Gonartroza: cauze, simptome, tratament

Gonartroza, cunoscută în termeni medicali drept osteoartrita genunchiului, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni degenerative ale articulațiilor, afectând în special populația adultă și vârstnică. Aceasta se caracterizează prin degradarea progresivă a cartilajului articular – țesutul care permite alunecarea lină a oaselor în timpul mișcării – și prin modificări structurale la nivelul întregii articulații. Pe măsură ce boala avansează, apar inflamația, formarea de osteofite (excrescențe osoase) și îngustarea spațiului articular, ceea ce duce la durere și limitarea mobilității.

Gonartroza poate fi descrisă ca o „uzură” treptată a genunchiului, în care stratul protector dintre oase se subțiază sau dispare, iar mișcările devin din ce în ce mai dificile și dureroase. Afecțiunea nu apare brusc, ci evoluează lent, de-a lungul anilor, fiind influențată de factori precum vârsta, greutatea corporală sau traumatismele anterioare. Recunoașterea timpurie a simptomelor și inițierea unui tratament adecvat pot încetini evoluția bolii și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

Ce este gonartroza?

Gonartroza reprezintă o afecțiune cronică degenerativă a articulației genunchiului, caracterizată prin deteriorarea progresivă a structurilor articulare. Este cea mai frecventă formă de artroză și implică, în principal, degradarea cartilajului articular – un țesut neted, elastic, care acoperă extremitățile oaselor (femur, tibie și rotulă) și permite mișcarea fără frecare. În mod normal, cartilajul acționează ca un „amortizor” și distribuie uniform presiunea exercitată asupra articulației în timpul mersului sau al altor activități.

În gonartroză, acest cartilaj începe să se subțieze și să se degradeze treptat, pierzându-și proprietățile protectoare. Pe măsură ce procesul avansează, spațiul articular se îngustează, iar oasele ajung să se apropie și chiar să intre în contact direct. Organismul reacționează prin formarea de osteofite (excrescențe osoase) și prin apariția inflamației sinoviale, ceea ce contribuie la durere, rigiditate și limitarea mobilității. În stadii avansate, pot apărea deformări ale genunchiului și instabilitate articulară.

Pe înțelesul pacientului, gonartroza poate fi comparată cu o „uzură” progresivă a genunchiului. Practic, stratul protector dintre oase se deteriorează, iar articulația își pierde capacitatea de a absorbi șocurile. Astfel, fiecare mișcare devine mai dificilă și poate fi însoțită de durere sau senzații neplăcute, cum ar fi „pocnituri” sau frecare în interiorul genunchiului. Fără tratament adecvat, această uzură continuă poate afecta semnificativ activitățile zilnice și calitatea vieții.

Anatomia genunchiului

Genunchiul este una dintre cele mai complexe și solicitate articulații ale corpului uman, având rol esențial în susținerea greutății și în realizarea mișcărilor de flexie și extensie. Din punct de vedere anatomic, articulația genunchiului este formată prin întâlnirea a trei oase principale: femurul (osul coapsei), tibia (osul gambei) și rotula (patela). Funcționarea corectă a acestei articulații depinde de integritatea mai multor structuri, care acționează împreună pentru a asigura stabilitatea, mobilitatea și protecția împotriva uzurii.

Cartilajul articular acoperă suprafețele osoase și permite alunecarea lină a acestora, reducând frecarea în timpul mișcării. Meniscurile, două structuri fibrocartilaginoase în formă de semilună, contribuie la distribuirea uniformă a presiunii și la absorbția șocurilor. Ligamentele au rolul de a stabiliza articulația, prevenind mișcările excesive sau anormale, iar lichidul sinovial, prezent în interiorul capsulei articulare, asigură lubrifierea și hrănirea cartilajului. Orice dezechilibru sau deteriorare a acestor componente poate duce, în timp, la apariția gonartrozei.

