Mersul şchiopătat şi mersul pe vârfuri la copii

Pe măsură ce timpul trece, se poate observa că picioarele copilului nu sunt tocmai drepte, iar mersul nu este cel normal. Mulţi copilaşi, în primii ani de viaţă, pot suferi de platfus, merg pe vârfuri, au picioarele arcuite către exterior din dreptul genunchiului (crăcănate), au degetele îndreptate către interior (degete de porumbel), etc. Unele dintre aceste afecţiuni ar putea să dispară de la sine fără tratament, pe măsură ce micuţul se dezvoltă, fiind doar variaţii normale ale anatomiei umane. Altele, însă, persistă sau chiar se agravează.

Mersul şchiopătat 

În ceea ce priveşte mersul şchiopătat, cea mai frecventă cauză o reprezintă durerea, localizată oriunde la nivelul membrului inferior. Durerea poate fi determinată de cauze minore (bătături, aşchii, febră musculară) sau poate fi secundară unor afecţiuni serioase (luxaţii, fracturi, artrită, osteomielită, tumori). Atunci când mersul schiopătat este o problemă veche, nedureroasă, se va lua în considerare o problemă de dezvoltare neuromotorie.

Mersul pe vârfuri

Atunci când începe să facă primii paşi, ajutandu-se de diverse obiecte, copilul poate să meargă pe vârfuri. Această atitudine dispare spontan spre vârsta de doi ani. Totuşi, există copii la care mersul pe vârfuri se păstrează şi după această vârstă, situaţie în care probabil ne confruntăm cu o afecţiune neurologică ce determină spasticitatea membrelor inferioare.

Este foarte important ca atunci când observaţi o tulburare de mers să cereţi iniţial părerea medicului pediatru care urmăreşte copilul. Acesta, în urma anamnezei şi a examenului clinic complet vă va îndruma, dacă este  necesar, către alte specialităţi medicale, respectiv medic ortoped, neurolog şi pe cel al unui kinetoterapeut, pentru a rezolva problema existentă.