdeauna individualizată. Medicul endocrinolog și, în cazul cancerului tiroidian, echipa multidisciplinară analizează diagnosticul, rezultatele investigațiilor și riscul individual înainte de recomandarea tratamentului.

Cum funcționează iodoterapia?

Glanda tiroidă și celulele tiroidiene au capacitatea de a prelua iodul din sânge pentru a produce hormoni tiroidieni. Iodoterapia folosește această proprietate naturală pentru a transporta radiația direct către țesutul care captează iodul.

Pacientului i se administrează I-131 sub formă de iodură de sodiu, pe cale orală. După administrare, iodul radioactiv ajunge în organism și este concentrat în țesutul tiroidian care îl captează.

Radiația beta emisă de I-131 produce efectul terapeutic asupra celulelor, în timp ce radiația gamma permite monitorizarea distribuției iodului în organism.

Un avantaj important al acestei metode este faptul că acțiunea este concentrată în principal asupra țesuturilor capabile să capteze iod.

Când este recomandată iodoterapia?

Indicațiile diferă în funcție de afecțiunea tratată.

Iodoterapia în cancerul tiroidian

În cazul cancerului tiroidian diferențiat, iodoterapia poate fi recomandată după tiroidectomie pentru distrugerea țesutului tiroidian restant și, în anumite situații, pentru tratarea unor celule tumorale care captează iodul.

Nu toți pacienții cu cancer tiroidian au nevoie de iod radioactiv. Pentru unele forme cu risc foarte scăzut, intervenția chirurgicală poate fi suficientă, iar iodoterapia nu aduce un beneficiu suplimentar important.

Indicația este stabilită în funcție de mai mulți factori, printre care:

• tipul și caracteristicile tumorii;
• dimensiunea formațiunii;
• extinderea cancerului în afara tiroidei;
• afectarea ganglionilor limfatici;
• prezența metastazelor;
• riscul de recidivă;
• rezultatele investigațiilor efectuate după operație.

În cazul unor tumori, inclusiv unele tumori cu celule Hurthle, capacitatea de a capta iodul poate fi mai redusă, motiv pentru care utilitatea iodoterapiei trebuie evaluată individual.

Iodoterapia în hipertiroidism

Iodul radioactiv poate fi utilizat și pentru tratamentul anumitor forme de hipertiroidism, atunci când glanda tiroidă produce o cantitate prea mare de hormoni.

Printre indicațiile frecvente se numără:

• boala Basedow-Graves;
• gușa multinodulară toxică;
• adenomul toxic.

În aceste situații, I-131 este captat de țesutul tiroidian hiperactiv și reduce treptat capacitatea acestuia de a produce hormoni tiroidieni.

Efectul tratamentului nu este întotdeauna imediat. Normalizarea funcției tiroidei poate necesita săptămâni sau luni, iar ulterior unii pacienți pot dezvolta hipotiroidism și pot avea nevoie de tratament de substituție cu hormoni tiroidieni.

Cum se face iodoterapia?

Iodoterapia este un tratament relativ simplu din punctul de vedere al administrării.

I-131 este administrat oral, cel mai frecvent sub forma unei capsule. După administrare, pacientul nu simte propriu-zis radiația și, în majoritatea cazurilor, procedura nu este dureroasă.

Ceea ce diferențiază iodoterapia de multe alte tratamente este perioada de precauții radiologice care urmează administrării.

O parte din iodul radioactiv este eliminată treptat din organism, în principal prin urină, dar și prin salivă, transpirație și alte secreții. Din acest motiv, în primele zile după administrare, pacientul trebuie să respecte anumite reguli pentru a limita expunerea persoanelor din jur.

De ce este necesară izolarea după iodoterapie?

După administrarea I-131, pacientul emite temporar radiații. Nivelul acestora scade pe măsură ce iodul radioactiv este eliminat din organism.

În funcție de doza administrată, indicația medicală și reglementările aplicabile, tratamentul poate necesita internare într-un spațiu special destinat terapiei cu radioizotopi.

Durata internării și perioada în care trebuie respectate anumite măsuri de protecție diferă de la un pacient la altul.

După externare, pacientul poate primi recomandări precum:

• păstrarea unei anumite distanțe față de alte persoane pentru o perioadă determinată;
• limitarea contactului apropiat și prelungit cu copiii și femeile însărcinate;
• respectarea unei igiene riguroase;
• utilizarea individuală a anumitor obiecte personale;
• hidratare adecvată, dacă medicul nu recomandă altfel;
• respectarea exactă a indicațiilor primite la externare.

Aceste măsuri sunt temporare și sunt stabilite astfel încât expunerea persoanelor din jur să fie cât mai redusă.

Cum trebuie să se pregătească pacientul?

Pregătirea depinde foarte mult de motivul pentru care este administrat iodul radioactiv.

Pregătirea pentru iodoterapia în cancerul tiroidian

Pentru ca tratamentul să fie eficient, celulele tiroidiene trebuie să capteze cât mai bine iodul radioactiv.