Tabel: Structuri ale genunchiului și rolul lor

Structură	Rol medical	Explicație simplă
Cartilaj articular	Reduce frecarea și protejează oasele	„Strat protector” între oase
Menisc	Amortizare și stabilitate	„Pernă” pentru șocuri
Lichid sinovial	Lubrifiere și nutriție articulară	„Uleiul articulației”
Ligamente	Stabilitate articulară	Țin genunchiul „închegat”

În termeni simpli, genunchiul funcționează ca un mecanism bine coordonat, în care fiecare componentă are un rol precis. Atunci când cartilajul se deteriorează, meniscurile se uzează sau ligamentele își pierd din stabilitate, articulația devine vulnerabilă, iar mișcările cotidiene pot deveni dureroase și limitate.

Care sunt cauzele gonartrozei?

Gonartroza are o etiologie multifactorială, ceea ce înseamnă că nu există o singură cauză, ci o combinație de factori care contribuie la degradarea progresivă a articulației genunchiului. Din punct de vedere medical, se face distincția între gonartroza primară și gonartroza secundară. 

• Forma primară apare, de regulă, odată cu înaintarea în vârstă, fără o cauză evidentă, fiind rezultatul proceselor naturale de îmbătrânire și uzură a cartilajului. 
• Gonartroza secundară este determinată de factori specifici, precum traumatismele, afecțiunile inflamatorii, anomaliile de aliniere sau alte boli articulare care accelerează deteriorarea structurilor genunchiului.

Mecanismul de bază implică dezechilibrul dintre procesele de degradare și cele de regenerare ale cartilajului articular. În mod normal, cartilajul se reînnoiește lent, însă sub acțiunea factorilor de risc, acest echilibru este perturbat. Astfel, matricea cartilaginoasă se degradează, apar fisuri și subțieri, iar capacitatea de amortizare a articulației scade progresiv. În paralel, osul subcondral se modifică, devenind mai dens, iar organismul încearcă să compenseze prin formarea de osteofite, ceea ce contribuie la rigiditate și deformare.

Factori de risc principali

Vârsta înaintată reprezintă cel mai frecvent factor asociat gonartrozei, deoarece capacitatea de regenerare a cartilajului scade în timp, iar structurile articulare devin mai vulnerabile. 

Obezitatea joacă un rol major prin suprasolicitarea mecanică a genunchilor, fiecare kilogram în plus crescând presiunea exercitată asupra articulației. 

Traumatismele, cum ar fi rupturile de ligamente sau leziunile de menisc, pot modifica biomecanica genunchiului și pot accelera procesul degenerativ. 

Predispoziția genetică influențează calitatea cartilajului și susceptibilitatea la degradare, iar alinierea incorectă a genunchiului (de tip „genunchi în paranteză” sau „în X”) duce la distribuirea inegală a forțelor, favorizând uzura localizată.

Tabel: Factori de risc și impactul lor

Factor	Mecanism	Impact
Obezitate	Suprasolicitare mecanică	Accelerarea uzurii cartilajului
Traumatisme	Leziuni structurale	Dezechilibru articular
Vârstă	Degenerare naturală	Scăderea capacității de regenerare

Care sunt simptomele gonartrozei?

Manifestările clinice ale gonartrozei apar progresiv și se agravează odată cu evoluția bolii. Simptomul principal este durerea de tip mecanic, adică acea durere care apare sau se accentuează la mișcare și efort fizic (mers, urcat sau coborât scări, stat prelungit în picioare) și se ameliorează în repaus. 

Inițial, durerea poate fi discretă și ocazională, însă în stadii avansate devine constantă și poate apărea chiar și în repaus sau pe timpul nopții, indicând afectarea severă a articulației.

Rigiditatea matinală este un alt simptom frecvent, caracterizată prin senzația de „înțepenire” a genunchiului după perioade de repaus, mai ales dimineața sau după stat prelungit pe scaun. Aceasta durează, de obicei, câteva minute și se ameliorează odată cu reluarea mișcării. Pe măsură ce boala progresează, apare limitarea mobilității articulare, pacientul observând dificultăți în a îndoi sau întinde complet genunchiul. Activități simple, precum așezarea pe un scaun, ridicarea sau mersul pe distanțe mai lungi, devin din ce în ce mai dificile.

