Prevenirea infecţiilor ORL la copii
Otitele, amigdalitele, rinitele şi sinuzitele sunt câteva din afecţiunile frecvente din sfera ORL care pot apărea indiferent de sezon şi care, în lipsa administrării unui tratament corespunzător, pot duce la complicaţii ce pot lăsa sechele pentru toată viaţa.
Măsurile generale de profilaxie sunt în primul rând de ordin igienic, adresându-se mediului şi modului de viaţă a copilului şi de creştere a rezistenţei organismului acestuia împotriva infecţiilor.
Ambianţa în care trăieşte copilul trebuie să fie cât mai sănătoasă, cu un microclimat optim (cameră separată, permanent aerisită, cu temperatura între 18-22 de grade şi cu atmosfera nu prea uscată). De asemenea, copilul trebuie obişnuit cu apa rece, aerul şi soarele şi chiar prudent cu curentul. Pentru evitarea afecţiunilor otorinofaringolaringiene, copiii trebuie să fie îmbrăcaţi în raport cu temperatura mediului în care se află (în casă sau afară) şi în aşa fel încât să poată avea mişcările cât mai libere. Obiceiul de a înfofoli copiii de orice vârstă şi de a ţine mereu sugarii înfăşaţi strâns este la fel de dăunător cu cel de a-i lăsa goi şi uzi. Nu trebuie uitat că, pentru evitarea răcelilor, important este ca, pe lângă protejarea corpului şi capului, să se menţină calde mâinile şi picioarele.
În scopul prevenirii instalării inflamaţiilor căilor aeriene şi digestive superioare este necesar un regim bogat în vitamine şi limitarea unor alimente generatoare ale acestei stări (dulciuri, făinoase, grăsimi).
Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are un rol important în călirea organismului copilului şi prin aceasta în prevenirea îmbolnăvirii nasului, gâtului şi urechilor. Din programul niciunui copil nu trebuie să lipsească plimbările, jocurile în aer liber, expunerea la soare, băile de curăţenie şi duşurile de înviorare, precum şi recreerea în vacanţe la munte şi la mare.
Practicarea sportului are un rol important nu numai în fortificarea generală a organismului, dar şi în obişnuirea copilului cu o respiraţie nazală fiziologică în diferite condiţii de efort fizic.
Măsurile locale de profilaxie a afecţiunilor otorinolaringologice constau în principiile de igienă specifice fiecărui organ în parte.
În ce priveşte igiena nazală, copilul trebuie obişnuit cu suflatul corect al nasului (alternativ câte o nară), interzicerea aspirării secreţiilor în faringe şi a înghiţirii lor, interzicerea aspirării apei pe nas şi interzicerea traumatizării endonazale cu degetele.
Cavitatea bucală va fi menţinută în stare de sănătate prin spălatul regulat şi corect al dinţilor, depistarea şi tratarea precoce a cariilor şi infecţiilor buco-dentare, interzicerea introducerii şi ţinerii în gură a diferitelor obiecte necomestibile, traumatizante şi contaminate, obişnuirea cu o masticaţie corectă.
Măsurile de igienă faringiană constau în interzicerea alimentelor şi băuturilor iritante, prea fierbinţi sau prea reci (în special când copilul este încălzit) şi interzicerea procedeelor terapeutice empirice iritante, cum ar fi pensulaţiile cu tinctură de iod.
Igiena laringiană se referă la educarea copilului de a-şi folosi vocea în mod raţional, evitând ţipetele, abuzurile de exerciţii vocale şi performanţele vocale care întrec posibilităţile vârstei lui.
Prevenirea îmbolnăvirii urechii urmăreşte atât evitarea producerii diverselor leziuni, cât şi pe cea a tulburărilor funcţionale. Pentru aceasta se recomandă: evitarea pătrunderii apei şi săpunului în conductul auditiv extern în timpul spălării pavilionului şi regiunilor periauriculare, curăţirea pavilionului cu un tampon de vată (este interzisă folosirea beţişoarelor comercializate), interzicerea scărpinatului cu diverse instrumente ocazionale (beţe de chibrit) sau cu unghiile murdare, evitarea mediilor prea zgomotoase.