În anumite situații, pacientului i se recomandă o dietă săracă în iod înaintea tratamentului.

De asemenea, este necesară stimularea hormonului TSH, care ajută țesutul tiroidian restant să capteze iodul. Aceasta poate fi obținută prin două metode principale:

• întreruperea temporară a tratamentului cu hormoni tiroidieni;
• administrarea de TSH recombinant, prin injecții, atunci când această variantă este potrivită pentru pacient.

Medicul stabilește metoda de pregătire în funcție de diagnosticul și situația clinică a fiecărui pacient.

Pregătirea pentru iodoterapie în hipertiroidism

În cazul pacienților tratați pentru hipertiroidism, anumite medicamente antitiroidiene pot necesita întrerupere temporară înainte de administrarea I-131.

Intervalul diferă în funcție de medicament și de situația pacientului, astfel încât tratamentul nu trebuie oprit din proprie inițiativă.

Medicul va explica exact ce medicamente trebuie întrerupte și pentru cât timp.

Ce se întâmplă după iodoterapie?

După administrarea iodului radioactiv, pacientul primește instrucțiuni clare privind perioada de după tratament.

În cazul cancerului tiroidian, eficiența tratamentului este evaluată ulterior prin controale medicale și investigații specifice, în funcție de riscul individual.

Monitorizarea poate include analize de sânge, dozarea tiroglobulinei și anticorpilor anti-tiroglobulină, ecografie cervicală și, atunci când este indicat, investigații imagistice sau o scanare cu iod radioactiv.

În cazul hipertiroidismului, funcția glandei tiroide este urmărită prin analize hormonale pentru a observa răspunsul la tratament.

Are iodoterapia efecte adverse?

Iodoterapia este, în general, bine tolerată, însă pot apărea efecte adverse.

Acestea depind de doza administrată și de indicația tratamentului și pot include:

• senzație de greață;
• modificări temporare ale gustului;
• senzație de uscăciune a gurii;
• sensibilitate sau inflamație a glandelor salivare;
• disconfort la nivelul gâtului;
• uscăciunea ochilor.

Unele efecte sunt temporare și pot fi gestionate prin măsuri recomandate de medic.

În cazul tratamentului pentru hipertiroidism, unul dintre cele mai importante efecte pe termen lung este apariția hipotiroidismului, care poate necesita tratament hormonal de substituție.

Pentru pacienții tratați pentru cancer tiroidian, riscurile pe termen lung sunt analizate în funcție de doza cumulativă de iod radioactiv și de beneficiul terapeutic așteptat.

Există situații în care iodoterapia nu este recomandată?

Da. Iodoterapia nu este potrivită pentru orice pacient cu boală tiroidiană.

În cazul cancerului tiroidian, tratamentul este util numai atunci când beneficiul așteptat justifică administrarea radioiodului. În plus, unele tumori nu captează suficient iod pentru ca terapia să fie eficientă.

Există și situații în care administrarea I-131 este contraindicată, inclusiv sarcina și alăptarea. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să discute cu medicul despre posibilitatea unei sarcini și despre perioada recomandată pentru evitarea acesteia după tratament.

De aceea, decizia de efectuare a iodoterapiei trebuie luată împreună cu medicul, după evaluarea completă a stării de sănătate.

Iodoterapia la Elytis Hospital

Iodoterapia este un tratament care necesită nu doar administrarea corectă a radioizotopului, ci și pregătire medicală atentă, monitorizare și respectarea unor măsuri specifice de radioprotecție.

Pentru pacient, este important să știe de la început de ce îi este recomandat tratamentul, cum trebuie să se pregătească, cât timp va necesita precauții speciale și ce monitorizare va urma ulterior.

La Elytis Hospital, evaluarea și conduita terapeutică sunt stabilite individual, în funcție de diagnosticul pacientului, rezultatele investigațiilor și obiectivele tratamentului.

Dacă ai primit recomandarea pentru iodoterapie sau ai fost diagnosticat cu o afecțiune tiroidiană pentru care acest tratament poate fi indicat, discută cu medicul endocrinolog despre beneficiile, riscurile și alternativele disponibile în cazul tău. Fă o programare rapidă chiar acum!

Întrebări frecvente despre iodoterapie

Latest medical review:

20.08.2026, Dr. Livia Matei – Medic Primar în Endocrinologie, Dr. Ruxandra Țibu – Medic Specialist în Medicină Nucleară

References:

• Haugen, Bryan R., et al. “2015 American Thyroid Association Management Guidelines for Adult Patients with Thyroid Nodules and Differentiated Thyroid Cancer.” Thyroid, vol. 26, no. 1, 2016, pp. 1–133. https://doi.org/10.1089/thy.2015.0020
• Ross, Douglas S., et al. “2016 American Thyroid Association Guidelines for Diagnosis and Management of Hyperthyroidism and Other Causes of Thyrotoxicosis.” Thyroid, vol. 26, no. 10, 2016, pp. 1343–1421. https://doi.org/10.1089/thy.2016.0229