Un semn caracteristic este apariția crepitațiilor, descrise ca zgomote sau senzații de „pocnituri” sau frecare în interiorul articulației, generate de suprafețele articulare neregulate. În stadii avansate, gonartroza poate duce la deformări vizibile ale genunchiului, cum ar fi deviațiile în „paranteză” (varus) sau „în X” (valgus), asociate cu instabilitate și afectarea severă a mersului. Aceste modificări reflectă distrucția structurală a articulației și necesită evaluare medicală specializată.

Stadiile gonartrozei

Evoluția gonartrozei este progresivă și poate fi împărțită în mai multe stadii, în funcție de gradul de afectare a articulației. În practica medicală, una dintre cele mai utilizate clasificări este cea radiologică Kellgren-Lawrence, care evaluează modificările vizibile la nivelul genunchiului pe baza radiografiilor. Această clasificare permite medicului să stabilească severitatea bolii și să aleagă cea mai potrivită strategie de tratament.

În stadiile incipiente, modificările sunt discrete și pot trece neobservate sau pot fi confundate cu o simplă suprasolicitare. 

Pe măsură ce boala avansează, apar osteofitele (excrescențe osoase), îngustarea spațiului articular și, în final, deformarea articulației. 

Este important de menționat că severitatea modificărilor radiologice nu se corelează întotdeauna perfect cu intensitatea simptomelor resimțite de pacient, însă, în general, stadiile mai avansate sunt asociate cu durere mai intensă și limitare funcțională semnificativă.

Tabel: Stadiile gonartrozei

Stadiu	Caracteristici medicale	Ce simte pacientul
I	Modificări minime, posibil osteofite incipiente	Disconfort ușor, durere rară
II	Osteofite mici, modificări vizibile pe radiografie	Durere ocazională la efort
III	Îngustare evidentă a spațiului articular, afectare cartilaj	Durere frecventă, rigiditate
IV	Deformare severă, contact os pe os	Durere constantă, mobilitate redusă sever

Cum se diagnostichează gonartroza?

Diagnosticul gonartrozei se stabilește printr-o evaluare medicală complexă, care îmbină informațiile obținute din discuția cu pacientul, examenul clinic și investigațiile imagistice. Scopul acestui proces este de a confirma degradarea articulației genunchiului, de a evalua severitatea afectării și de a exclude alte afecțiuni care pot produce simptome similare, cum ar fi inflamațiile articulare sau leziunile traumatice.

Primul pas este anamneza, adică discuția detaliată cu pacientul, în care medicul investighează tipul durerii, momentul apariției, factorii care o agravează sau o ameliorează, precum și istoricul medical și eventualele traumatisme anterioare. 

Urmează examenul clinic ortopedic, în cadrul căruia medicul evaluează mobilitatea genunchiului, prezența durerii la mișcare, eventualele deformări, instabilitatea articulară și semnele de inflamație locală. Aceste etape oferă indicii importante despre starea funcțională a articulației.

Pentru confirmarea diagnosticului, sunt necesare investigații imagistice, care permit vizualizarea directă a structurilor articulare și a gradului de afectare.

Investigații utilizate

• Radiografia – este cea mai frecvent utilizată metodă și evidențiază îngustarea spațiului articular, osteofitele și modificările osoase caracteristice gonartrozei.
• Rezonanța magnetică (RMN) – oferă imagini detaliate ale tuturor structurilor genunchiului, inclusiv cartilaj, menisc și ligamente, fiind utilă în stadiile incipiente sau în cazurile complexe.
• Ecografia articulară – permite evaluarea țesuturilor moi, detectarea inflamației și a lichidului intraarticular (efuziune), fiind o metodă rapidă și neinvazivă.

