Cercetătorii au descoperit că oamenii conştientizează trecerea în nefiinţă

Trecerea în nefiinţă a unei persoane este un subiect pe cât de trist pe atât de interesant. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să desluşească misterul morţii şi dacă, după aceasta, există o continuare a vieţii, într-o altă formă decât cea pe care o cunoaştem noi.

Deşi medicina e evoluat extraordinar de mult, această veşnică întrebare are prea puţine răspunsuri. De fapt, aceste răspunsuri sunt mai mult presupuneri. Cu toate acestea experţii nu obosesc niciodată în cautarea adevărului, iar munca lor începe să fie răsplătită.

Spre exemplu, oamenii de ştiinţă susţin că persoanele care au decedat ştiu acest lucru, deoarece conştienţa lor continuă să lucreze chiar şi după ce corpul nu mai prezintă semne de viaţă. Practic, unele persoane ar putea auzi momentul în care medicii anunţă decesul.

Specialiştii au analizat persoanele care au suferit un stop cardiac, dar care au fost resuscitate ulterior. Studiul este unul dintre cele mai vaste realizate asupra acestui subiect.

O parte dintre persoanele din cadrul studiului au afirmat că au fost perfect conştiente de conversaţiile din jur şi de activităţile persoanelor chiar şi după ce medicii declarau decesul. Informaţiile au fost apoi verificate de către medici şi infirmierele care au fost prezente în timpul actului medical.

Moartea este definită ca punctul în care inima nu mai bate, iar sângele nu mai este transportat la creier. Practic, astfel este estimat momentul morţii, iar totul se bazează pe momentul în care inima se opreşte, spun cercetatorii. Odată ce inima nu mai funcţionează, sângele nu mai circulă către creier, ceea ce înseamnă că funcţiile sunt imediat întrerupte.

Cu toate acestea există dovezi care sugerează existenţa unei explozii de energie cerebrală atunci când cineva moare. Cercetătorii din cadrul Universităţii din Michigan au analizat semnalele electrice din interiorul creierului a nouă şoareci anesteziaţi cărora le-a fost indus un atac de cord. Aceştia au observat un tipar al activităţii asociat cu ”starea de alertă” crescută, în prima perioadă după moartea clinică.