Durerile articulare – cauze, diagnostic şi prevenţie
Articulaţiile sunt zone de joncţiune formate din totalitatea elementelor care participă la unirea a două sau mai multe oase adiacente sau aflate la distanţă. Prin intermediul lor se permite mişcarea fără frecare a suprafeţelor osoase, distribuţia forţelor şi amortizarea presiunilor aplicate la acest nivel.
Durerile articulare, numite artralgii, induc o stare de disconfort, până la instalarea diferitelor grade de disfuncţionalitate, atunci când vorbim în termeni de incapacitate, infirmitate, handicap.
Artralgia reprezintă durerea localizată la nivelul articulaţiilor corpului, indicând fie o suferinţă cronică, fie una acută, recent instalată. Alături de durere (sindromul algic), se poate regăsi sindromul disfuncţional.
Durerile articulare deteriorează calitatea vieţii atunci când persoana în cauză întâmpină dificultăţi în realizarea activităţilor zilnice. În funcţie de cauzele bolii şi raportat la simptome, o persoană poate prezenta dureri articulare pentru o perioadă determinată sau pentru tot restul vieţii. Artralgiile pot fi însoţite de sensibilitate exagerată la atingere, edem şi inflamaţie, roşeaţă şi temperatură cutanată crescută la nivel locoregional, alături de limitarea mişcărilor articulare, cu restricţionarea mobilităţii.
Cauzele durerilor articulare
Printre principalele cauze care duc la instalarea durerilor articulare se numără: infecţiile, afecţiunile inflamatorii acute sau cu evoluţie cronică, reumatismul degenerativ, traumatismele, mişcările repetitive sau stresul cauzat de mişcarea excesivă, prin presiuni, tracţiuni, torsiuni articulare, supraponderalitate etc. Toate acestea se adresează structurilor articulare, dar şi celor periarticulare, care se află în jurul sau în imediata vecinătate a articulaţiei, numite şi abarticulare.
Afecţiunile care asociază afectarea structurilor articulare sau a celor abarticulare şi care se manifestă prin artralgii pot fi: maladia gutoasă, osteoartrita şi artrita septică, tendinita, bursita, bolile autoimune (lupus eritematos sistemic), boala artrozică (gonartroza, coxartroza, spondiloza, artroza articulaţiilor interfalangiene ale degetelor mâinilor), necroza osoasă aseptică, sindromul fibromialgic etc.
Diagnosticul este stabilit prin anamneză, examene clinice şi paraclinice
Diagnosticul final este unul de excludere a altor cauze posibile, astfel că, durerile articulare pot fi diagnosticate prin: anamneză (discuţia cu medicul şi identificarea istoricului durerii, existenţa asocierii sau preexistenţa altor boli), examen clinic local şi general, precum şi examen paraclinic ( computer tomograf, rezonanţă magnetică nucleară, examen radiologic, ecografii, teste de sânge şi de urină, etc.
După ce sunt stabilite cauzele durerilor articulare, există câteva variante terapeutice convenţionale care ajută la ameliorarea rapidă a acestora. Antialgicele şi antiinflamatoarele nesteroidiene, precum şi relaxantele musculare sunt adesea recomandate pentru tratarea artralgiilor uşoare sau a celor moderate.
Ce trebuie să facem pentru a preveni astfel de probleme articulare
În primul rând trebuie să creştem rezistenţa organismului. Acest lucru se poate realiza prin curele balneare, plimbări în aer liber, practicarea unor sporturi uşoare, cura heliomarină, tratarea corespunzătoare a infecţiilor în copilarie etc.
De asemenea, trebuie să ne protejăm împotriva factorilor de mediu precum: schimbările bruşte de temperatură, evitarea expunerii la frig şi umiditate, evitarea suprasolicitării mecanice a articulaţiilor etc.
Sunt indicate şi utilizarea unor metode fizicalkinetice preventive a decompensării afecţiunilor care se manifestă prin artralgii.