Tratamentul gonartrozei

Tratamentul gonartrozei este complex și individualizat, fiind adaptat în funcție de severitatea bolii, vârsta pacientului, nivelul de activitate și gradul de afectare articulară. Obiectivele principale sunt reducerea durerii, îmbunătățirea mobilității și încetinirea progresiei degenerative. În funcție de stadiu, tratamentul poate fi conservator, minim invaziv sau chirurgical, iar în multe cazuri se utilizează o combinație a acestor metode.

Tratament conservator (non-chirurgical)

Tratamentul conservator reprezintă prima linie terapeutică în gonartroză, fiind recomandat în stadiile ușoare și moderate ale bolii.

• Medicație antiinflamatoare (AINS) – reduce durerea și inflamația de la nivelul articulației.
• Suplimente (condroprotectoare) – substanțe precum glucozamina și condroitina, care au rol în susținerea metabolismului cartilajului.
• Fizioterapie și kinetoterapie – includ exerciții terapeutice și proceduri fizice care îmbunătățesc mobilitatea și întăresc musculatura din jurul genunchiului.
• Scădere în greutate – reduce presiunea exercitată asupra articulației și încetinește procesul de degradare.

Tratament minim invaziv

Atunci când tratamentul conservator nu mai este suficient, se pot utiliza proceduri minim invazive, care au rolul de a ameliora durerea și de a îmbunătăți funcția articulară fără intervenție chirurgicală majoră.

• Infiltrații intraarticulare cu acid hialuronic – îmbunătățesc lubrifierea articulației și reduc frecarea dintre suprafețele osoase.
• Corticosteroizi – au efect antiinflamator puternic, fiind utilizați în episoadele dureroase acute.
• PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) – stimulează procesele naturale de regenerare și reduce inflamația.

Aceste proceduri au rolul de a „calma” articulația, de a reduce durerea și de a îmbunătăți temporar funcționalitatea genunchiului, fiind recomandate în funcție de stadiul bolii și simptomatologie.

Tratament chirurgical

În cazurile avansate de gonartroză, când durerea este severă și mobilitatea este semnificativ afectată, se recurge la tratament chirurgical.

• Artroscopie – intervenție minim invazivă utilizată pentru curățarea articulației sau tratarea unor leziuni asociate.
• Osteotomie – procedură care corectează axul mecanic al membrului inferior pentru a redistribui sarcina pe articulație.
• Protezare de genunchi – înlocuirea completă sau parțială a articulației afectate cu o proteză artificială.

Tabel: Opțiuni chirurgicale

Procedură	Indicație	Beneficiu
Arthroscopy	Leziuni minore	Recuperare rapidă
Osteotomie	Aliniere defectuoasă	Încetinirea progresiei bolii
Proteză	Stadii avansate	Eliminarea durerii

Recuperarea și stilul de viață

Recuperarea în gonartroză reprezintă o componentă esențială a managementului pe termen lung, indiferent de stadiul bolii sau de tipul de tratament urmat. Scopul acesteia nu este doar ameliorarea simptomelor, ci și menținerea funcționalității articulare, prevenirea agravării și îmbunătățirea calității vieții. În multe cazuri, evoluția gonartrozei poate fi încetinită semnificativ printr-un stil de viață corect adaptat și prin respectarea unui program constant de recuperare.

• Exercițiile fizice joacă un rol central în menținerea sănătății articulației genunchiului. Activitatea fizică adaptată, în special kinetoterapia, ajută la întărirea musculaturii din jurul genunchiului, în special a mușchiului cvadriceps, care stabilizează articulația și reduce presiunea directă asupra cartilajului. De asemenea, exercițiile contribuie la menținerea mobilității și la reducerea rigidității articulare. Este important ca mișcarea să fie regulată, dar controlată, evitându-se activitățile cu impact crescut, cum ar fi alergarea pe suprafețe dure sau săriturile.
• Controlul greutății corporale este un alt factor esențial, deoarece fiecare kilogram în plus exercită o presiune suplimentară asupra genunchiului în timpul mersului sau urcatului scărilor. Reducerea greutății corporale, chiar și moderată, poate duce la o scădere semnificativă a durerii și la încetinirea degradării cartilajului. În plus, o alimentație echilibrată contribuie la reducerea inflamației sistemice și susține sănătatea articulară.
• Evitarea suprasolicitării este la fel de importantă în prevenirea agravării simptomelor. Activitățile care implică stat prelungit în genunchi, ridicarea greutăților sau mișcările repetitive solicitante trebuie limitate sau adaptate. Alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus ajută la reducerea inflamației și la protejarea articulației.

