Oamenii de ştiinţă sunt tot mai aproape să creeze organe hibride cu ‘’superputeri’’

Nevoia de organe, pentru salvarea oamenilor suferinzi, este extrem de mare peste tot în lume, iar din acest motiv se pierd nenumărate vieţi, neexistând suficienţi donatori.

Din fericire, oamenii de ştiinţă fac progrese mari în rezolvarea acestei probleme. Aceştia încearcă să realizeze conceptele unor noi organe, diferite de cele umane naturale, dar înzestrate cu capacităţi noi. Aceste organe ar putea, într-o zi, să fie create cu adevărat şi să fie utile oamenilor, înlocuind dispozitive arficiale larg utiilzate, precum regulatoarele de ritm cardiac.

Cercetătorii au imaginat, în cadrul unui proiect numit Circumventive Organs, câteva organe „hibride” cu funcţii noi, înzestrate cu „superputeri” provenite de la alte specii de animale şi cărora le-a dat şi nume.

Spre exemplu, organul denumit Electrostabilis Cardium ar acţiona ca un defibrilator, care ar trimite un impuls electric în cazul în care inima ar intra în fibrilaţie – o dereglare de ritm care precede atacul de cord. Şocul electric ar fi produs de celule asemenea celor existente la ţiparii electrici, o specie de peşti din Amazon capabili să producă descărcări electrice în apă.

Un alt concept imaginează un organ denumit Cerebrothrombal Dilutus, care a fost modificat cu ajutorul unor glande provenite de la lipitori (saliva lipitorilor conţine o substanţă anticoagulantă), iar acest organ ar putea elibera anticoagulant atunci când detectează apariţia unui cheag  de sânge în creier, pentru a preveni astfel un atac vascular cerebral.

Un alt organ, numit Tremomucosa Expulsum, ar putea fi util celor ce suferă de fibroză cistică, o boală genetică caracterizată, printre altele, de o acumulare masivă de mucus în căile respiratorii, ceea ce produce tulburări de respiraţie. Acest organ ar utiliza muşchi asemenea celor ai şerpilor cu clopoţei, pentru a curăţa mucusul din căile respiratorii şi a-l direcţiona spre stomac, de unde ar fi eliminat pe cale digestivă.

Specialiştii susţin că, deşi în domeniul transplanturilor riscul respingerii unui organ este mare, „fabricarea” unui organ prin tehnici de bioinginerie, utilizând celulele proprii ale pacientului, ar putea, într-o bună zi, să ne ajute să depăşim această  dificultate.