Complicațiile gonartrozei netratate

În absența unui diagnostic precoce și a unui tratament adecvat, gonartroza are un caracter progresiv, ceea ce înseamnă că deteriorarea articulației genunchiului continuă în timp. Evoluția naturală a bolii poate duce la complicații semnificative, care afectează nu doar funcția articulară, ci și autonomia și calitatea generală a vieții pacientului. Pe măsură ce cartilajul se degradează complet, iar structurile osoase sunt expuse unei presiuni constante, apar modificări ireversibile.

Una dintre cele mai importante complicații este reprezentată de deformările permanente ale genunchiului. Acestea apar ca urmare a modificărilor structurale avansate, cum ar fi uzura completă a cartilajului și remodelarea osului subcondral. Genunchiul își poate pierde alinierea normală, dezvoltând deviații în „X” (valgus) sau „paranteză” (varus), ceea ce afectează biomecanica mersului și accentuează durerea. Aceste deformări nu mai pot fi corectate prin tratament conservator și necesită, de multe ori, intervenții chirurgicale complexe.

O altă consecință majoră este pierderea progresivă a mobilității articulare. Pacientul ajunge să aibă dificultăți semnificative în realizarea activităților zilnice, precum mersul, urcatul scărilor sau ridicarea de pe scaun. În stadii avansate, rigiditatea și durerea pot limita sever capacitatea de mișcare, ducând chiar la dependență funcțională.

În final, toate aceste modificări contribuie la scăderea semnificativă a calității vieții. Durerea cronică, limitarea mobilității și imposibilitatea desfășurării activităților obișnuite pot avea impact fizic, emoțional și social. Pacienții pot dezvolta anxietate, depresie sau izolare socială, din cauza pierderii independenței și a disconfortului persistent.

Prevenția gonartrozei

Prevenția gonartrozei are un rol esențial în menținerea sănătății articulațiilor pe termen lung și în reducerea riscului de apariție sau progresie a degradării cartilajului articular. Deoarece gonartroza este o afecțiune degenerativă cu evoluție lentă, intervenția asupra factorilor de risc modificabili poate întârzia semnificativ instalarea simptomelor sau poate încetini evoluția bolii deja existente. Măsurile preventive se bazează în principal pe protejarea mecanică a genunchiului și menținerea unei funcționări optime a aparatului musculo-scheletic.

• Menținerea greutății corporale este una dintre cele mai importante măsuri de prevenție. Excesul ponderal crește în mod direct presiunea exercitată asupra articulației genunchiului, în special în timpul mersului, urcatului și coborâtului scărilor. Această suprasolicitare accelerează uzura cartilajului și favorizează apariția modificărilor degenerative. O greutate corporală optimă reduce semnificativ stresul mecanic asupra articulațiilor și contribuie la menținerea integrității acestora pe termen lung. Dacă ai probleme cu greutatea, stabilește un consult cu un specialist în Nutriție.
• Activitatea fizică moderată este, de asemenea, esențială pentru sănătatea genunchiului. Exercițiile regulate, cu impact redus, cum ar fi mersul pe jos, înotul sau ciclismul, ajută la menținerea mobilității articulare, la întărirea musculaturii periarticulare și la stabilizarea genunchiului. Mușchii puternici acționează ca un sistem de protecție naturală, reducând presiunea directă asupra cartilajului. Este important ca activitatea fizică să fie adaptată nivelului de condiție fizică și să evite suprasolicitarea sau mișcările bruște.
• Evitarea traumatismelor reprezintă un alt element-cheie în prevenția gonartrozei. Leziunile de menisc, rupturile ligamentare sau traumatismele repetate pot modifica biomecanica genunchiului și pot declanșa procese degenerative precoce. Utilizarea echipamentului adecvat în activitățile sportive, evitarea suprafețelor instabile și respectarea tehnicilor corecte de mișcare contribuie la protejarea articulației.

Avantajele diagnosticului și tratamentului ortopedic la Elytis Hospital

• Diagnosticul și tratamentul afecțiunilor ortopedice, inclusiv al gonartrozei, necesită o abordare complexă și integrată, bazată pe colaborarea dintre specialiști din mai multe domenii medicale. La Elytis Hospital, pacienții beneficiază de expertiză medicală multidisciplinară, ceea ce înseamnă că evaluarea și decizia terapeutică sunt realizate în echipă de medici ortopezi, specialiști în imagistică medicală și specialiști în recuperare medicală. Această colaborare permite o înțelegere completă a fiecărui caz și stabilirea celui mai eficient plan de tratament, adaptat nevoilor individuale ale pacientului.
• Un alt avantaj important îl reprezintă aparatura modernă de diagnostic, care permite identificarea precisă și timpurie a modificărilor articulare. Investigațiile imagistice de înaltă performanță, precum radiografia digitală, RMN-ul de ultimă generație și ecografia musculo-scheletală, oferă imagini detaliate ale structurilor genunchiului. Aceste tehnologii contribuie la un diagnostic corect și rapid, esențial pentru inițierea tratamentului adecvat în stadiile incipiente ale bolii.
• În cadrul Elytis Hospital, pacienții beneficiază de tratamente personalizate, adaptate în funcție de gradul de afectare articulară, vârstă, nivel de activitate și patologiile asociate. Fiecare plan terapeutic este individualizat și poate include tratament medicamentos, infiltrații intraarticulare, proceduri minim invazive sau intervenții chirurgicale, în funcție de necesități. Această abordare personalizată crește semnificativ șansele de ameliorare a simptomelor și de menținere a funcționalității articulare.
• Un element esențial în managementul gonartrozei îl reprezintă recuperarea medicală integrată. Programele de recuperare includ kinetoterapie, fizioterapie și monitorizare continuă, având rolul de a restabili mobilitatea, de a reduce durerea și de a preveni recidiva simptomelor. Integrarea acestor servicii într-un singur centru medical asigură continuitatea îngrijirii și rezultate terapeutice superioare.

Programează-te la Elytis Hospital pentru un consult ortopedic de specialitate și află care este cea mai potrivită soluție de tratament pentru gonartroză. Diagnosticul corect și intervenția precoce pot face diferența în menținerea mobilității și a unei vieți active, fără durere.

Întrebări frecvente despre gonartroză

Ultima revizuire medicală: 5.05.2026

Referințe: 

• Georgiev, Tsvetoslav, and Alexander Krasimirov Angelov. “Modifiable Risk Factors in Knee Osteoarthritis: Treatment Implications.” Rheumatology International, vol. 39, 2019, pp. 1145–1157. Springer, https://link.springer.com/article/10.1007/s00296-019-04290-z.
• Bastick, Alex N., et al. “What Are the Prognostic Factors for Radiographic Progression of Knee Osteoarthritis? A Meta-analysis.” Clinical Orthopaedics and Related Research, vol. 473, 2015, pp. 2969–2989. Springer, https://link.springer.com/article/10.1007/s11999-015-4349-z.
• Duong, Vicky, et al. “Risk Factors for the Development of Knee Osteoarthritis Across the Lifespan: A Systematic Review and Meta-analysis.” Journal of Orthopaedic Surgery and Research, vol. 18, 2023, article 634. BioMed Central, https://josr-online.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13018-023-04089-6